Ma gandesc uneori sa-mi dau demisia si nu stiu ce sa fac

Ma gandesc ca eu imi gasesc foarte greu de lucru si ar fi o greutate pentru familia mea sa stau fara servici o vreme.

Ma gandesc ca plecarea mea in momentul de fata ar afecta oarecum situatia de la servici - ar ingreuna-o - mai ales date fiind anumite conditii (care ma indeamna si pe mine sa plec), nu as vrea sa afecteze pe nimeni, sa pot pleca linistita.

Tot revine gandul asta de ceva vreme, tot il aman, n-am curaj. Unii zic ca e criza, cum sa te lasi de servici.

Nu sunt sufleteste impacata de ceea ce vad uneori la servici sau de ce trebuie sa fac.

Oare sunt prea pretentioasa?

Ar trebui sa am rabdare, sa mai aman?

Ar trebui sa pun nevoile familiei pe primul loc - ma gandesc aici la nevoile financiare?

Ar trebui sa-mi ascult sufletul care uneori imi spune sa fug mancand pamantul?

Nu sunt in stare sa iau o decizie!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de cred_cu_adevarat

Ma gandesc ca eu imi gasesc foarte greu de lucru si ar fi o greutate pentru familia mea sa stau fara servici o vreme.

Ma gandesc ca plecarea mea in momentul de fata ar afecta oarecum situatia de la servici - ar ingreuna-o - mai ales date fiind anumite conditii (care ma indeamna si pe mine sa plec), nu as vrea sa afecteze pe nimeni, sa pot pleca linistita.

Tot revine gandul asta de ceva vreme, tot il aman, n-am curaj. Unii zic ca e criza, cum sa te lasi de servici.

Nu sunt sufleteste impacata de ceea ce vad uneori la servici sau de ce trebuie sa fac.

Oare sunt prea pretentioasa?

Ar trebui sa am rabdare, sa mai aman?

Se spune că "diavolul se ascunde în detalii" şi am avut de multe ori prilejul să constat adevărul acestui aforism. O mică nuanţă, o deosebire nesesizabilă de un necredincios, face uneori diferenţa enormă dintre "fapt moral neutru", "eroare materială", "participare materială la păcat" sau "păcat formal". În privinţa aceasta, noi înşine, deşi ne cunoaştem învăţătura morală, nu avem destulă acuitate, mai ales că suntem în chestiune, astfel încât ar trebui să vorbim despre aceste lucruri cu îndrumătorul nostru spiritual, care are mai multă pregătire specifică, experienţă, detaşare şi neutraliate decât noi.

Fără discuţie, la un serviciu care cere de la noi să fim autori sau co-autori la păcat ar trebui să renunţăm cât mai repede, chiar dacă acest lucru ar însemna să rămânem fără mijloace de trai, noi şi cei faţă de care avem răspundere. Noi mai credem şi în pronia dumnezeiască şi ştim bine că un lucru plăcut Domnului nu rămâne fără răsplată nu doar în lumea de dincolo, dar şi în aceasta vizibilă. Să nu ne lăsăm, în acest caz, amăgiţi şi să ne închipuim că Dumnezeu, Care are grijă de păsările cerului şi de crinii câmpului, nu ar avea grijă de noi, dacă ar fi să Îl urmăm în virtute.

Pe de altă parte, un serviciu care ne cere să participăm material la un păcat care nu este al nostru, deşi este de ocolit, nu impune părăsirea lui neîntârziată. Să fim nu numai nevinovaţi ca porumbeii, dar şi înţelepţi ca şerpii. Ar fi lucru rău ca, cedând unei ispite de dreapta în asemenea caz, să lăsăm fără mijloace de subsizenţă pe cei care aşteaptă cele materiale necesare de la noi şi pe noi înşine. Sunt de ocolit asemenea joburi, dar, dacă deja ne-am angajat şi de ele depindem noi şi ai noştri, să le părăsim numai după ce găsim joburi curate.

Aici, exemplele sunt de cel mai mare ajutor. Să presupunem că sunteţi asistentă medicală şi medicul dv vă cere să injectaţi unei paciente medicamentul avortiv. În acest caz trebuie să refuzaţi: de acţiunea dv depinde viaţa unui copil. Injecţia ar fi un păcat formal. Nu puteţi invoca ascultarea, fiindcă de superiorii noştri nu trebuie să ascultăm dacă ne cer să facem păcate. În acest caz, cea mai bună conduită e aceea de a-i aduce la cunoştinţă că nu sunteţi de acord să faceţi asta şi că nu o veţi face. Îl lăsaţi pe el să îşi bată capul cu mijlocul legal de a vă da afară, nu depuneţi dv demisia.

Acum, să presupunem că sunteţi aceeaşi asistentă medicală, iar medicul dv vă cere să eliberaţi unei paciente un medicament despre care ştiţi că este anticoncepţional. Este situaţia cea mai tipică de "participare materială la păcat". Păcatul contracepţiei nu se consumă când pacienta ia contraceptive, ci atunci când, ştiind acest lucru, are legătură trupească. Deci, dacă îi veţi da contraceptive, nu înseamnă că păcatul s-a produs. Pe de altă parte, înseamnă că dv contribuiţi la răspândirea unui rău în lume şi că sunteţi o rotiţă în acest scandal al veacului, care e contracepţia. Ar fi de dorit să nu ajungeţi în asemenea situaţie, dar, dacă aţi ajuns şi de acest lucru depinde hrana dv şi familiei dv, puteţi, în bună conştiinţă, să-i eliberaţi femeii contraceptivul. Dar, deja căutaţi un altfel de serviciu, în care să existe congruenţă între fişa postului şi convingerile dv.

Cu frăţietate în Cristos,
M.D.

[Pippo_]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Fără discuţie, la un serviciu care cere de la noi să fim autori sau co-autori la păcat ar trebui să renunţăm cât mai repede, chiar dacă acest lucru ar însemna să rămânem fără mijloace de trai, noi şi cei faţă de care avem răspundere.

Daca stam bine sa ne gandim, insusi faptul de a paticipa prin orice fel de munca la sustinerea sistemului economic actual este un pacat, deoarece banii ce provin din munca noastra, din ceea ce cumparam sunt folositi aproape integral impotriva noastra de catre sistem.

Banul din banca - folosit de sistem impotriva noastra.
Banul dat pe produse autorizate - folosit de sistem impotriva noastra.
Munca pe care o prestam - in majoritate munca folosita de sistem impotriva noastra.

Sistemul inghite initial probabil peste 80% din munca fiecaruia.

Practic in afara sistemului nu se poate trai, considerand ca acum a disparut definitiv si proprietatea. (Taxa obligatorie pe proprietate - si in special in unitatile de valori ale sistemului - face ca proprietatea sa fie cu adevarat/de fapt chirie)


Iar in interiorul sistemului suntem partasi la raul general cat timp facem parte din el.


Deci renuntarea totala la complicitate in pacat este practic imposibila in ceea ce percepem noi ca realitate fizica. Ce ne ramane de facut este minimizarea pe cat posibila a consecintelor negative ce provin din actiunile noastre.

[Yasmina]

Depinde de motivele care te fac sa gandesti astfel de solutii de"salvare".
Tu stii mai bine ce se intampla acolo,cum esti perceputa ca si angajat,care sunt recompensele si ce satisfactii ai lucrand acolo.
Poate ca sunt probleme pe care le poti solutiona in timp daca mai ai rabdare.

Este mai intelept sa-ti cauti alt job si cand il gasesti sa-l parasesti pe cel actual ,atfel fara nici un job ai putea sa cazi in depresie.

Chiar acum vreo doua saptamani am luat si eu o astfel de decizie,insa eu aveam 2 joburi.Nu intru in amanunte,unul dintre ele ma facea nefericita,dupa ce terminam programul acolo eram nervoasa,manioasa,frustata-o intreaga paleta de sentimente negative.Ma consuma foarte mult fara a-mi da mai nimic in schimb!Toate acestea din cauza unor oameni cu probleme de incredere care ma tratau necorespunzator.
Acum chiar daca bugetul lunar nu mai este asa impresionant,cel putin am scapat de migrene,de insomnie si de apasatoare sentimente negative.
Totusi simt ca am fost nedreptatita(tratata necorespunzator in raport cu serviciile aduse si experienta mea)si ma rog sa mi se faca dreptate!

Multumesc pentru raspunsuri!
Doamne ajuta!

[glykys]

Am o prietena care e angajata in regim part-time la o institutie de stat. I-a expirat contractul, i s-a promis ca va fi reinnoit si, avand incredere in conducere, nu s-a mai agitat sa vada si sa semneze noul contract, considerandu-l o simpla formalitate. Acelasi lucru s-aintamplat si cu niste colegi de ai ei, in aceeasi situatie. In fiecare luna, fata se ducea la contabilitate sa isi ia salariul, dar i se spunea ca nu sunt bani pentru ea, ca este angajata pe un contract de fonduri europene care nu au venit inca si sa astepte... treaba asta s-a intamplat timp de noua (!!!) luni. Ceilalti colegi isi lua banii la timp, numai lor li se spuneau ca fondurile din care trebuie sa fie platiti nu sunt. Seful le zicea sa stea sa munceasca, pentru ca banii vor veni candva, ca fondurile europene sunt blocate la minister etc etc. De fapt, dupa noua luni, in urma unor interventii mai urate, o contabila s-a indurat sa le spuna ca ei nu au, de fapt, contract (deci ca munceau la negru) si ca nu are pe ce sa le dea banii. Treaba s-a rezolvat apoi, in sensul ca li s-a facut cumva contract retroactiv si au primit banii datorati, ca seful a pretextat ca a fost o scapare, ca unii au si ramas la acel serviciu, pentru ca locurile de munca sunt cum sunt, vor sa lucreze in acel domeniu, dar timp de noua luni, nimeni din personalul de contabilitate nu s-a indurat sa le spuna unor bieti studenti muritori de foame ca nu au formele in regula si ca de aceea nu isi primesc si nici nu isi vor primi banii. Nici macar un indiciu, i-au dus toti cu zaharelul, de parca i-ar fi platit de la ei din buzunar si nu din banii statului;oricum, erau niste sume infime. Cand am auzit prima data, le-am condamnat foarte tare pe acele contabile, pentru ca nu au avut curajul sa le zica adevarul oamenilor. Apoi m-am gandit ca poate nu a fost doar rautate sau indiferenta fata de soarta celorlalti, ci si teama ca si-ar putea pierde locul de munca daca ar canta altfel decat li se spune. Dar sa fii complice la un un pacat strigator la cer (oprirea platii lucratorilor este, atentie, alaturi de ucidere, avort, pacate de felul Sodoma si Gomora, asuprirea vaduvelor si a orfanilor, batjocorirea si asuprirea parintilor un pacat strigator la cer) pentru a pune o paine pe masa familiei tale mi se pare forma cea mai josnica de robie sufleteasca. A, fireste ca si fara complicitatea sau refuzul personal se petrec lucruri abominabile in acest sistem, se spala bani, se delapideaza, se insala, dar fiecare trebuie sa isi faca datoria crestineasca in patratica lui, pentru Dumnezeu si aproape, nu doar sa le puna copiilor o paine pe masa, mort-copt.

Sper insa sa nu va aflati intr-o situatie similara celei descrise. Daca va macina asa tare, puteti cere sfatul duhovnicului. Fiti corecta, rugati-va, aveti credinta in Dumnezeu si daca bateti, sigur vi se va deschide! Ati auzit la pilda de azi ce i se spune femeii cu scurgere de sange: "Indrazneste, fiica!"

[spre_rasarit]

Depune niste bani la banca lui Dumnezeu care da inapoi insutit, pentru fiecare leu da cel putin 100. Nu atata incata sa te dezechilibrezi financiar. Un om a facut imprumut si l-a depus la banca lui Dumnezeu. A murit si inainte de moarte a visat ca un inger o sa vina sa-i ia sufletul din iad, probabil pentru efortul facut. A ajuns in iad pentru ca a trecut de la ortodoxie la protestantism. Gestul lui e mai puternic ca vaduva care a dat ultimul banut. El a dat banutul care nu il avea. Anyhow.

Banii vin inapoi si printr-un nou servici.

Rugaciunile ajuta. Cere lui Dumnezeu sa-ti ia soarta financiara in maini. Nu sta pasiva si roaga-te ca ceea ce nu-ti place sa se transforme in ceva placut lui Dumnezeu. Nu ai voia la rugaciuni negative ca vin peste tine ci la rugaciune de schimbare a oamenilor in bine, sa devina buni si sa treaca la rugaciune si a lucrurilor in bine. Banca lui Dumnezeu exista si eu nu am glumit. Incepe cu 20 de lei si tot ce vine peste cat castigi luna asta da jumatate lui Dumnezeu inapoi. Fa asta lunar si o sa ai venit foarte foarte foarte bun lunar. Nu promite nimic chair daca e bine caci te poti imbolnavi si nu mai poti face promisiunea si ti se poate pune pacat mare . Roaga-te lui Dumnezeu sa te ajute sa te descurci si financiar si sa-ti fie de folos si sa te ajute ca o parte din bani sa-i depui la banca lui Dumnezeu . cel mai bine e sa nu astepti rasplata dara daca astepti cere ca 40% sa fie pe pamant 40% in rai 10% pentru cei ce nu au nimic si nu o sa aiva nimic in lumea viitoare si 10% pentru restul oamenilor in lumea viitoare.

[philalex]

da, cateodata asa iti vine....dar e blocata piata....mai bine stai unde esti....totul e blocat..