intamplare

[adam000]

În prealabil postat de Heurtebise

E foarte curios cum unii oameni sustin ca nu are importanta tinuta in biserica dar cand e vorba de iesit in oras, mers la teatru/cinema, la concert, la party-uri etc. fiecare din oamenii astia acorda o foarte mare importanta tinutei(ceea ce e si normal de altfel); astfel ca ai trece drept un badaran daca te-ai duce la teatru in slapi si pantaloni scurti de trenning.
Lucrurile ar trebui sa stea la fel si cu tinuta in biserica. Eu tin minte ca in copilarie aveam ceea ce mama mea numea foarte frumos "haine de duminica"...
E-adevarat ca tinuta nu e totul. Conteaza mai ales sufletul dar nu-nteleg de ne nu le-am putea impaca pč amandoua?

Cred ca incurci serios lucrurile intre planul lumesc si planul duhovnicesc.
Daca la teatru mergi imbract la costum ca sa nu te considere oamenii badaran (intr-un anume sens ca sa impui respect, ca sa impresionezi pozitiv), inseamna ca te imbraci pt parerea lumii, pt ca oamenii, la nivel lumesc, asta apreciaza, asta le impune respect.
Dar Lui Dumnezeu cand mergi la biserica poti tu sa-i impui respect imbracandu-te in haine bune?
Poti sa-l impresionezi tu pe Dumnezeu imbracandu-te la costum?
Oare pe Dumnezeu ce-l "impresioneaza pozitiv" la noi? Ce apreciaza Dumnezeu la om?
Oare nu cumva faptele bune izvorate din crediinta si din dragoste pt Dumnezeu sint de fapt cele care conteaza in fata Lui Dumnezeu?
Dumnezeu atat a cerut de la oameni - sa ii respecte poruncile. El cauta la sufletul omului, la dragostea omului pt Dumnezeu si pt ceilalti semeni, pt aproapele, la faptele bune ale omului ce vin din dragostea omului pt Dumnezeu si pt aproapele, din stradania omului de a-i implini poruncile. Nu cauta la imbracaminte. La imbracaminte cauta lumea, nu Dumnezeu, asa ca depinde pe cine vrei tu sa impresionezi, depinde cui vrei tu sa impui respect si depinde a cui parere si apreciere vrei sa castigi - a Lui Dumnezeu sau a oamenilor.
Degeaba merge un om imbracat in cele mai bune haine la biserica, daca trece nepasator pe linga (sau este deranjat de) cersetorul sau omul sarac care nu are astfel de haine bune (si poate caruia ii mai e si rusine sa intre cu haine proaste sau rupte, ponosite in biserica, ca sa nu-l deranjeze pe cel cu haine bune - in felul acesta il sminteste pe cel sarac).

Cred ca omul cand merge la biserica nu ar trebui sa se intrebe daca s-a imbracat suficient de bine, ci ar trebui sa se intrebe cat de mult il iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele. Ar trebui sa se intrebe daca merge cu drag si cu bucurie la biserica, ca la cea mai frumoasa si mai asteptata intalnire; ar trebui sa se intrebe daca vede chipul Lui Hristos in oamenii din jur; ar trebui sa se intrebe daca il iubeste pe Dumnezeu suficient de mult cat sa renunte la pacate si patimi pt El (ar trebui sa se intrebe daca isi iubeste patimile sale mai mult decat pe Dumnezeu); ar trebui sa se intrebe cat de mult s-a straduit sa faca binele din dragoste de Dumnezeu.

[cristina2012]

Cand mergem la biserica mergem la Hristos, doar ca nu ne intalnim numai cu Hristos acolo, ne mai intalnim si cu inca 100, 200, 300 de oameni. Nu e cazul sa-i impresionam pe toti, dar ar trebui sa ne gandim sa nu-i deranjam (prea tare)... si nu e nimeni deranjat daca culoarea hainelor nu mai e stralucitoare ca in prima zi, daca puloverul e scamosat sau manecile de la camasa sunt roase... pentru ca doar pe acestea le avem. In schimb, daca hainele sunt nespalate si miros urat, sau sunt rupte de nu mai pot acoperi cuviincios trupul... ceva lipseste, anume bunul simt.
Unii sfinti pustnici au petrecut singuri zeci de ani in pustietati sau paduri, doar ei si Hristos si fireste ca nu mai aveau haine "de biserica"... adica nu mai aveau deloc, dar atunci cand s-au intalnit cu oamenii, s-au ascuns si au cerut intai sa li se aduca o haina si apoi s-au aratat.

[Heurtebise]

În prealabil postat de adam000

Cred ca incurci serios lucrurile intre planul lumesc si planul duhovnicesc.
Daca la teatru mergi imbract la costum ca sa nu te considere oamenii badaran (intr-un anume sens ca sa impui respect, ca sa impresionezi pozitiv), inseamna ca te imbraci pt parerea lumii, pt ca oamenii, la nivel lumesc, asta apreciaza, asta le impune respect.
Dar Lui Dumnezeu cand mergi la biserica poti tu sa-i impui respect imbracandu-te in haine bune?
Poti sa-l impresionezi tu pe Dumnezeu imbracandu-te la costum?
Oare pe Dumnezeu ce-l "impresioneaza pozitiv" la noi? Ce apreciaza Dumnezeu la om?
Oare nu cumva faptele bune izvorate din crediinta si din dragoste pt Dumnezeu sint de fapt cele care conteaza in fata Lui Dumnezeu?
Dumnezeu atat a cerut de la oameni - sa ii respecte poruncile. El cauta la sufletul omului, la dragostea omului pt Dumnezeu si pt ceilalti semeni, pt aproapele, la faptele bune ale omului ce vin din dragostea omului pt Dumnezeu si pt aproapele, din stradania omului de a-i implini poruncile. Nu cauta la imbracaminte. La imbracaminte cauta lumea, nu Dumnezeu, asa ca depinde pe cine vrei tu sa impresionezi, depinde cui vrei tu sa impui respect si depinde a cui parere si apreciere vrei sa castigi - a Lui Dumnezeu sau a oamenilor.
Degeaba merge un om imbracat in cele mai bune haine la biserica, daca trece nepasator pe linga (sau este deranjat de) cersetorul sau omul sarac care nu are astfel de haine bune (si poate caruia ii mai e si rusine sa intre cu haine proaste sau rupte, ponosite in biserica, ca sa nu-l deranjeze pe cel cu haine bune - in felul acesta il sminteste pe cel sarac).

Cred ca omul cand merge la biserica nu ar trebui sa se intrebe daca s-a imbracat suficient de bine, ci ar trebui sa se intrebe cat de mult il iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele. Ar trebui sa se intrebe daca merge cu drag si cu bucurie la biserica, ca la cea mai frumoasa si mai asteptata intalnire; ar trebui sa se intrebe daca vede chipul Lui Hristos in oamenii din jur; ar trebui sa se intrebe daca il iubeste pe Dumnezeu suficient de mult cat sa renunte la pacate si patimi pt El (ar trebui sa se intrebe daca isi iubeste patimile sale mai mult decat pe Dumnezeu); ar trebui sa se intrebe cat de mult s-a straduit sa faca binele din dragoste de Dumnezeu.

Domnule, un crestin pe planul duhovnicesc trebuie sa fie crestin si pe planul lumesc.

Eu vad lucrurile exact invers de cum le vedeti dumneavoastra; eu nu ma imbrac decent la biserica pentru a impune respect, ci DIN RESPECT pentru Dumnezeu-in primul rand, pentru preoti, pentru ceilalti crestini si din respect pentru mine.
Probabil ca argumentarea-refren cu care tot dati inainte serveste impulsurilor dumneavoastra de a purta slapi, pantaloni scurti si sapca in biserica. Eu altfel nu imi explic de ce sunteti atat de incapatanat incat sa refuzati sa vedeti ca treaba asta cu imbracamintea e pur si simplu o chestiune de bun-simt. BUN-SIMT! Atat.
Pentru mai multe informatii despre tinuta in biserica rasfoiti putin biblia la Corinteni si incercati sa va debarasati de ideile prefabricate imprumutate de pe la americani.

Marturisesc ca imi pare si firesc si necesar (...:) sa acordam o atentie aparte hainelor noastre exterioare cand intram in Salasul Domnului.
Aceasta, in primul rand, intrucat spatiul si timpul liturgic constituie o "ruptura" in raport cu spatiul si timpul profan, lumesc. Si ne imbracam in acord cu situatia, daca nu tinem mortis sa fim in dezacord cu ea sau sa fim pur si simplu indiferenti.
Apoi, tinuta in Biserica este elaborata meticulos, viu - in ton sau inganare cu Duhul, in pas cu istoria sfanta a Bisericii, in oglinda, ecou cu faptele vietii sfinte iar nu sub influenta contingentului (nu e moda!). Cum portul Preotului nu e arbitrar sau intamplator, asa si portul credinciosilor. Haina preoteasca (precum e orice lucru in Sfantul Salas) este elaborata in impreuna-lucrare cu Duhul Sfant (gasim toate detaliile in cartile de Liturgica).
Apoi, venind in planul sufletesc al fiecarui crestin, cand pornesc la intalnirea si impartasirea cu Domnul (Sfanta Liturghie fiind, cum stim, cel mai inaltator si complet act de intimitate cu Hristos, conform Cuvantului si intregii Traditii a Bisericii Ortodoxe), se naste firesc (precum si suprafiresc!) in noi un imbold fin, delicat si ferm de a aduce in apropierea lui Hristos tot ce avem mai bun, mai curat, mai cinstit. (Vreau sa plac Celui Care ma iubeste nespus!+ Macar atat, macar acolo, atunci...)
Tocmai aici cred, iata, se cuvin cateva precizari, pentru a nu risca o cadere in formalism (incerc sa citez pe scurt din biata mea memorie, ma iertati pentru imprecizie...):
1) La Nunta, Stapanul il arunca afara, in intuneric, unde e plansul cel mare, pe cel fara haina de nunta. E haina omului launtric, Haina Botezului, vai, patata de noroiul pacatului... E terfelirea prin fapte nevrednice, prin faradelegi, a numelui de crestin...
2) Domnul il lauda pe unul dintre cei care Il gazduiesc, deoarece e foarte atent la cele exterioare, dar ii atrage atentia asupra curatiei celor launtrice...
3) Marta cea harnica in toate cele vizibile si Maria "risipind" mirul, in duh lucratoare si intru anticiparea Jertfei...
4) Morminte frumos varuite pe dinafara, spune Domnul, iar inlauntru pline de toata necuratia...
5) Din inima vin toate relele...
6) In acelasi ton imi pare: "Jertfa lui Dumnezeu, duhul umilit..."

Asadar, eu inteleg, precum iata caut, ca prioritara este curatenia hainei sufletesti, roua adancului inimii, lepadarea intregii rautati...
Cred ca atunci cand are loc o astfel de asezare launtrica, vine firesc, in completare spre exterior, in extensie sau manifestare concreta, atat conduita cat si haina ...
Inima buna intru Hristos Domnul aduce si haine pe masura.
Haina launtrica isi pune amprenta pe haina exterioara.
Smerenia inimii si a mintii se exprima in haina trupului: curata, simpla, cernita sau luminoasa - in acord cu evenimentul din Biserica.
Broboada traditionala a femeilor din Romania crestina... Acoperirea capului cu un batic, macar...
Descoperirea capului, cand barbatul evlavios simte impulsul launtric de a se inchina la intalnirea unei biserici...

Tinuta vestimentara la intrarea in Sfantul Lacas, fixata in cultura poporului roman crestin, este rodul experientei duhovnicesti a sute de ani, este rod cu nestiut de numeroase si puternice radacini (hranite cu sange de mucenici si mucenite) pe care, oricat ne straduim sa le smulgem in clipele noatre de ratacita "inovatie", nu reusim. Un om sau mai multi pot incerca o alta tinuta in Biserica dar portul traditional in spatiul si timpul liturgic romanesc tin de fiinta si memoria neamului si raman cata vreme traieste neamul romanesc. Care este, cum stim, durat din fibra dubla: daco-romana si, in duh, crestina prin Sfantul Andrei ucenicul dintai-chemat al Domnului.
Asa cred, pur si simplu. Ma iertati!

[Yasmina]

În prealabil postat de adam000

Cred ca incurci serios lucrurile intre planul lumesc si planul duhovnicesc.
Daca la teatru mergi imbract la costum ca sa nu te considere oamenii badaran (intr-un anume sens ca sa impui respect, ca sa impresionezi pozitiv), inseamna ca te imbraci pt parerea lumii, pt ca oamenii, la nivel lumesc, asta apreciaza, asta le impune respect.
Dar Lui Dumnezeu cand mergi la biserica poti tu sa-i impui respect imbracandu-te in haine bune?
Poti sa-l impresionezi tu pe Dumnezeu imbracandu-te la costum?
Oare pe Dumnezeu ce-l "impresioneaza pozitiv" la noi? Ce apreciaza Dumnezeu la om?
Oare nu cumva faptele bune izvorate din crediinta si din dragoste pt Dumnezeu sint de fapt cele care conteaza in fata Lui Dumnezeu?
Dumnezeu atat a cerut de la oameni - sa ii respecte poruncile. El cauta la sufletul omului, la dragostea omului pt Dumnezeu si pt ceilalti semeni, pt aproapele, la faptele bune ale omului ce vin din dragostea omului pt Dumnezeu si pt aproapele, din stradania omului de a-i implini poruncile. Nu cauta la imbracaminte. La imbracaminte cauta lumea, nu Dumnezeu, asa ca depinde pe cine vrei tu sa impresionezi, depinde cui vrei tu sa impui respect si depinde a cui parere si apreciere vrei sa castigi - a Lui Dumnezeu sau a oamenilor.
Degeaba merge un om imbracat in cele mai bune haine la biserica, daca trece nepasator pe linga (sau este deranjat de) cersetorul sau omul sarac care nu are astfel de haine bune (si poate caruia ii mai e si rusine sa intre cu haine proaste sau rupte, ponosite in biserica, ca sa nu-l deranjeze pe cel cu haine bune - in felul acesta il sminteste pe cel sarac).

Cred ca omul cand merge la biserica nu ar trebui sa se intrebe daca s-a imbracat suficient de bine, ci ar trebui sa se intrebe cat de mult il iubeste pe Dumnezeu si pe aproapele. Ar trebui sa se intrebe daca merge cu drag si cu bucurie la biserica, ca la cea mai frumoasa si mai asteptata intalnire; ar trebui sa se intrebe daca vede chipul Lui Hristos in oamenii din jur; ar trebui sa se intrebe daca il iubeste pe Dumnezeu suficient de mult cat sa renunte la pacate si patimi pt El (ar trebui sa se intrebe daca isi iubeste patimile sale mai mult decat pe Dumnezeu); ar trebui sa se intrebe cat de mult s-a straduit sa faca binele din dragoste de Dumnezeu.

Atunci de ce ne mai acoperim goliciunea,daca nu conteaza decat sufletul si faptele bune??
Oare de ce goliciunea se numeste"parti intime"?Nu deoarece trebuie pastrata intima?
Decolteurile generoase si"vederile"la fund provoaca furori chiar si intr-un bar vexat de noapte,insa in biserica provoaca adevarate socuri.Nu cred ca este bine sa smintim alte persoane care se roaga-sunt intr-o stare modificata a constiintei si nici pe cei care servesc acolo!
Pe cine vrem sa impresionam sexual in biserica?Preotul?dascalul?femeia de la lumanari?
Daca intr-adevar conteaza numai credinta din suflet si faptele bune atunci numai acestea ar trebuie sa ne impodobeasca,nu machiajul,bijuteriile si hainele tipatoare.
In biserica trebuie sa fii aproape invizibil ca aparenta,insa incarcatura spirituala trebuie sa primeze.

În prealabil postat de Yasmina

In biserica trebuie sa fii aproape invizibil ca aparenta,insa incarcatura spirituala trebuie sa primeze.

Ei, ce bine ar fi sa fii si, totodata, invizibil...:)
Sau sa te vada doar unul, doi credinciosi vrednici...

[Yasmina]

În prealabil postat de ioan cezar

Ei, ce bine ar fi sa fii si, totodata, invizibil...:)
Sau sa te vada doar unul, doi credinciosi vrednici...

Scuzati-ma,nu inteleg :)

În prealabil postat de Yasmina

Scuzati-ma,nu inteleg :)

Citesc in ultima vreme doua carti, una despre viata lui Gheron Iosif Isihastul, cealalta despre viata Cuviosului Paisie Aghioritului. Doua minuni ale Ortodoxiei.
In aceste carti sunt relatate cateva minunate intamplari petrecute in timpul Sfintei Liturghii. Anume, unii dintre parinti, cei mai curati si nevoitori, s-au invrednicit sa vada in Sfantul Altar sau in alte parti ale Sfantului Salas pe Hristos, pe Preasfanta Nascatoare, pe ingerii slujitori sau pe unii dintre sfinti. Celorlalti oameni din biserica, aceste aparitii minunate le erau inaccesibile. Pentru ei nu erau acolo sfintii, desi sfintii erau cu adevarat prezenti...
Am vrut asadar sa iti urez crestere duhovniceasca atat de mare incat sa ajungi la masura sfintilor, fiind atat de subtire incat sa capeti vizibilitate doar pentru cei care pot vedea, fiind si ei la fel de subtiri, de gingasi...

[Yasmina]

În prealabil postat de ioan cezar

Citesc in ultima vreme doua carti, una despre viata lui Gheron Iosif Isihastul, cealalta despre viata Cuviosului Paisie Aghioritului. Doua minuni ale Ortodoxiei.
In aceste carti sunt relatate cateva minunate intamplari petrecute in timpul Sfintei Liturghii. Anume, unii dintre parinti, cei mai curati si nevoitori, s-au invrednicit sa vada in Sfantul Altar sau in alte parti ale Sfantului Salas pe Hristos, pe Preasfanta Nascatoare, pe ingerii slujitori sau pe unii dintre sfinti. Celorlalti oameni din biserica, aceste aparitii minunate le erau inaccesibile. Pentru ei nu erau acolo sfintii, desi sfintii erau cu adevarat prezenti...
Am vrut asadar sa iti urez crestere duhovniceasca atat de mare incat sa ajungi la masura sfintilor, fiind atat de subtire incat sa capeti vizibilitate doar pentru cei care pot vedea, fiind si ei la fel de subtiri, de gingasi...

Da,am auzit si eu aceste intamplari si cred ca sunt adevarate!
Iar ce-mi urati este deosebit de frumos,multumesc si va doresc la fel :)

[candles in the wind]

in biserica trebuie sa fim firesti...nici prea prea..nici foarte foarte...simpli si firesti..
dar daca totusi mai sunt unii care nu stiu asta...de ce sa ii judecam...eu ma bucur ca totusi si-au facut timp si au venit...poate data viitoare..uitandu-se la altii, se vor imbraca mai decent..