Duminica - ziua Domnului

[osutafaraunu]

În prealabil postat de georgeval

De ce se mai spune in Faptele Apostolilor ca Sfintii Apostoli se intalneau la frangerea painii in prima zi a saptamanii, cum s-a intamplat in ziua Cinicizecimii sau chiar la 8 zile dupa Inviere?

Pentru că ei se intâlneau în fiecare zi a săptămânii pentru a frânge pâinea (Fapte 2,46), deci implicit și în prima și a săptămânii.
Totuși acest argument nu face din ziua întâia (respectiv din toate zilele) a săptămânii "Zile a le Domnului". Porunca respectării Zilei Domnului, rămâne doar în dreptul sâmbetei.

[georgeval]

În prealabil postat de osutafaraunu

Pentru că ei se intâlneau în fiecare zi a săptămânii pentru a frânge pâinea (Fapte 2,46), deci implicit și în prima și a săptămânii.
Totuși acest argument nu face din ziua întâia (respectiv din toate zilele) a săptămânii "Zile a le Domnului". Porunca respectării Zilei Domnului, rămâne doar în dreptul sâmbetei.

Atunci interesant ar fi fost sa faca in continuare o distinctie clara intre Sabat si celelalte zile, ori importanta va cadea pe prima zi a Invierii, confirmata mai ales de Cincizecime cand s-a u implinit fagaduintele Vechiului Testament.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de georgeval

Atunci interesant ar fi fost sa faca in continuare o distinctie clara intre Sabat si celelalte zile, ori importanta va cadea pe prima zi a Invierii, confirmata mai ales de Cincizecime cand s-a u implinit fagaduintele Vechiului Testament.

Distincţia nu se face după "cum îl taie capul" pe fiecare (ca să rămânem pe subiect), ci după distincţia conferită de Dumnezeu. Iar Dumnezeu a evidenţiat sâmbăta faţă de restul zilelor săptămânii, printr-o poruncă şi prin faptul că a binecuvântat, a sfinţit şi a respectat această zi.

[georgeval]

În prealabil postat de osutafaraunu

Distincţia nu se face după "cum îl taie capul" pe fiecare (ca să rămânem pe subiect), ci după distincţia conferită de Dumnezeu. Iar Dumnezeu a evidenţiat sâmbăta faţă de restul zilelor săptămânii, printr-o poruncă şi prin faptul că a binecuvântat, a sfinţit şi a respectat această zi.

Eu nu cred ca Sfintii Parinti au ajuns la interpretari arbitrare dupa "cum ii taia capul". Pentru mine este o enigma cum doar confesiunea dumneavoastra si iudaismul mai respecta ziua aceasta. Oare toate celelalte confesiuni crestine traiesc in intuneric?

[ioanna]

În prealabil postat de georgeval

Eu nu cred ca Sfintii Parinti au ajuns la interpretari arbitrare dupa "cum ii taia capul". Pentru mine este o enigma cum doar confesiunea dumneavoastra si iudaismul mai respecta ziua aceasta. Oare toate celelalte confesiuni crestine traiesc in intuneric?

Ca sa respectam adevarul istoric, pionierii adventisti tineau Ziua Domnului Duminica si credeau in nemurirea sufletului, marea majoritate a gruparilor millerite, doar un grup restrans de persoane , numiti si adventistii “usii inchise” sau adventistii sabatarieni si-au fixat in 1848 punctele de credinta, introducand sabatul zilei a 7-a, curatirea sanctuarului, starea mortilor si spiritul profetiei, in 1860 organizandu-se in Biserica Adventista de Ziua a 7-a. Atunci in America circula un puternic curent evanghelist-sionist, exista o afinitate pentru evrei si invatatura lor, o doamna adventista sabatariana (Minor Clorinda) conducand o astfel de miscare, ce incuraja plecarea in Palestina si constituirea de kibuturi intru implinirea profetiei si asteptarea Domnului. In acea perioada si-au fixat si adventistii sabatarieni noul crez, fixand sabatul sambata, la fel cum tineau si evreii, spre deosebire de ceilalti adventisti.

Ca o parere personala, consider pe adventistii sabatarieni asemenea crestinilor iudaizanti, carora le era imposibil sa perceapa crestinismul eliberat de perceptele religiei iudaice si aveau nevoie de Lege si de caracteristici distinctive evidente, precum taierea imprejur.

[osutafaraunu]

În prealabil postat de georgeval

Pentru mine este o enigma cum doar confesiunea dumneavoastra si iudaismul mai respecta ziua aceasta.

Credeţi-mă, mă mir şi eu cum e posibil acest lucru, având în vedere evidenţele biblice. Şi mă mir cu atât mai mult, cu cât astăzi putem considera că am depăşit de mult ignoranţa medievală a necunoaşterii Scripturilor.