Barbatul/femeia inainte si dupa casatorie

[mladitza]

Din pacate nu vrea sa comunice cu mine, cand as vrea sa vorbim si incep frumos bland sa aflu si eu care e problema el incepe a urla la mine si a ma injura...el ar vrea ca eu sa ii accept acesti prieteni (care nici pe mine nu ma respecta macar cu un salut), sa accept muzica care o asculta( bug mafia si mai bine sa nu enumar) sa accept ca el vrea sa bea, si tot mai mult...
Inainte de casatorie imi zicea ca vrea o viata numai si numai cu Domnu, imi vorbea si din Sf. Scriptura, pentru mine a inceput sa nu mai bea deloc, vroia foarte mult o fetita (ca acuma nici sa nu se atinga de mine ca nu cumva sa avem un copilas, si asta de cand ne-am casatorit) ii ziceam de prieteni si mi-a dat dreptate ca nu e bine sa stea in preajma lor(precizez ca unul din ei e si colegul de la locul de munca)....mi-a zis ca mult s-a rugat pentru mine, ca Domnu sa ii dea o sotie credincioasa....ma intreb acuma, de ce? ca sa isi bata joc de mine? sa urle, injure si sa dea in mine? cand e in preajma credinciosilor se da drept un credincios de nota 10, cum e in preajma prietenilor incepe a injura si a vorbi intr-un limbaj foarte urat si vulgar.. si ma minte foarte des, ceea nu suport deloc, minciuna..l-am rugat sa nu mai minta, mai degraba sa imi spuna adevarul oricat de dureros ar fi, prefer adevarul....

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mladitza

(...)pentru mine a inceput sa nu mai bea deloc, (...)

Deci, nu cumva avea patima băuturii şi înainte de căsătorie ?

În altă ordine de idei, de ce insistaţi să îl despărţiţi de prieteni ? E de mirare că niciunul dintre ei nici măcar nu vă salută. Nu cumva le-aţi arătat ostilitate ? Fără motive grave, ideea de a-l izola de prieteni e o politică foarte greşită şi, din păcate, atât de des văzută !

De cele mai multe ori unii bărbaţii se cred cei mai interesanţi şi mai "bărbaţi" atunci când cosumă alcool peste măsură. De fapt ei sunt slabi să nu spun foarte slabi (pentru că alcoolul este mai puternic decât orice bărbat care bea peste măsură), deşi unii bărbaţii se cred "barbaţi" atunci când demonstrează cât pot duce. Aceşti bărbaţi sunt de fapt slabi şi neputincioşi în faţa acestui viciu. Bărbaţii cu adevărat puternici sunt aceia care rezistă acestui viciu şi altor vicii (cum ar fi cele legate de curvie). Vinul (şi nu orice alcool) este lăsat pentru a închina un pahar, două şi nu pentru a ne demonstra calităţile de paharnic.

[AlinB]

În prealabil postat de mladitza

Din pacate nu vrea sa comunice cu mine, cand as vrea sa vorbim si incep frumos bland sa aflu si eu care e problema el incepe a urla la mine si a ma injura...el ar vrea ca eu sa ii accept acesti prieteni (care nici pe mine nu ma respecta macar cu un salut), sa accept muzica care o asculta( bug mafia si mai bine sa nu enumar) sa accept ca el vrea sa bea, si tot mai mult...
Inainte de casatorie imi zicea ca vrea o viata numai si numai cu Domnu, imi vorbea si din Sf. Scriptura, pentru mine a inceput sa nu mai bea deloc, vroia foarte mult o fetita (ca acuma nici sa nu se atinga de mine ca nu cumva sa avem un copilas, si asta de cand ne-am casatorit) ii ziceam de prieteni si mi-a dat dreptate ca nu e bine sa stea in preajma lor(precizez ca unul din ei e si colegul de la locul de munca)....mi-a zis ca mult s-a rugat pentru mine, ca Domnu sa ii dea o sotie credincioasa....ma intreb acuma, de ce? ca sa isi bata joc de mine? sa urle, injure si sa dea in mine? cand e in preajma credinciosilor se da drept un credincios de nota 10, cum e in preajma prietenilor incepe a injura si a vorbi intr-un limbaj foarte urat si vulgar.. si ma minte foarte des, ceea nu suport deloc, minciuna..l-am rugat sa nu mai minta, mai degraba sa imi spuna adevarul oricat de dureros ar fi, prefer adevarul....

Cu ce anume mai exact va minte? Cand au aparut mai exact schimbarile astea si ce s-a intamplat mai exact atunci?
Putem sa-l ranim pe celalalt f. grav fara sa ne dam seama si poate nici nu vrem sa luam in considerare lucrul asta.

Intr-adevar acest gen de schimbare rau-bine-rau este foarte ciudat, dar cauza ei sta doar in puterea dvs. sa o aflati.
Intrebati-l daca l-ati dezamagit cu ceva, ce puteti face ca sa indreptati lucrurile, daca isi mai doreste casatoria asta.
Probleme psihice are? Parintii lui ce spun despre situatia asta?

La divort v-ati gandit? Nu neaparat sa faceti gestul asta (e un pas mare si f. serios nu doar dpdv social/material cat spiritual) dar sa-l aducei in discutie ca o modalitate de a-l tempera si sa obtineti o discutie serioasa.

De fapt poate asta isi si doreste, dar nu vrea sa faca el pasul asta si incearca prin toate mijloacele sa va determine sa faceti primul pas in directia asta.

Din cum vad ca stau lucrurile nu va lipsi mult si se va lasa si cu bataie si atunci in mod clar, relatia nu va putea sa mai continue decat daca va asumati niste riscuri care nu stiu daca e bine sa vi le asumati.

Parintii dvs. ce spun? Parintele duhovnic?

[mladitza]

[quote=Mihnea Dragomir;409993]Deci, nu cumva avea patima băuturii şi înainte de căsătorie ?

În altă ordine de idei, de ce insistaţi să îl despărţiţi de prieteni ? E de mirare că niciunul dintre ei nici măcar nu vă salută. Nu cumva le-aţi arătat ostilitate ? Fără motive grave, ideea de a-l izola de prieteni e o politică foarte greşită şi, din păcate, atât de des văzută !

A baut la inceput cand ne-am cunoscut, dar s-a lasat pentru mine ca i-am zis ca nu suport oamenii care beau peste masura, in timpul zilei si la locul de munca mai ales. Dupa casatorie intr-un final a mai multor certuri i-am cerut sa facem un compromis ca sa bea max doua pahare de vin seara dupa lucru, ceea ce nu intotdeauna este respectat....

Referitor la prieteni...niciodata nu i-am jignit cu nimic pe niciunul dintre ei ba din contra..problema este ca sotul meu cum ajunge la ei, incepe sa vorbeasca urat cu injuraturi, se schimba total alaturi de ei, si ei il influenteaza si sa bea (unul din ei si-a inselat si sotia,iar din cate observ sotul meu e foarte influentabil inspre rau ) Nu as vrea eu sa ii despart de prieteni, departe de mine, dar cand vad ca ei imi influenteaza sotul doar in rau, normal ca nu imi convine...Iar daca se intampla ca colegul sa fie mai apreciat de sef atunci abia ca mai vorbeste cu colegul si vine acasa si numai de rau il vorbeste....

[quote=ovidiu b.;410023]
Vinul (şi nu orice alcool) este lăsat pentru a închina un pahar, două şi nu pentru a ne demonstra calităţile de paharnic.
Asta incercam sa ii explic si eu, totul cu masura, pentru ca in ochii mei el nu va fi mai mare si mai tare daca e capabil sa bea 6 sticle de vin in doar 2-3 ore.....

În prealabil postat de AlinB

Cu ce anume mai exact va minte? Cand au aparut mai exact schimbarile astea si ce s-a intamplat mai exact atunci?
Putem sa-l ranim pe celalalt f. grav fara sa ne dam seama si poate nici nu vrem sa luam in considerare lucrul asta.

Intr-adevar acest gen de schimbare rau-bine-rau este foarte ciudat, dar cauza ei sta doar in puterea dvs. sa o aflati.
Intrebati-l daca l-ati dezamagit cu ceva, ce puteti face ca sa indreptati lucrurile, daca isi mai doreste casatoria asta.
Probleme psihice are? Parintii lui ce spun despre situatia asta?

La divort v-ati gandit? Nu neaparat sa faceti gestul asta (e un pas mare si f. serios nu doar dpdv social/material cat spiritual) dar sa-l aducei in discutie ca o modalitate de a-l tempera si sa obtineti o discutie serioasa.

De fapt poate asta isi si doreste, dar nu vrea sa faca el pasul asta si incearca prin toate mijloacele sa va determine sa faceti primul pas in directia asta.

Din cum vad ca stau lucrurile nu va lipsi mult si se va lasa si cu bataie si atunci in mod clar, relatia nu va putea sa mai continue decat daca va asumati niste riscuri care nu stiu daca e bine sa vi le asumati.

Parintii dvs. ce spun? Parintele duhovnic?

Schimbarea s-a produs exact dupa casatorie....prima data era ca nu mai vroia nici sa ma mai atinga, nici nu se mai uita la mine ca femeie...si imi dadea fel de fel de motive prostesti, niciodata una anume sa putem macar rezolva ( precizez ca nunta a fost in tara, iar noi suntem in strainatate ca el aici lucreaza)... parintii lui au remarcat cat de urat vorbeste cu mine pentru niciun motiv intemeiat...la divort va spun sincer ca m-am gandit desi nici jumatate de an nu avem de la casatorie, dar in primul rand ma gandesc la Dumnezeu, ca El nu ar fi deacord cu acest fapt...dar e posibil sa fie si asa cum ati mentionat, ca poate el si-ar dori asta, numai asteapta ca eu sa fac primul pas. De discutat nu prea se poate, ca orice as vrea sa vorbim imi zice ca iarasi incep(desi nu il sacai zilnic nu sunt genul, poate odata la 2 saptamani ca totusi as vrea sa rezolv problemele) Odata deja am ajuns la bataie, nu drastica, dar a fost...parintilor mei inca nu am vrut sa le zic, pentru ca sigur m-au sfatui sa divortez cat mai repede. La biserica aici nu mai vrea sa mergem