fericirea

[keepwalking]

cum poti gasi mai lesne fericirea...singur si liber sau impreuna cu cineva, dar incatusat de faptul ca nu iubesti acea persoana?
de fapt, lipsa iubirii e o ingradire a libertatii?

[sofiaiuga]

fericirea este pacea sufleteasca ,aceea pe care ne-o da Hristos,indiferent ca ne aflam sau nu in necazuri.

[crina_rodi]

În prealabil postat de ion52

Sunt fericit cand imi privesc familia, cand ma trezesc dimineata si inca imi mai pot zambi in oglinda in timp ce ma barbieresc.

Asa cred si eu ca arata un om fericit. fericirea este o capacitate, un soi de abilitate pe care trebuie si merita s-o cultivam in copiii nostri, sa-i invatam si sa le dam puterea de a fi fericiti, sa cultivam in noi insine si in cei din jur capacitatea de a fi fericiti, asa cum cultivam credinta, morala etc. . Pt ca eu nu cred ca fericirea se asimileaza/aseamana extazului, ci poate din contra, fericcirea consta in a accepta, cu intelepciune si credinta, viata cu diferitele ei greutati;in a gasi motive de bucurie, de multumire si de recunostinta ca existam, in a accepta viata cu toate momentele si implicatiile ei -si-atunci suntem mai puternici, atunci inseamna ca suntem fericiti. autocompatimirea ne slabeste si ne lipseste de puterea de-a afla fericirea reala, care vine din cele mai simple lucruri. omul fericit este smerit si-n smerenia si-n toleranta lui nu uita niciodata lucrurile smple si extrem de valoroase care aduc linistea si implinirea. 'bucurati-va pururi', cam asa vad eu fericirea. mai degraba bucurie deat extaz. duabila, nu trecatoare. reala, nu capriciu. capacitate proprie, personala, nu intamplare. dar facut de D-zeu omului care-n trecerea lui pe acest pamant, uita uneori sa se bucure si sa fie recunoscator intocmai de aceste daruri.

[vsovi]

poate ca te simtzi fericit dupa o lunga tacere cu rugaciunea, un fel de Isihia tacerii interioare, ca respectivul strangator de desheuri, n-a scos o vorba... deshi prin felul sau de a fi mi-a vorbit ca unui frate mai mare deshi se vedea foarte clar, pentru un ochi format ca eram mai mic, shi nici nu shtiu daca frate dupa felul cum m-am cam dezis de el... adica l-am cam privit ca pe un suspect... el defapt statea in statzie la trolebus, eu ma gandeam daca o fi avand bilet... ash fi putut sa-i dau macar catziva lei... n-am reushit... nu potzi sa faci decat ce face shi lumea... asta am facut... pentru cat mi-a daruit el... adica sa-l evit cu o mutra elevata...

Frumoasa zi de sarbatoare, :)

[cos]

Fericrea o poate avea numai sufletul acela neprihanit care s-a imbracat cu harul Duhului Sfant, care s-a imbracat cu haina botezului si o pastreaza neintinata, curata si fara de pata. Acel om este intr-adevar fericit.

[veilur]

Vsovi, vad ca tot spui ceva de coastele din partea stanga si marul care sta in coaste, acolo unde ai spus ca iti tii si mintea de altfel...Ma poti lamuri si pe mine ce vrei sa spui prin acestea? Ca chiar nu imi pot da seama, e prima oara cand aud de asa ceva :rolleyes:, chiar m-ai facut curios:dozingoff:

[vsovi]

În prealabil postat de veilur

Vsovi, vad ca tot spui ceva de coastele din partea stanga si marul care sta in coaste, acolo unde ai spus ca iti tii si mintea de altfel...Ma poti lamuri si pe mine ce vrei sa spui prin acestea? Ca chiar nu imi pot da seama, e prima oara cand aud de asa ceva :rolleyes:, chiar m-ai facut curios:dozingoff:

poi asha se spune ca a zis Dumnezeu unui mare monah, "Tzine mintea la iad shi nu deznadajdui!" nu-mi aduc aminte cui,
Apoi a zis parintele Cleopa ca doar unul din 10 mii de monahi ajung sa fie pentru scurta vreme rapitzi cu mintea in inima, spune despre rugaciuni shi darurile Duhului, astfel ca vorbea despre un monah care a stat 2 ore cu mintea acolo, s-a incalzit foarte tare shi a plans necontenit in smerenie, dar asta dupa o experientza de ani de rugaciunea inimii....
Parintele Paraian ne invatza ca rugaciunea ne ajuta ca prin ea sa ni se adune mintea de la multe lucruri nefolositoare care ne inconjoara, de la patimi, rugaciunea inimii, cautand un punct din adancul sufletului unde suntem in adevar, in sentimente, in traire profunda, in smerenie, shi de aculo cumva trebuie rostita rugaciunea cu glas sau in gand...
Acuma cum multe patimi shi placeri se aduna in piept ca sa te chinuie shi sa te prosteasca, pentru a avea griji mari pentru poftele trupului sa uitzi de desavarshirea cu Dumnezeu, ziceam ca in piept, acolo unde simtzi ca esti luptat, in partea stanga, nu departe de inima shi coaste fie in fatza fie in spate, trebuie sa tzii mintea, ca eu acolo am identificat iadul cel mare al meu. Adica sa stai acolo cu mintea shi sa incerci de acolo sa te rogi si sa te smereshti shi a ramane in nadejde cu Dumnezeu... deci nu esti chiar in inima ci in sufletul inconjurator dar avind in inima toate cele bune de la Dumnezeu shi purtandule shi tzinandu-le acolo shi ashteptand mereu sa fi rapit in inima ta de catre Domnul Iisus, prin smerenie, prin desavarshire....candva in departarea vremilor, dupa multa staruintza. Shi cum acolo unde itzi este mintea, in chiept in partea stanga, fiind mereu poftit shi smintit de cel rau, duhurile rautatzii sau de lume sau de poftele tale sau chiar de tine insutzi cu nelasarea de slava de sine, fiind mintzit de smerenia falsa ce face multe pacate shi tampenii, deci tzinand mintea, mereu acolo prin rugaciune, atntzia fiind indreptata shi la lucruri shi la evenimantele inconjuratoare shi nu uitandu-te neaparat cu ochii mintzii acolo, shi nu e vorba de a-tzi inchipui capul tau acolo sau chipul tau ci doar facultzatzile mintzii tzinandu-le acolo, ma gandesc, sper ca ar fi o solutzie buna ca sa te aperi de dushman (tu shi duhurile rautatzii) shi sa ajungi candva la rugaciunea curata a inimii cu Dumnezeu....

Marul, sau conserva de pateu, sau invalmashala demoniaca, sau simtzirea tulburata, sau nepasarea ce o simtzi in piept intre coaste (fatza-spate) sunt figuri de stil, ca e vorba de sufletul tau, ceva din tine ce locuieshte shi acolo shi nu prea e deacord, face altfel decat ar dori mintea ta din capul tau, decat itzi cere ascultarea....
Deci incerci sa te rogi shi sa ascultzi de ce a cerut Domnul Iisus Hristos, aducand prin rugaciune pe viitor, Isihia in tine, adica adevarul tacut dinauntru care nu vorbeshte raul shi nu judeca pe nimeni.... poate candva, dupa multa shi mare staruintza...

Deci nu potzi sa-tzi tzi mintea in iad, nici in zonele de sub centura, nici in mintea din cap, ca zona cea mai ascultatoare de pacat este pieptul shi mai ales partea dintre coaste din partea stanga... sau ar mai fi un loc, acolo unde este stomacul, ca demonul cel mare este al pantecului, dar cred ca totushi pofta care este in piept il comanda pe demonul pantecului capetenia tuturor demonilor ca el este mandria care a scos pe totzi deminii shi el tzine loc la totzi crezandu-se mai mare ca Dumnezeu deci iadul este acolo unde cred eu shi de acolo trebuie sa te rogi tzinand mintea prin rugaciune acolo... Ca daca poftele se unesc cu inima atunci ajungi sa iasa din inima ta shi sa te spurce, chiar pentru adevar, toate cuvintele rau... shi nu trebuie sa ajungi la asha ceva, ci trebuie ca mintea sa vegheze la ascultare sa nu faci niciodata asha ceva....

asha ne spune shi Sf Ap Petru sau Sf Ap Pavel, nu mai shtiu, ca Iubirea shi Slava lui Dumnezeu, shi Duhul sa nu o facem spre grija de pofte... sa ne ingrijim, sa devenim zlugi oarbe, implinitori a ceea ce ne-ar cere marea shi multa grija pentru atatea pofte... ci Chiar Domnul ne spune ca mai intai sa cautam Imparatzia Lui Dumnezeu shi Cunoashterea Lui...

Deci ar fi prin rugaciune, probabil aceasta ascultare a cuvantului tzine mintea la iad shi nu desnadajdui, shi o paza ca sa nu transformam inchinarea la Dumnezeu inspre grija de multe, adica pentru poftele trupului, sau ale mintzii care, vai de mine, cum se ingrijeshtea ea atata de frumos shi cum se sacrifica ea pentru poftele shi bunastarea trupuli, a poftelor acestuia...

Nu-i ceva inventat de mine, ci eu doar incerc sa-mi expli cumva ce ni se cere, shi sa faca practic, de la cat imi permite timpul shi viatza de zi cu zi... incercand sa mi se permanentizeze rugciunea inimii, a lui Iisus sau catre Maica Domnului, sau Catre sfanta Treime shi Biserica, bineintzeles in smerenie daca se poate shi curatzie... chiar daca nu reusheshti la inceput decat sa te sminteshti, sa te umpli de batjocura shi desfranare, sau sa-ti capetzi doar falsa shi smerita cugetare...

Apropo, ce tzi s-a parut ciudat shi inventzie, daca tot m-ai intrebat? Ca nu e chiar in inima rugaciunea? poi rugaciunea e in inima, inschimb mintea trebuie tzinuta prin rugaciune la iad, adica iadul tau...... acolo unde naluca pacatelor tale, ca o fata morgana, te cheama sa mai faci pacatele ca sa te inrobeasca shi sa gresheshti fratelui tau...... priveshte-o ca sa nu mai gresheshti fratelui tau sau daca te duce in ispita amintirea pacatelor tale nici pe aceea nu o mai privii........ adica sa-tzi vezi pacatele tale shi ale aproapeluli tau sa nu le osandeshti ci sa rabzi sa te bata cu ele pentru desavarshirea ta.... ca defapt nici nu-s pacate pacatele pe care le vezi la altul, chiar daca tzie tzi se pare ca ar fi... il iubeshti tu intr-atat pe aproapele tau ca sa doreshti mantuirea lui inaintea ta shi mai sus de tine? bineintzeles fara sa te faci rau sau pacatos pentru asta in adevar ci doar smerindu-te asha sa te vezi, fara sa pacatuieshti nici un fir de praf.... considerandu-te in toate praf shi cenushe ce shade pe bolovani..... Cum spune parintele Papacioc, smerenie cu oricechip, spre smerita smerenie in adevar.... adica Isihia... pe care doar Domnul Hristos o shtie face tacand shi totushi atatea graind....

vsovi, bine zici in legatura cu smerenia
vreau sa scriu pe scurt o povestioara din pateric.
un pustnic si-a crescut o nepoata - probabil de frate sau sora - de la o virsta foarte mica. cind copila a crescut mare, a fost atrasa de un tinar si a plecat cu acesta in lume. problema este ca a cazut in desfrinare si a ajuns la o casa de toleranta.
Unchiul ei s-a rugat mult timp, citiva ani, ca Dumnezeu sa-l ajute sa o gaseasca pe tinara si sa o readuca pe calea mintuiri. Dupa multe rugaciunii a visat un inger care i-a spus in ce oras sa se duca pentru a o gasi. Pustnicul a plecat si a gasit-o pe nepoata intr-o casa de toleranta. Cind a vazut-o a inceput a plinge. Tinara nu l-a recunoscut la inceput. El a platit pentru o noapte si a intrat in camera. Acolo tinara l-a recunoscut. Batrinul i-a spus: copila mea, intaorce-te impreuna cu mine si te mintuie.
Pacatul tau il iau asupra mea si ma voi ruga Domnului Dumnezeu pentru iertarea ta.
Tinara s-a intors impreuna cu batrinul in pustie.

Eu ma intreb: citi oameni pot sa-si ia asupra lor pacatelor unor apropiati? Dar sa fie si constienti ca se pot ruga pentru iertarea unor astfel de pacate?
Smerenia este cea mai mare virtute , pentru ca Fiul Si-a ascultat Tatal din smerenie.

[vsovi]

ei vezi ca aici este foarte ciudata interpretarea, ca daca iei aproapelui tau pacatul sau asupra ta, inseamna pedeoparte ca il vei mantui... doar ca Domnul este Mantuitorul, deci eventual te vei ruga pentru mantuirea sa Domnului, shi in al doilea rand itzi asumi ca vei da socoteala la judecata viitoare pentru pacatele respectivului, vei suferi dumneata plata pacatului in locul lui. Dar nici intr-un caz ca iei asupra ta pacatele altuia nu inseamna a lua patimile lui shi a incerca sa te despatimeshti ca shi cum s-ar despatimi acela, acest lucru nu stiu daca il fac cei mai mari dintre sfinti, shi chiar daca o fac o fac doar teoretic pentru sfat duhovnicesc, sau spun din experientza lor, deci nu cred ca a lua asupra ta pacatele altuia inseamn altceva decat atunci cand trebuie cineva sa dea socoteala pentru gresheli, cand se face vinovat, plateshti in locul sau, fara ca tu sa pacatuieshti, fara sa preiei patimile altuia, ci doar sa acceptzi rasplata suferintzei, eventual a mortzii in locul sau.......

deci luarea asupra ta a oricaror pacate ale altora inseamna a te ruga pentru ei ca shi cum tu eshti cel pacatos, mai mic, shi vinovat pentru pacatele sale, shi nu o translatzie de patimi ce vin asupra ta.... adica exact cum spune rugaciunea:
Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu shi Pururea fecioara Maria shi Maica Domnului Nostru Iisus Hristos, miluieshte-ne pe noi, shi miluieshte-ma shi pe mine pacatosul.... pe scurt, "Preasfanta Nascatoare de Dumnezeu, miluieshte-ne pe noi" cum ne-a invatzat Jenica pe forum cam ca shi o rugaciunea scurta a numelui Domnului Iisus, sau rugaciunea inimii....

shi cerand acestea in duh de smerenie, cum spunea cineva, inseamna ca ai luat asupra ta greshelile sale, te vezi mai mic ca acela shi Maica Prescista, te va auzi cu sigurantza, mijlocind pentru micshorarea sau anularea pedepsei...

[veilur]

Ca bine ai explicat vsovi ce te-am intrebat, multumesc pentru lamurire :). Vrednic de luat in seama este gestul pustnicului, chiar daca vsovi a spus ca nu ar trebui sa fi luat asupra lui pacatele trebuind numai ca sa suporte pedeapsa, dar Dumnezeu va sterge toate daca in suflet are loc pocainta, mai ales pentru aproapele, tocmai de aceea a si facut aceasta pustnicul, pentru ca nu se temea de Judecata de Apoi, pentru ca era umblator in Duhu Sfant, neputand sa-l invinovateasca pe el pacatul desfranarii nepoatei sale din pricina faptului ca Dumnezeu ii plac aceste fapte, atunci cand oamenii ar face orice ca sa intoarca de la moarte un suflet de-al aproapelui.