Barbatul/femeia inainte si dupa casatorie

[Dumitru73]

În prealabil postat de AlinB

Pai intreaba-l ce vrea de la casatoria asta, de la tine, care ii sunt asteptarile, dezamagirile, si poate ai sa intelegi de ce se comporta asa.

Oare se rezuma toate problemele la prietenii lui?

Tu nu stiai ce prieteni are, inainte de casatorie? Ca e o vorba: spune-mi cu cine te insotesti..

din pacate, lipsa de comunicare este principalul motiv ce destrama un cuplu.

[mladitza]

[quote=Mihnea Dragomir;409993]Deci, nu cumva avea patima băuturii şi înainte de căsătorie ?

În altă ordine de idei, de ce insistaţi să îl despărţiţi de prieteni ? E de mirare că niciunul dintre ei nici măcar nu vă salută. Nu cumva le-aţi arătat ostilitate ? Fără motive grave, ideea de a-l izola de prieteni e o politică foarte greşită şi, din păcate, atât de des văzută !

A baut la inceput cand ne-am cunoscut, dar s-a lasat pentru mine ca i-am zis ca nu suport oamenii care beau peste masura, in timpul zilei si la locul de munca mai ales. Dupa casatorie intr-un final a mai multor certuri i-am cerut sa facem un compromis ca sa bea max doua pahare de vin seara dupa lucru, ceea ce nu intotdeauna este respectat....

Referitor la prieteni...niciodata nu i-am jignit cu nimic pe niciunul dintre ei ba din contra..problema este ca sotul meu cum ajunge la ei, incepe sa vorbeasca urat cu injuraturi, se schimba total alaturi de ei, si ei il influenteaza si sa bea (unul din ei si-a inselat si sotia,iar din cate observ sotul meu e foarte influentabil inspre rau ) Nu as vrea eu sa ii despart de prieteni, departe de mine, dar cand vad ca ei imi influenteaza sotul doar in rau, normal ca nu imi convine...Iar daca se intampla ca colegul sa fie mai apreciat de sef atunci abia ca mai vorbeste cu colegul si vine acasa si numai de rau il vorbeste....

[quote=ovidiu b.;410023]
Vinul (şi nu orice alcool) este lăsat pentru a închina un pahar, două şi nu pentru a ne demonstra calităţile de paharnic.
Asta incercam sa ii explic si eu, totul cu masura, pentru ca in ochii mei el nu va fi mai mare si mai tare daca e capabil sa bea 6 sticle de vin in doar 2-3 ore.....

În prealabil postat de AlinB

Cu ce anume mai exact va minte? Cand au aparut mai exact schimbarile astea si ce s-a intamplat mai exact atunci?
Putem sa-l ranim pe celalalt f. grav fara sa ne dam seama si poate nici nu vrem sa luam in considerare lucrul asta.

Intr-adevar acest gen de schimbare rau-bine-rau este foarte ciudat, dar cauza ei sta doar in puterea dvs. sa o aflati.
Intrebati-l daca l-ati dezamagit cu ceva, ce puteti face ca sa indreptati lucrurile, daca isi mai doreste casatoria asta.
Probleme psihice are? Parintii lui ce spun despre situatia asta?

La divort v-ati gandit? Nu neaparat sa faceti gestul asta (e un pas mare si f. serios nu doar dpdv social/material cat spiritual) dar sa-l aducei in discutie ca o modalitate de a-l tempera si sa obtineti o discutie serioasa.

De fapt poate asta isi si doreste, dar nu vrea sa faca el pasul asta si incearca prin toate mijloacele sa va determine sa faceti primul pas in directia asta.

Din cum vad ca stau lucrurile nu va lipsi mult si se va lasa si cu bataie si atunci in mod clar, relatia nu va putea sa mai continue decat daca va asumati niste riscuri care nu stiu daca e bine sa vi le asumati.

Parintii dvs. ce spun? Parintele duhovnic?

Schimbarea s-a produs exact dupa casatorie....prima data era ca nu mai vroia nici sa ma mai atinga, nici nu se mai uita la mine ca femeie...si imi dadea fel de fel de motive prostesti, niciodata una anume sa putem macar rezolva ( precizez ca nunta a fost in tara, iar noi suntem in strainatate ca el aici lucreaza)... parintii lui au remarcat cat de urat vorbeste cu mine pentru niciun motiv intemeiat...la divort va spun sincer ca m-am gandit desi nici jumatate de an nu avem de la casatorie, dar in primul rand ma gandesc la Dumnezeu, ca El nu ar fi deacord cu acest fapt...dar e posibil sa fie si asa cum ati mentionat, ca poate el si-ar dori asta, numai asteapta ca eu sa fac primul pas. De discutat nu prea se poate, ca orice as vrea sa vorbim imi zice ca iarasi incep(desi nu il sacai zilnic nu sunt genul, poate odata la 2 saptamani ca totusi as vrea sa rezolv problemele) Odata deja am ajuns la bataie, nu drastica, dar a fost...parintilor mei inca nu am vrut sa le zic, pentru ca sigur m-au sfatui sa divortez cat mai repede. La biserica aici nu mai vrea sa mergem

[mladitza]

În prealabil postat de Dumitru73

din pacate, lipsa de comunicare este principalul motiv ce destrama un cuplu.

Din pacate nu vrea sa comunice, iar daca o face catusi de putin, atunci spune minciuni, nu adevarul, ce anume il deranjeaza, macar sa stiu....

[Dumitru73]

În prealabil postat de mladitza

Din pacate nu vrea sa comunice, iar daca o face catusi de putin, atunci spune minciuni, nu adevarul, ce anume il deranjeaza, macar sa stiu....

exista consilieri familiari, psihologi, etc...

[mladitza]

În prealabil postat de Dumitru73

exista consilieri familiari, psihologi, etc...

Pentru el toate sunt in regula doar eu am cu capul, asta imi zice ori de cate ori as dori sa vorbim deschis... simt totusi ca se simte poate mai inferior fata de mine ca eu am facultate iar el nu, desi niciodata nu l-am facut sa se simte mai prejos, chiar il laudam pentru orice fapta buna ... dar am simtit cand mi s-a oferit un post de profesoara, in primul rand ca nu a vrut sa ma duca la interviu si ma jignea cu cuvinte urate ca cine ma cred eu ca cineva sa ma angajeze pe mine drept profesoara in tara asta fara sa imi ceara ceva in schimb, nu face facultatea mea doi bani.....cica ....

[Dumitru73]

În prealabil postat de mladitza

Pentru el toate sunt in regula doar eu am cu capul, asta imi zice ori de cate ori as dori sa vorbim deschis... simt totusi ca se simte poate mai inferior fata de mine ca eu am facultate iar el nu, desi niciodata nu l-am facut sa se simte mai prejos, chiar il laudam pentru orice fapta buna ... dar am simtit cand mi s-a oferit un post de profesoara, in primul rand ca nu a vrut sa ma duca la interviu si ma jignea cu cuvinte urate ca cine ma cred eu ca cineva sa ma angajeze pe mine drept profesoara in tara asta fara sa imi ceara ceva in schimb, nu face facultatea mea doi bani.....cica ....

da, cunosc sentimentul ... si mie mi s-a spus ca cei 19 ani de scoala ai mei, nu fac 2 bani ... spus in fata.
asta este reactia omului ce sufera de complexul de inferioritate.
sincer, in afara de examinarea pentru carnetul auto, nu am fost vreodata la psiholog.
dar imi povestea o colegavce a fost.
si imi spunea ca i-a arat momente unde gresise fata de familie, unde ea nici nu se gandise. ea crezand ca in momentele respective, actionase corect.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de mladitza

simt totusi ca se simte poate mai inferior fata de mine ca eu am facultate iar el nu, desi niciodata nu l-am facut sa se simte mai prejos, chiar il laudam pentru orice fapta buna ...

Hmmm ! Aici s-ar putea să avem o problemă, care să explice (parte din) atitudinea lui. Când unul dintre soţi are un alt nivel de studii pot apărea probleme, mai ales dacă nivelul de studii al femeii este superior celui al bărbatului. Nu e neapărat chestie de orgoliu (deşi poate fi şi asta, adăugând lemn peste foc), ci e vorba de o scădere a stimei faţă de sine, de un complex de inferioritate în raport cu chemarea lui la a fi cap al familiei. Lucrurile se pot remedia, cheia succesului fiind chiar cea semnalată (dar de ce la un timp trecut ?). Lăudaţi-l, scoţându-i în special în relief inteligenţa, buna pregătire în meseria pe care o are (dacă o are) sau realizările lui, atâtea câte sunt, ca bărbat în casă. Dacă bate un cui, apăi cuiul ăla e excelent bătut. Stofă, domle, ce mai ! În niciun caz nu aţi fi putut să vă descurcaţi singură, precis v-aţi fi dat cu ciocanul peste degete.

Iată, spre exemplificare, conversaţia pe care am avut-o, cu ani în urmă, cu o bună prietenă din SUA, care câştigă bani buni din consiliere de cuplu. Reproduc din memorie, eram la o bere în Texas:

-(eu) Şi cum faci, Cristina dragă, de chiar îţi merge mai bine cu consilierea decât îţi mergea cu psihiatria ? Chiar există clienţi la aşa ceva ?
-(ea) Nici nu îţi închipui câţi ! Mihnea, ăştia aici se ceartă una-două din nimic, pe urmă dau fuga la mine !
-Bine, dar cum faci concret. Să zicem că vin la tine, deschid uşa, şi ??? Spune-mi un caz concret, unul pe care l-ai avut azi, de exemplu.
-Vine John la mine. Nemulţumit că nevastă-sa Jane e acră cu el. S-a schimbat, nu mai e aşa de feminină ca la începutul căsătoriei. Vorbind cu el, mi-am dat seama că el îşi dă seama de asta din gesturi mici.
-Ca de exemplu ?
-De exemplu, el observase că, uneori, ea îi face cafeaua prea amară, sau prea dulce, sau prea tare, ori nu e exact soiul de cafea care îi place lui, deşi ştie foarte bine ce cafea îi place.
-Nu pot să cred. Şi tu ? Cum ai condus consilierea ?
-Foarte simplu, Mihnea. L-am întrebat: "John, dar Jane a ta mereu face cafea prea amară sau prea nu-ştiu-cum ? Gândeşte-te bine: nu cumva o face uneori bine, iar alteori nu ?"
-Şi el ce-a zis la chestia asta ?
-A zis, aşa cum mă aşteptam, Mihnea: uneori nevastă-sa face cafeaua aşa cum trebuie, ceea ce nu dovedeşte decât că ştie foarte bine cum trebuie făcută, iar alteori o face rău, parcă anume ca să-i dea peste nas.
-Şi asta ai agăţat-o, nu ?
-Nu puteam să nu o agăţ ! Prea mi-a ridicat mingea la fileu. Atunci l-am întrebat: "John, îmi închipui că, atunci când cafeaua nu este cum ai vrea tu, îi spui, nu ?" "Desigur că-i spun, că doar n-o să o las aşa, să creadă că a făcut-o bine!" "O.K. John. Dar în situaţiile în care o face cum trebuie, tu îi spui ?" "Adică ce să-i spun ?" "De exemplu: ce minunată cafea ai făcut, Jane !". "Hm, nu, nu m-am gândit". "Deci, John, e foarte simplu ce ai de făcut: tu trebuie să îţi lauzi nevasta mai mult. Ai să vezi că, nu numai că e tot mai bună cafeaua, dar ai să găseşti în ea feminitatea pe care o crezi pierdută." "Bine, bine-bătu el deja în retragere-dar situaţiile în care face cafeaua bună sunt mult mai puţine decât cele în care face cafeaua cum nu trebuie !" "John, ce înseamnă, mai exact, că face cafeaua cum nu trebuie ? Înseamnă că nu are zahăr suficient, sau că are prea mult, în timp ce soiul ales de cafea e foarte potrivit. Sau soiul ales nu e bun, dar faptul că are exact cât zahăr trebuie e remarcabil. Sau nu e bun nici soiul, nici zahărul, John, dar atunci ceaşca în care e pusă e aleasă cu mare artă. Hai, ce Dumnezeu, oricât de nenorocită ar fi cafeaua aia, nu se poate să nu găseşti absolut nimic bun la ea, eşti prea inteligent şi creativ ca să nu găseşti."
-Cristina dragă, deci tu cu asemenea chestii te ocupi ! Şi zici că îţi merge ?!
-Mihnea, par chestii minore, dar vreau să îţi spun că sunt esenţiale. Şi îi ajută pe oameni să se înţeleagă mai bine, dovadă că îmi trimit alţi pacienţi !

În speranţa că ajută,
M.D.

[AlinB]

Nu se atinge de tine..esti sigura ca nu are pe cineva?

Ai spus ca parintii lui au remarcat, dar nu spun nimic? In situatii de genul asta, daca sunt oameni, ar trebui sa fie cumva alaturi de tine, sa dea semne ca te inteleg, sa incerce sa vorbeasca cu el.
Daca exista o tacere suspecta s-ar putea sa stie exact de ce si cum si prefera sa nu intervina.

Pune in discutie eventualitatea divortului, vezi cum reactioneaza.
Care e situatia materiala acolo? El depinde de tine sau tu de el?
Mai aveti cunostinte care va ajuta? Din partea lui sau din partea ta?

Totusi cum ati ajuns in strainatate?
Ce rol a avut in relatia voastra treaba asta?
Este posibil sa se fi folosit de tine sa ajunga acolo?

conplementaritatea exista DACA SI NUMAI DACA au interese comune SI LA FEL .... asa devin un singur trup ... restul sunt ABURELI si filosofie sterila [/font]
nu le iau pe rind ca sunt prea multe dar toate intra la categoria '' discutii '' .... daca femeia incearca sa il schimbe pe barbat si invers E CLAR CA NU SE POTRIVESC .... si taina casatoriei NU SE APLICA .... daca dumnezeu este iubire si eu stau in suferinta '' ca asa trebuie '', eu unu sunt primul care il reneg ... numai ca Dumnezeu nu face asta , omul e responsabil de suferintele sale SI MINCIUNILE sale .... apoi are impresia ca se smereste prin suferinta din casatorie , adica in minciuna ..... morrrrr de rasssss
uite de ce ateii vin si va dau peste nas si nu cred in el ... pentru timpeniile pe care le spuneti IL JIGNITI pe DUMNEZEU INSUSI ..si voi aveti impresia ca sunteti credinciosi ortodocsi .
multa iubire [/quote]

Cam asa este....neputintele noastre ne fac sa suferim, din pacate!

[mladitza]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Iată, spre exemplificare, conversaţia pe care am avut-o, cu ani în urmă, cu o bună prietenă din SUA, care câştigă bani buni din consiliere de cuplu.
În speranţa că ajută,
M.D.

Va multumesc, din pacate pentru el toate sunt in regula, si cauta tot feluri de scuze ca sa isi justifice comportamentul, dar de fiecare data altceva...si normal ce zice el, acela e bine, daca nu sunt deacord si nu ma complac cu raspunsul si situatia atunci luam cearta de la inceput...

În prealabil postat de AlinB

Nu se atinge de tine..esti sigura ca nu are pe cineva?

Ai spus ca parintii lui au remarcat, dar nu spun nimic? In situatii de genul asta, daca sunt oameni, ar trebui sa fie cumva alaturi de tine, sa dea semne ca te inteleg, sa incerce sa vorbeasca cu el.
Daca exista o tacere suspecta s-ar putea sa stie exact de ce si cum si prefera sa nu intervina.

Pune in discutie eventualitatea divortului, vezi cum reactioneaza.
Care e situatia materiala acolo? El depinde de tine sau tu de el?
Mai aveti cunostinte care va ajuta? Din partea lui sau din partea ta?

Totusi cum ati ajuns in strainatate?
Ce rol a avut in relatia voastra treaba asta?
Este posibil sa se fi folosit de tine sa ajunga acolo?

Dupa castorie la 3 saptamani cand nu intelegeam ce se intampla, l-am luat frumos de mana si l-am intrebat bland ce se intampla, ce e cu el, sa il ajut daca pot, sa trecem peste problema, numai sa imi spuna de ce nici nu se atinge sau se uita la mine.. a inceput a urla la mine ca as fi desfranata ca nu ma pot abtine ca il intreb asa ceva , cuvintele lui m-au durut enorm de mult, si nici acum dupa aproape 4 luni de casatorie nu prea s-a schimbat...nu il inteleg...si nu vrea sa discutam despre asta
Depare fiind de parinti ei nu spun nimic si multe lucruri nici nu stiu, ca el nu le zice...cu vorbitul urat i-au spus atunci, dar parca ar fi vorbit in vant....
El lucra de ani de zile aici, eu am venit la el, dintr-o alta tara unde studiam( dar m-am lasat de aceasta facultate pt familie,pentru mine conteaza mai mult familia decat inca o facultate pe lista) Momentan nu lucrez, dar cand as fi avut ocazia nu m-a lasat sa ma duc...
Sincer nu stiu ce sa cred, sunt foarte dezorientata ...... Caut o explicatie logica, dar parca degeaba.... el imi zicea intotdeauna ca nu m-ar insela niciodata, dar sincer acum nu mai stiu ce sa cred, mai ales ca nu odata m-a mintit....