Ieromonahul Onufrie este obligat sa-si mute chilia

Din fericire, cand s-au lepadat de lume, monahii/pustnicii s-au lepadat si de reactiile lumesti la mizeria colosala a lumescului. Tigania si josnicia din Romania zilelor noastre e, cred, de mult cunoscuta pustnicului. Ca isi cunoaste pacatele, ca a plans mult si de nespus pentru pacatele lui inaintea lui Hristos, ca se considera ultimul vierme si traieste doar prin harul lui Dumnezeu si stie bine aceasta.
Eu nu il plang pe pustnic ca va fi, probabil, silit sa se mute din chilia lui. Plang Romania de azi, pe fratii mei crestini, pe mine si pe copiii mei, ca suntem atat de departe de Dumnezeu incat mutam si pustnicii din palma lor de loc pe care Dumnezeu le-a daruit-o pentru o vreme.
Asa intelegem noi sa mutam muntii din loc. Asa, mutind sihastria celor mai drepti dintre noi, ca sa isi faca loc peste tot nimicul si nimicnicia, grosolania, curvia, prostia. Zadarnicie.
Pustnicul are deja pustnicia inlauntrul sau. Are acolo toti muntii patriei si un Soare pe care nimeni nu il poate muta sau fura.
Ma rog la Domnul nostru Iisus Hristos ca pustnicul sa se roage neincetat pentru noi, sarmanii, oriunde ar fi chilia lui. Iarta-ne, Dumnezeul nostru, pentru lasitatea si nemernicia de nespus in care ne complacem.

P.S. Multumesc, frate Scotland, ca ai indulcit putin amarul cu scrisul tau frumos, in ton de parodie amara. Din pacate e mult mai rau, cred, decat putem noi sa zicem. Dar bine ca ne-ai mai descretit un pic fruntile cu mestesugul tau zidit pe un suflet sensibil si bun...

Parca povestea si Goethe, de nu ma insala memoria, despre mutarea unor batrani din casuta lor, nu-i asa?... Nu mai stiu cum s-a terminat acolo tarasenia...

Ioane bine ai zis: ,,Plang Romania de azi, pe fratii mei crestini, pe mine si pe copiii mei, ca suntem atat de departe de Dumnezeu incat mutam si pustnicii din palma lor de loc pe care Dumnezeu le-a daruit-o pentru o vreme."pentru ca,in mare,cam asta a fost ideea care a stat la baza tragicei mele schite nereusite.Cred ca Dumnezeu inca ne iarta,eu,daca as fi EL,as da drumul Calaretilor Apocalipsei de vreo cinci ori in aceiasi zi,din perspectiva la ce facem pe lumea asta.Dar EL este indelung rabdator,pana in aceea zi,a Judecatii.Care va veni.Perversitatea morala s-a extins precum un cancer,peste tot,precum vin corbii nenorocirii noastre peste hoitul ce din pamint a plecat si tot acolo se va intoarce.

Acum ceva vreme,un pastor si-a luat in primire noua parohie si s-a gandit sa faca obisnuita vizita printre credinciosi,pentru a vedea cam care sunt problemele comunitatii.Ajuns la o familie la usa,sa spunem ,,Domnul si Doamna Ipocriti"a fost invitat inauntru,tratat cu prajituri si ceai si invitat sa le spuna cateva cuvinte.Omul s-a gandit ca ar fi o buna ideea sa citeasca ceva din Biblie si sa spuna toti o rugaciune.Mama,vrand sa para cucernicia intruchipata,i-a spus fetitei:,,Draga mea,te rog sa aduci de sus Cartea pe care o citim toti cu atata drag in fiecare seara".Copilul s-a dus sus si spre groaza parintilor a adus catalogul pentru cumparaturi Sears si l-a pus in bratele bietului pastor.Macar copilul a fost sincer.De nu veti fi precum copii...

Este o idee ca atunci cand mergi prin desertul acestei vieti ce a fugit de Dumnezeu,si sufletului ii este sete dupa izbavire,si are in fata izvorul smereniei,tu sa il muti la o departare mai mare,desi poate vei crapa pana sa ajungi la el,la ce pustiu este in noi.O ideea dementa dar reala in pas cu lumea in care traim.Cred ca daca oamenii s-ar ruga ,,Doamne,arata-mi cine sunt si ce merit"s-ar umple codrii de sihastrii precum stupul de albine.Intrucat nu este cazul sa ne dorim asta,ii mutam pe cei existenti,nu sunt o frumoasa imagine pentru lumea in care putrezim spiritual.La fel ca si in cazul desertului,desi nebunia este evidenta ea este pusa-n practica si uite asa isi strapunge omul sufletul cu pacatele sale.Toata acesta lume isi construieste pierzania si inselaciunea,in prezent,pe ideea de a ne face sa uitam ca exista o Judecata,care va veni.Adormirea constiintei sub comoda utopie a intunericului.Totul pare,nu-i asa,maleabil,indepartat,abordabil,mai ales din perspectiva pacatului...

Daca ar trebui sa ne fie frica de Judecata Lui?Oh,da.Ar trebui sa ne fie foarte teama,din perspectiva la ceea ce facem,ar trebui sa avem o teama si o reactie precum cea a ninivitenilor lui Iona.Dumnezeu este bland,iubitor dar este sfant si drept si nici un pacat nu va sta ascuns in fata Lui.Crede cineva ca va sta la infinit,dupa ce si-a sacrificat si Fiul,ca sa fie batjocorit? Ce nebunie ucigasa ar fi sa creada cineva asta.Ne strangem carbuni incinsi deasupra capului si flacarile Iadului ii vor aprinde.Pentru Dumnezeu pacatul nu este o gluma,precum este pentru noi.Si-a vazut Fiul strapuns pe Cruce,atat de in serios ia Dumnezeu pacatul.Si tot asa de serios ne va si judeca.

Da,ai dreptate mare Ioane.Fie-ti mila Doamne si inca nu intra la Judecata cu noi.Mai lasa-ne putin timp,mai lumineaza-ne,caci altfel ramine Raiul gol si Iadul plin.