Despre viclenia sectantilor

[Adriana76]

În prealabil postat de Theodor_de_Mopsuestia

Toate postarile fratelui meu Scotty, indeosebi de pe acest topic, fac praf "Raspunsul la catehismul calvinesc"al mitropolitului Varlaam al Moldovei din secolul XVII, care isi vadeste tot mai mult caracterul confuz de opera strict polemica, cu motivatii politice. Iar in ce va priveste, stimata doamna, puneti deseori punctul pe i. Problema e ca "aures habent, et non audient"...

Apropos de asta, mi-a placut foarte mult o remarca citita candva: in conversatiile aprinse live, oamenii ajung sa ridice vocea si chiar sa tipe unii la altii ca si cum ar fi careva surd si n-ar auzi, in timp ce, cu indragostitii se intampla pe dos, vorbesc tot mai in soapta pana ajung sa se inteleaga chiar si fara sa vorbeasca, atat de tare se aud. Gandindu-ma la aceasta remarca, imi zic mereu ca Dumnezeu trebuie sa ne iubeasca foarte mult daca nu tipa niciodata la noi in ciuda surzeniei inimii noastre. Si cred ca tot in sensul asta a cerut Domnul ca atunci cand ne rugam sa nu spunem multe ca neamurile care cred ca in multa lor vorbarie vor fi ascultate (Matei 6:7) ci sa spunem Tatal Nostru, o soapta a inimii catre Dumnezeu. :)