Familia, Mama si copilul

[lore86]

Daca tinerii au o randuiala si totul se face asa cum ne invata sfintii parinti, atunci lucrurile merg bine. Toate incercarile se duc mai usor cand sotii sunt la unison.Cand se sustin reciproc.

Copiii sunt cea mai mare binecuvantare in viata de familie.Sunt florile din gradina familiei.
Dar cresterea lor se face cu jertfa. De acte ori nu se imbolnavesc, fac febra ,tusesc.Sau paote viseaza urat si se trezesc noaptea plangand.Iar tu trebuie sa veghezi la capul lor, sa le fii aproape, sa ii linistesti c cuvintele tale, mangaindu-i pe frunte. Pentru mama inseamna milte nopti nedormite, dar credeti-ma sunt grele doar pe moment.dar cand te uiti la fiinta din fata ta, care sufera ca il doare ceva , cand ii vezi ochii mici si tristi, iti dai seama ca faptul ca tu nu dormi nu valoreaza nimic pe langa suferinta micutului.Plus ca ai placutul sentiment ca poti fi de folos, ca prin jertfa ta le poti usura suferinta.
Si astfel de bucurii sunt rasplatite, inca de acum.Cand vezi manutele micute cum se inting spre tine, te iau in brate si iti spun:"mama, te iubec".Simti ca merita sa te jertfesti si pana la ultima picatura.

Intodeauna cand mi greu ma gandesc la povestea lumanarii.Lumanarea, este atat de iubita.Ea ofera si lumina si caldura.Ce ar fi lumanarea fara lumina?Dar fara caldura?Si totusi, in dragostea ei, lumanarea arde pana la ultima picatura.Nu-si cruta deloc viata.Ptr a oferi caldura si lumina oamenilor.Si arde pana se stinge, pentru ca nu mai este.Cred ca asa e viata unei mame: sa arda ca o lumanare, fiind de folos familiei sale

[tinutza]

Ce frumooos spus ! Minunat! Lore86, sa fiti inconjurata de multa iubire, din partea familiei si nu numai !

Sfatul parintelui este cat se poate de clar:

Abstinenta trebuie avuta in calcul si in perioada sarcinii si alaptarii:

•“Precum au fost purtările şi toate simţămintele mamei în vremea celor nouă luni, aşa va fi şi moştenirea copilului ce se va naşte pe toată viaţa sa. Dacă părinţii i-au tulburat tocmirea cu farădelegea desfrănării, aceasta se va întipări într-însul cu tărie mare”.

•"Dar cu ocazia asta vă leg – cu bună tocmeală: sfătuiţi pe oameni ca să păzească nepătată sarcina, căci orice legatură trupească peste copilul din pântece, e rea, căci se întipăresc în copil toate poftele părinţilor şi la împlinirea vârstei toate răsar ca ciupercile după ploaie, toate faptele tatălui. Cand creşte copilul, cresc şi faptele moştenite. De îndată ce oferi sufletului venit de la Dumnezeu o temniţă întunecoasă, peste care ai semănat toate roadele, va covârşi omul cel din afară pe cel dinăuntru. Şi chiar dacă Dumneze l-a trimis cu destinaţia de a fi preot, el fiind încărcat cu păcate, temniţa de pe el îl va strivi şi el va fi neputincios, ca să nu zic necredincios. El nu va avea puterea să propovaduiască cu toată puterea cuvântului lui Dumnezeu. Mai mult va fi spre sminteală. Va predica apă şi el va bea vin".

•“Dar şi vremea alăptării trebuie ţinută curată, că încă e legat de mamă şi de purtările ei. Apoi nu poate rodi copil nou, pentru ca nu-şi poate împărţi sângele în trei părţi şi toate să meargă bine: o parte cu laptele, alta pentru sine şi a treia pentru cel de pe cale. Dacă sunt mai deşi decât îngăduie rânduiala aceasta, toţi sunt slabi şi nu-s de trai.
Dar de aici se mai înţelege ceva: că pe măsură ce s-a întărit desfrânarea în mădularele oamenilor, a scăzut şi puterea lor de apărare împotriva bolilor de tot felul, iar căzând în acestea foarte greu se tămăduiesc, deşi mijloacele de vindecare sunt din ce în ce mai bune. Orice fel de desfrânare e o putrezire înceată … ca gunoiul care arde … şi scurtează zilele omului”. - Tinerii, Familia si copiii crescuti in lanturi - Parintele Arsenie Boca

alptatul este foarte important pentru copii...nu exista aliment mai bun si mai sanatos decat laptelel mamei pentru copil...cu cat alaptatul tine pe o perioada cat mai mare, cu atat este mai bine pentru copil...acest copil va fi mai puternic si mai rezistent la boli...laptele mamei intareste pruncul...in laptele mamei se sintetizeaza ceea ce este mai bun din ceea cea ea consumat

parintele Paisie Aghioratul la fel sfatuieste ca in timpul sarcinii sotii sa nu se impreuneze...iar alptatul il recomanda minim 2 ani ...pana la 4 ani (stiu ca suna un pic exagerat 4 ani - eu am redat ceea ce a recomandat dansul... nu intamplator parintele Arsenie ne sfatuiste sa pastram si perioada alaptarii nepatata - pentru ca mama sa alapteze cat mai mult...oricum "Dacă sunt mai deşi decât îngăduie rânduiala aceasta, toţi sunt slabi şi nu-s de trai."

ps: ce animale se impreuneaza in perioada alaptarii?

[lore86]

minunate sunt sfaturile parintelui si tare dragi mie.
Dar a le pune in practica e foarte greu. Mai ales pentru sot.Un barbat tanar, care s-a casatorit ptr ca a indeplini cuv:ferirea de desfranare, sa trebuiasca sa stea 3 ani fara relatii conjugale e un lucru foarte greu. Uneori risca sa se destrame familia.Asadar, in functie de neputinta omului, cred ca cel mai bine e sa hotarasca impreuna cu duhovnicul
Mi se pare deplasata comparatia cu animalele.adevarul e ca nu stim mai nimic despre animale.Daca ar fi vreun zoolog pe aici ar fi indreptatit sa vorbeasca, dar vorbitul din amintiri...e apa de ploaie.

Numai cineva casatorit stie ce probleme pot aparea in cadrul unei familii. Nu zic ca nu sunt si familii virtuoase.care pot tine usor randuiala asta.Dar nu e pe putinta tuturor.cum nici postul negru nu e pe putinta tuturor.

In privinta alaptatului, singurul mare avantaj pe care l-am vazut a fost crearea unei relatii deosebite intre mama si copil.
din trei copii, unul l-am alaptat pana tarziu(2 ani si o luna).acela a fost cel care s-a imbolnavit cel mai des .aceluia, la 2 ani si jumate erau facute praf 2 maselute(in conditiile in care nu a pus biberon niciodata in gura, nici suzeta, nu a baut ceai indulcit si nici lapte indulcit, iar dulciuri mananca la portie). Singura explicatie pe care mi-am putut-o da a fost un deficit de calciu, care a inceput inca din perioada intrauterina.
E adevarat ca atunci cand a fost bolnav, nu primea nici un aliment decat laptic de la mami toata ziua, spre deosebire de alti copilasi, nealaptati, care au ajuns pe perfuzii din cauza deshidratarii. Prefer sa cred ca firea lui e bolnavicioasa, iar daca nu ar fi fost alaptat starea sanatatii lui ar fi fost mult mai grava.

Personal recomand alaptarea.iti da o multumire sufleteasca nemaintalnita. Sunt printe cele mai frumoase momente din viata unei mame.Plus ca e o hrana intodeauna calda, sterilizata si...la purtator.plus ca e si foarte comod. e un dar minunat pe care ni l-a dat Domnul.E bine sa ne folosim de el, ca suntem de n ori avantajate.Pe langa partea socio-afectiva, mai prezinte avantajul ca ajuta uterul sa se refaca mai repede, determinand refacerea mai rapida a mamei.
E raiul pe pamant cand micutul bebelus cauta cu gurita micuta sanul, apoi cand il gaseste si il ia in gurita tot chipul i se lumineaza de bucurie, si incepe sa traga cu putere.Moment in care mamica e invadata de un sentiment de fericire, de iubire fata de micutul puisor. Iar cand acesta cu o manuta mangaie pielea mamei, sau se joaca cu cruciulita de la gat iar cu ochisorii curati priveste fix in ochii maicutei lui, iti dau lacrimile.Singurul lucru pe care poti sa il murmuri e:"Doamne, iti multumesc!"
Micutul meu avea obiceiul sa stranga in manuta crucea atunci cand il alaptam .Asa se simtea in siguranta.Iar cand dormeam impreuna baga mana in san, lua crucilita in mana si dormea cu ea in manuta. Era un alt element de indentificare a mamei, care ii conferea siguranta.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de lore86

Personal recomand alaptarea.iti da o multumire sufleteasca nemaintalnita.

În afară de avantajele sufleteşti, alăptarea dă şi mari foloase trupeşti. Spre exemplu, scăderea semnificativă a riscului de a face, mai târziu, cancer la sâni.

În prealabil postat de lore86

Mi se pare deplasata comparatia cu animalele.adevarul e ca nu stim mai nimic despre animale.Daca ar fi vreun zoolog pe aici ar fi indreptatit sa vorbeasca, dar vorbitul din amintiri...e apa de ploaie.

diferenta intre noi si animale este ca ele nu sunt in colimatorul diavolului si de aceea ele isi urmeaza cursul normal al instinctului de perpetuare...deci ar tb sa fie cel putin model pentru noi...masculul in timpul sarcinii si alaptarii îi dă pace femelei...

[lore86]

În prealabil postat de ovidiu b.

diferenta intre noi si animale este ca ele nu sunt in colimatorul diavolului si de aceea ele isi urmeaza cursul normal al instinctului de perpetuare...deci ar tb sa fie cel putin model pentru noi...masculul in timpul sarcinii si alaptarii îi dă pace femelei...

Oamenii nu sunt animale.Animalele se imperecheaza doar in vederea perpetuarii speciei.
La om, actul sexual, e mult mai profund. E o implinire a iubirii la nivel trupesc.E o comuniune desavarsita intre nematrial si material.Omul nu intretine relatii doar in vederea procrearii. Asta ar insemna sa nu existe relatii decat timp de o saptamana pe luna, perioada fertila a femeii.
Cred ca a reduce scopul unirii trupesti doar la nastere de prunci e o greseala.Cum de asemenea cred ca a exclude din scopurile unirii trupesti nasterea de prunci este o greseala de asemenea grava.

Lumea animalelor e o lume destul de necunoscuta noua.Multa lume zice ca animalele nu isi ucid puii. Sau ca nu si-i parasesc.Or ambele variante sunt neadevaruri.Sunt animale care isi ucid puii, cum sunt si animalele care dupa ce le ies puii ii parasesc, lasandu-i in grija altora.

Cred ca in calitatea noastra de fiinte rationale ar trebui sa nu ne mai comparam cu animalele. Ci sa ne raportam la Hristos.La legea morala lasata de El. Si sa trecem mai departe de legea morala.Sa ajungem la implinirea legii Dumnezeiesti.
Adica daca ma feresc de raporturi sexuale in timpul sarcinii, nu o fac ptr ca si animalele fac la fel, si cum sa fiu eu mai prejos decat animalele, ci o fac din dragoste ptr pruncul ce il port in pantece, si implicit din dragoste fata de Hristos.