Ieromonahul Onufrie este obligat sa-si mute chilia

Din fericire, cand s-au lepadat de lume, monahii/pustnicii s-au lepadat si de reactiile lumesti la mizeria colosala a lumescului. Tigania si josnicia din Romania zilelor noastre e, cred, de mult cunoscuta pustnicului. Ca isi cunoaste pacatele, ca a plans mult si de nespus pentru pacatele lui inaintea lui Hristos, ca se considera ultimul vierme si traieste doar prin harul lui Dumnezeu si stie bine aceasta.
Eu nu il plang pe pustnic ca va fi, probabil, silit sa se mute din chilia lui. Plang Romania de azi, pe fratii mei crestini, pe mine si pe copiii mei, ca suntem atat de departe de Dumnezeu incat mutam si pustnicii din palma lor de loc pe care Dumnezeu le-a daruit-o pentru o vreme.
Asa intelegem noi sa mutam muntii din loc. Asa, mutind sihastria celor mai drepti dintre noi, ca sa isi faca loc peste tot nimicul si nimicnicia, grosolania, curvia, prostia. Zadarnicie.
Pustnicul are deja pustnicia inlauntrul sau. Are acolo toti muntii patriei si un Soare pe care nimeni nu il poate muta sau fura.
Ma rog la Domnul nostru Iisus Hristos ca pustnicul sa se roage neincetat pentru noi, sarmanii, oriunde ar fi chilia lui. Iarta-ne, Dumnezeul nostru, pentru lasitatea si nemernicia de nespus in care ne complacem.

P.S. Multumesc, frate Scotland, ca ai indulcit putin amarul cu scrisul tau frumos, in ton de parodie amara. Din pacate e mult mai rau, cred, decat putem noi sa zicem. Dar bine ca ne-ai mai descretit un pic fruntile cu mestesugul tau zidit pe un suflet sensibil si bun...