Conferinte Christos Yannaras in Romania

[Daniel_7]

Daca a fost primit la Academie,nu inseamna ca nu e eretic.

[ioanna]

În prealabil postat de Daniel_7

Daca a fost primit la Academie,nu inseamna ca nu e eretic.

Te rog sa-ti probezi cuvintele, arata-ne hotararea prin care a fost declarat eretic.Te-am mai rugat odata sa-mi areti cand a fost declarat eretic, nici pana acum, desi au trecut multe zile n-ai venit cu proba, insa continui sa-l faci eretic. Ai un tupeu fantastic sa vorbesti despre un om pe care nu-l cunosti si pe care, asa cum ai afirmat, nu l-ai citit niciodata!

In cadrul conferintei de ieri de la Cluj s-a lamurit falsa "problema" pe care ar avea-o el cu Muntele Athos si de asemenea ce inseamna "erosul" in ecclesia (n-are legatura cu eroticul), pentru ca au existat in public si oameni, asemeni tie, samanta de scandal, care cunosc "probleme" din auzite, le distorsioneaza si le propaga apoi pe site-uri si bloguri. Am vazut tot ce ai publicat pe acest topic, insa pana acum nu mi-am dat seama in ce scop? Ce te deranjeaza pe tine de fapt, de-i faci antireclama? E un scriitor, un om de cultura, nu un sfant sau un duhovnic " infailibil "! Daca tu nu vrei sa-l citesti, nu-l citi, dar ce ai cu altii care doresc sa citeasca? Nu-mi spune ca esti "ingrijorat" ca nu te cred :) Asta ar insemna sa ne consideri oameni limitati, de-a dreptul idioti, care nu avem exercitiul gandirii si care inghitim orice "galusca" pe care o citim. Abordarile sale sunt oricum prea filosofice pentru publicul larg, deci stai linistit, nu exista "pericolul" ca un crestin,asa ca tine, care se lupta sa traiasca in modul stradaniei bisericesti , sa fie contaminat de crediente alienate (care oricum nu exista). A lamurit totul legat de Athos, care a fost polemica (apropo, a avut-o cu un singur om, nu cu tot Muntele Athos, parinte cu care s-a si impacat de altfel inainte ca acesta sa treaca la cele vesnice), deci apelativele tale ofensatoare nu-si au rostul. Daca erezia presupune absolutizarea particularului, atunci Yannaras numai eretic nu poate fi numit.

[Daniel_7]

Sfântul Maxim Mărturisitorul, acest mare Părinte al Bisericii care a jucat un rol determinant în viaţa Bisericii, a spus un cuvânt important:

„teologie a demonilor este cunoaşterea fără lucrare”.

Asta înseamnă că teologia este rod al luminării minţii şi al vederii lui Dumnezeu, când Dumnezeu Se descoperă celor îndumnezeiţi, celor care au trecut prin curăţirea inimii. Prin urmare, o teologie care nu este rod şi rezultat al lucrării, al vieţii practice – care este curăţirea de patimi – este o teologie a fanteziei, care în mod sigur este demonică.

[Daniel_7]

Toţi cei care au citit scrierile cunoscutului scriitor şi profesor Christos Yannaras şi, derutaţi de ele, au întrebat despre acestea pe fericitul Stareţ Paisie, au auzit şi mărturisesc despre poziţia lui vădit potrivnică faţă de concepţiile acestuia. Stareţul înfiera îndeosebi învăţăturile lui legate de dragoste, precum şi criticile lui raţionaliste, ajunse până la hulă, făcute la adresa sfinţilor. Părintele Paisie suferea mai ales atunci când vedea stricăciunea cu neputinţă de îndreptat, pe care scriitorul mai-sus amintit o pricinuia tinerilor. „Ne-a târât în păcat fără să ne dăm seama şi ne-a distrus, iar acum nu ne mai putem îndrepta“, mărturiseau ei înşişi. Suferea însă şi pentru clevetirile pe care acest profesor le îndrepta împotriva Sfinţilor Părinţi. Dacă la început Stareţul a încercat cu multă dragoste, răbdare şi îngăduinţă să-l ajute pe acest scriitor să-şi conştientizeze înşelarea în care s-a lăsat atras de cel viclean şi de patimile lui, de la un timp însă, văzând stăruinţa lui cea neîndreptată şi plină de egoism, s-a simţit dator să-i înştiinţeze pe credincioşi ca să-i apere de eresul său.

[Mihailc]

În prealabil postat de Daniel_7

Sfântul Maxim Mărturisitorul, acest mare Părinte al Bisericii care a jucat un rol determinant în viaţa Bisericii, a spus un cuvânt important:

„teologie a demonilor este cunoaşterea fără lucrare”.

Asta înseamnă că teologia este rod al luminării minţii şi al vederii lui Dumnezeu, când Dumnezeu Se descoperă celor îndumnezeiţi, celor care au trecut prin curăţirea inimii. Prin urmare, o teologie care nu este rod şi rezultat al lucrării, al vieţii practice – care este curăţirea de patimi – este o teologie a fanteziei, care în mod sigur este demonică.

Uite un exemplu clar a modului cum se încearcă manipularea imbecilă a unei ziceri geniale. E plină lumea de ”demonologi” amatori și farisei ortodocși.

[tot-Laurentiu]

L-am văzut pe Yannaras la biserica Sf. Silvestru, mulţumită anunţului făcut de Mihailc. Lume mai puţină decât mă aşteptam (între 100 şi 200 de persoane). Expunerea pe care a făcut-o a fost destul de greu de urmărit pentru că nu se auzea foarte clar. Vorbea în franceză, iar traducerea a cam şchiopătat.

A început prin a lăuda succesul surprinzător pe care l-a avut traducerea Filocaliei greceşti în Anglia, după care a contrariat publicul, dând de înţeles că scrierile selectate pentru alcătuirea ei sunt expresii ale unor experienţe solitare, individualiste, care ţin de instinctul religios natural şi nu de experienţa comununii bisericeşti. Cuvântul Biserică, a spus el, se întâlneşte în Filocalia greacă numai de 5 ori.

Bineînţeles că astfel de afirmaţii scandalizează. De altfel, cred că asta e şi intenţia autorului, altfel nu şi-ar fi intitulat cartea „Contra religiei”. Adevărul, însă, e că şi Hristos a şocat, şi încă cum!

La momentul discuţiilor, un preot din audienţă i-a arătat că în teologia Părintelui Stăniloae este afirmat şi rolul ascezei şi al experienţei mistice, subiective, ca şi al comuniunii, al ecclesiei.

Probabil că intenţia lui Yannaras nu e de a respinge experienţa isihastă, ci doar de a arăta că accentul trebuie pus pe viaţa parohială, în care trebuie să existe o comuniune reală, avându-L pe Hristos ca centru.

Poate că ce trebuie să înţelegem e că monahismul e calea excepţională de mântuire, şi că inspirarea mirenilor din acest mod de practicare a credinţei precum şi înclinarea de a lua sfat mai ales de la duhovnici călugări nu face decât să sporească individualismul.

Încă n-am citit cartea, deci nu pot spune care e învăţătura lui Yannaras.
Pot spune că Sorin Dumitrescu a spus că e o carte pe care după primele pagini eşti tentat să o arunci, dar dacă depăşeşti momentul, ajungi să te întrebi dacă nu cumva autorul are dreptate şi dacă felul în care îţi trăieşti tu credinţa nu e greşit.

[Daniel_7]

Vine Yannaras sa ne invete pe noi cum sa traim religia! Sper sa nu aiba pe cine sa insele...

[ioanna]

În prealabil postat de N.Priceputu

Probabil că intenţia lui Yannaras nu e de a respinge experienţa isihastă, ci doar de a arăta că accentul trebuie pus pe viaţa parohială, în care trebuie să existe o comuniune reală, avându-L pe Hristos ca centru.

Tocmai asta e, el nu respinge experienta isihasta. Prima intrebare la conferinta pe care a avut-o la Cluj a fost: "Eremitii se separa de Biserica?", iar Yannaras, a facut o paralela interesanta intre Biserica si cetatea greceasca, intre eroul tragic grec si eremit. Pentru el, eremitul se separa de toti, pentru a fi astfel unit cu toti, el vrea sa se elibereze de Ego, pentru a se putea astfel darui.

Din ce am citit in cartea lui, (are un capitol dedicat succesului Filocaliei in Occident) el nu critica valoarea textului din cele 5 vol. grecesti, el ridica problema modului in care au fost selectate fragmente din textele patristice, faptul ca s-au ales doar acelea care merg pe individual, existand astfel riscul ca unii cititori sa ajunga sa creada ca mantuirea se castiga exclusiv printr-un efort individual: indeplinirea poruncilor,pazirea mintii,rugaciunea mintii, deci nu mai e necesara participarea la corpul relatiilor de comuniune in dragoste, scopul nu mai e impartasirea existentei si a vietii , pot ajunge sa priveasca Biserica "ca o institutie utila numai pentru ca administreaza (institutia si functiile ei) transmiterea catre individual, prin intermediul tainelor, a harului supranatural. Din cele cinci volume ale Filocaliei grecesti lipseste orice referire la evenimentul eclezial, la premisa mantuirii evanghelice, nu exista referinte la faptul ca participarea la Biserica constitue singura posibilitate de a intra in Imparatie, singura cale de a infaptui vestea cea buna a crestinilor."

"Asceza individuala este o premisa pentru mantuirea vestita de evanghelie, dar premisa ca participare reala la stradania comuna ce constitue corpul Bisericii- nu ca proba individuala. Asceza individului nu este o valoare in sine, un scop in sine, este o expresie- infaptuire reala a vointei libere a individului de a participa la comunitatea bisericeasca a existentei si a vietii- comunitate ce constitue o stradanie impartasita de transcedere a sinelui si de sacrificiu de sine".(Contra religiei, pag.271)

"In Filocalie au fost selectate (antalogate) fragmente din textele patristice lipsite de semnificatele ontologice ale limbajului bisericesc. De exemplu in Biserica cuvantul “mantuire”, de pilda, inseamna existenta omului in termenii libertatii relatiei si nu in termenii necesitatilor naturii. Insa in Filocalie au fost alese fragmente ce presupun ca : mantuirea se primeste prin grija si pazirea mintii- calea scurta catre mantuire e viata virtuoasa: toate se judeca la nivelul infaptuirii individuale. Termenul “dragoste”: in limbajul Bisericii inseamna relatie ca mod al eliberarii treimice ca orice limitare existentiala, existenta ca transcedere a sinelui si sacrificiu de sine. In fragmentele ce au fost alese in Filocalie dragostea este mama virtutilor individuale- dragostea, cumpatarea,rugaciunea il elibereaza de patimi (intotdeauna pe individ)" (Contra religiei, pag.271)

"Noi ortodocsii atribuim Occidentului institutionalizarea si impunerea transformarii in religie a evenimentului eclezial, supunerea fata de intelectualism , moralism si legalism. Cazul Filocaliei, [prin modul in care s-au selectat fragmentele], dovedeste mai degraba ca Occidentul este in mijlocul nostru, vlastarele lui istorice se regasesc, intr-un mod de discernut, in nevoia instinctuala “launtrica” a fiecarui om de blindare si asigurare individuala". (Contra religiei, pag.274) (...) Marele success editorial al traducerilor Filocaliei in Occident constitue un indiciu al familiaritatii pe care o resimte cititorul occidental cu mentalitatea, criteriile, ierarhizarile si prioritatile exprimate in fragmentele antalogate."

Expunerea pe care a făcut-o a fost destul de greu de urmărit pentru că nu se auzea foarte clar. Vorbea în franceză, iar traducerea a cam şchiopătat.

Nu cred ca a fost mai "balbaita" decat traducerea de la Cluj. Noroc ca stiu limba franceza, altfel, nu prindeam anumite nuante, pe care traducerea nu le-a redat, ba chiar in unele situatii a indus alt sens decat cel exprimat de scriitor. Yannaras vorbea de religiozitate, traducatorul spunea religie, dar nu-i totuna, iar exemplele pot continua. A fost emotionat traducatorul, intimidat, coplesit de eveniment :)

De altfel, cred că asta e şi intenţia autorului, altfel nu şi-ar fi intitulat cartea „Contra religiei”.

Yannaras ar fi putut sa-si denumeasca cartea si "Pentru evenimentul eclezial" sau sa-l adauge ca subtitlu la "Contra religiei", caci pana la urma despre asta e vorba in ea, el e impotriva institutionalizarii evenimentului eclezial,transformat astfel in religie. A dat la un moment dat ca exemplu "infailibilitatea papala", cum a aparut ea.

[Daniel_7]

Doamne ce prostie! Auzi,dl.Yannaras critica selectia facuta de Filocalie.Accentul pus pe individual....Cum puteti inghiti asemenea galusti care se vor intelectuale !?
Da,se poate face o confuzie citind Filocalia privind modul de mantuire,dar STATI,vine dl.Yannaras si ne lumineaza cum sa interpretam si cum sa citim Filocalia,mai mult,aduce el completarile care erau necesare...!!!!!!!!!! Astfel suntem salvati...