Budism - decodificarea realitatii

[ioanna]

În prealabil postat de laviniu

Extrem de nostim !!! Totusi...budistii respecta TOATE formele de viata , in vreme ce crestinii cel mai ades nu se respecta pe ei insissi, nu respecta OMUL in sine.....Nu e pacat?!?Numai bine!

un adevarat mister... respectul asta de sine, nu crezi?

[florin.oltean75]

În prealabil postat de ioanna

un adevarat mister... respectul asta de sine, nu crezi?

In crestinism avem metode pentru umilinta, smerenie, rabdare, milostenie (literatura patristica abunda in exemple si explicatii - un aspect remarcabil) dar nu avem metode lucrative pentru demnitate, respect de sine sau indrazneala (exemple sunt -apostoli, mucenici, sfinti - dar fara metode de exersare a inimii rationale in aceste virtuti).

Este un factor de risc care poate produce efecte secundare nedorite.

[bogdan81]

Florin,

Nu sunt de acord cu ce spuneti.
In crestinism exista o vedere fata catre fata, constienta, de la persoana la persoana.
Mai mult, crestinismul NU propovaduieste precum budismul stingerea individualitatii si a personalitatii umane. In crestinism, facultatile umane sunt transfigurate, sfintite, NU desfiintate.
Mai mult, crestinismul crede in invierea cu trupul.
Budismul nu.
Deci diferenta e esentiala.
Ma mir ca nu o remarcati.

[florin.oltean75]

În prealabil postat de bogdan81

Florin,

Nu sunt de acord cu ce spuneti.
In crestinism exista o vedere fata catre fata, constienta, de la persoana la persoana.
Mai mult, crestinismul NU propovaduieste precum budismul stingerea individualitatii si a personalitatii umane. In crestinism, facultatile umane sunt transfigurate, sfintite, NU desfiintate.
Mai mult, crestinismul crede in invierea cu trupul.
Budismul nu.
Deci diferenta e esentiala.
Ma mir ca nu o remarcati.

In crestinism exista o vedere fata catre fata, constienta, de la persoana la persoana.

Si in budism se practica fata catre fata, de la persoana la persoana. Numai ca budistii se inchina la Buddha sau diferiti sfinti din panteonul budist. Chiar daca suportul constientizarii este “altul”, mintea are aceeasi culoare ca si cea crestina: convorbire inter-personala, smerenie, respect si iubire. Acest aspect al urcusului se numeste "creativ", pentru ca mintea are nevoie de un aspect formal al persoanei pentru ai surprinde esenta. Fiecare minte este diferita, asa ca Isus in imaginatia unui african are trasaturi afro, in reprezentarea mentala a unui ortodox are trasaturi austere, sau trasaturi bine reliefate si expresive in traditia catolica. Avem nevoie de o icoana gandita, prezenta pentru a suscita trairi virtuoase. Cand aceasta este vie in continuumul mental, credinta devine extrem de puternica. Acest proces necesita exersare indelungata.

Deci, in general, in budism exista doua procese in curatarea sufletului cel "creativ" in care se conlucreaza cu aspectul formal al divinitatii (forma este fluida de la minte la minte - si chiar in cadrul aceleiasi minti poate sa fie diferita de la instanta cognitiva la instanta cognitiva) -- si procesul “profund" in care orice intelegere bazata pe imaginatie sau reprezentare mentala este transcens. In comparatie cu urcusul crestin, o citire a Bibliei sau invaturilor Sfintilor Parinti, evident se incadreaza in primul proces, contemplatia inalta, specifica mintii curata de imaginatie in cel de al doilea.


Mai mult, crestinismul NU propovaduieste precum budismul stingerea individualitatii si a personalitatii umane. In crestinism, facultatile umane sunt transfigurate, sfintite, NU desfiintate.

In budism, intradevar se vorbeste de “stingere” sau “incetare” – al treilea adevar nobil- dar aceasta nu se refera la desfiintare sau neantizarea fiintei, ci la secarea tuturor miscarilor pacatoase grosiere, subtile si foarte subtile. Astfel ca se transcende temporalitatea si se atinge vesnicia.
Si in budism caracteristicile esentiale ale “persoanei” sunt transfigurate. Astfel ca cele cinci otravuri (necunoasterea de Dumnezeu, necunoasterea naturii fundamentale a creatiei, necunoasterea esentei persoanelor, dezechilibrele preferentiale si egoismul) sunt preschimbate in flacarile celor cinci intelepciuni: intelepciunea fara de forma, intelepciunea cunoasterii formei, intelepciunea care identifica corect individualitatea oricarei forme, intelepciunea egalitatii si intelepciunea infaptuitoare. Aceste flacari ale cunoasterii infrumuseteaza in chip supralumesc mintea eliberand-o de orice miscari pacatoase.
Transfigurarea calitatilor persoanei este reprezentata de un obiect de cult numit “vajra”, care se tine in mana dreapta de credinciosi. Are zece arcuiri, cinci pentru otravuri iar cinci pentru expresia lor purificata (cele 5 flacari ale intelepciunii). Are semnificatii foarte profunde, dar in general reprezinta aspectul extatic, euforic al persoanei cand cele cinci imperfectiuni ale persoanei sunt transcense.
Deci si in budism, persoana este transfigurata si implinita - nu desfiintata. Aceasta implinire, inseamna capacitatea de a imbratisa inteligibil toata creatia sau capacitatea de a curge din individualitate catre toate fiintele.

Mai mult, crestinismul crede in invierea cu trupul.
Budismul nu.

Afirmatia este facuta pe fondul necunoasterii doctrinei budiste. Exegetii crestini cand interpreteaza budismul (evident ca o fac in sensul identificarii unor aberatii doctrinale) extrag pasaje din diferite compendii de logica budista, rupandu-le de context, rasucind astfel intelesurile (cu si fara intentie). Budismul trebuie studiat fara prejudecati, cu o inima corecta, impartiala. Daca este studiat cu intentia de a-l combate, nu exista nicio sansa sa-i fie surprins nectarul.

Deci sa revin. Tot efortul in budism este centrat pe “inviere”, doar ca ei ii spun renastere cu agregatele unui Buddha. Nici in crestinism nu credem ca inviem intr-un trup pacatos, ci intr-unul sfintit.

Trupul unui Buddha este intreit, astfel: Trupul Adevarului, Trupul Extazului si Trupul Emanat (Vizibil).

Trupul Adevarului este natura noastra profunda dupa ipostasul divin, dincolo de forma si proces (Isus nu a fost niciodata “despartit” de Tatal).

Trupul Extazului este o forma extrem de subtila, a carui substanta este o fericire de o intensitate magnifica, vizibil doar de catre sfinti.

Iar Trupul Emanatiei este o forma complet pura, vizibila pentru cei ce nu au ochi duhovnicesti.

[krystiyan]

credinta este adevarul si nu religia , pacat ca moare omul din cauza nestiintei si totusi nu poate fi nimica perfect aplicat la oameni , din cate vad unii li se pare ca si egoismul mintii este sfintit si cate si mai cate adevaruri s au spus si vine vrajmasul sa duca asa cum scrie in biblie ca nu cumva sa inteleaga . adevarata invatatura este cea care inima iti spune ca este asa nu mintea egoista pregatita de atac .sa mi fie cu iertare !

[florin.oltean75]

Decodificarea realitatii poate fi facuta prin observatie directa sustinuta de minti conceptuale corecte.

O poarta de intrare in esenta realitatii o reprezinta observatia transformarii (miscarii).

Aceasta metoda de rezolvare face parte din abordarile Caii Profunde (pentru ca releva adevarul ultim).

Mintile conceptuale care sustin observatia directa a fenomenelor sunt specificate mai jos:

• anica – sesizarea macro-impermanentei
• vikara – sesizarea impermanentei subtile
• maya – integrarea aspectelor discrete ale realitatii si sesizarea adevarului conventinal in aspectul iluziei, reflexiei in apa, curcubeului...
• shanti - intrarea mintii in starea de pace golita de forme (saracia duhului, pustia mintii)
• aviti – iubirea "saraciei duhului" - releva progresiv adevarul ultim
• satia – iubirea adevarului

Anica poate fi sesizata si validata in continuumul oricarui fenomen (lucru sau fiinta) cu relativa usurinta de orice persoana care observa si cugeta.

Vikara presupune o minte puternica si bine antrenata in anica. Daca anica sesizeaza modificarea conturului fenomenelor, vikara sesizeaza aparitia si disparitia pixelilor (cuantelor de realitate).

Maya este o minte evoluata care integreaza toate vikarele specifice fenomenelor din continuumul propriilor experiente si genereaza experienta unei realitati inconsistente "de curcubeu", "reflexie in apa", "unduire", "iluzie"...

Astfel mintea se desprinde rational de orice forma si intra intr-o profunda stare de pace - shanti. Eul se intoarce acasa din perindarile prin peisajele miscatoare ale lumii, recunoscanu-se pe sine dincolo de orice referinte.

Mintea in aceasta stare nu mai asculta de niciun "proroc mincinos" - promisiuni ale realitatii care ofera satisfactia in anumite forme si configuratii. Aceasta minte stie ca aceste satisfactii sunt trecatoare si se transforma inevitabil in suferinta, ca sunt minciuni - pentru ca nicio forma nu are un aspect ultim /"end-state".

Mintea care se goleste de forme prin cunoastere ( nicio forma nu exista la modul ultim) se spune ca intra intr-o stare de "saracie sfanta". Placerea recunoasterii acestei stari "saracacioase" se numeste aviti. Este fructul maturat al votului saraciei, semnificatia profunda a acestuia nefiind initial recunoscut de aspirant.

Satia este mintea bine exersata in aviti care se stabilizeaza ferm in adevarul ultim. O minte ca aceasta lumineaza si patrunde cu usurinta realitatea pe dinlauntrul ei.

[florin.oltean75]

Kala - este fiecare felie "discreta" de realitate pe care o constientizam.

Kala este circumstanta, este instanta pe care o constientizam la un moment dat.

Poate fi euforica, neutra, dureroasa. Putem fi bebelusi, tineri, batrani, magnati, intelepti, sfinti, budha, saraci, fie in mizerie, in boala, in agonia mortii....


Kala este tot timpul produsul convergentei cauzelor si circumstantelor.

sau Kala se produce prin asamblarea cauzelor si circumstantelor.

Cand kala apare, ea se dezintegreaza instantaneu.

Toate fenomenele, in fapt, se dezintegreaza in momentul in care apar.

Aceasta proprietate, specifica tuturor fenomenelor, se numeste vikara.

Niciun fenomen nu exista prin sine, ci prin cauze si circumstante.

Factorul mental care constientizeaza non-existenta-prin-sine a unui fenomen imputat de minte se numeste vacuitate.

Constientizarea vacuitatii kalei prin cauze si circumstante se numeste videya kala.

Videya este factorul cognitiv intelepciune care sesizeaza lipsa existentei intrinseci, autodeterminate si independente - moha - fie prin vikara, fie prin relationare dependenta de alte fenomene - prava.

Cand videya kala devine matura, mintea experimenteaza suniata.

Senzatia este ca toate fenomenele se dizolva in spatiu: minte, trup, ganduri, persoane, sunete, imagini, ....


Nu ramane decat o infinita libertate a mintii - fara experimentarea nici unei forme de contact / obstructie.

Este o covarsitoare usuratate si liniste a mintii.


Mintea care priveste kala (realitatea conventionala instantanee din campul perceptiei proprii) din perspectiva suniatei se numeste sunikala.

Este factorul mental care priveste realitatea conventionala in mod corect, fara betia mohai.

Sunikala este mintea care vede direct cum formele sunt produsul spatiului.

Cand mintea devine matura in sunikala, poate dezvolta factorul mental mayakala.

Mayakala este perceptia continua, unificata a kalei si suniatei ca fiind o singura realitate indivizibila.


Mayakala este uniunea care nu mai necesita invatare. Este apexul cunoasterii realitatii.

O minte mayakala nu are obstructii, este omniscienta.