Sfantul simeon noul teolog cateheze 05, pocainta si lacrimi ii

[tunadd]

Tot asa si pe Patriarhii cei rai �i va pune alaturi si �i va �nfatisa cu Patriarhii cei Sfinti, cu Ioan Gura de Aur, cu Ioan cel Milostiv, cu Grigorie Teologul, cu Ignatie, cu Tarasie, cu Metodie si cu ceilalti, care nu numai cu cuv�ntul, ci si cu fapta s-au facut icoane ale adevaratului Dumnezeu si dimpreuna cu cei ce mai �nainte de d�nsii au stralucit �n fapta buna. Pe Mitropolitii cei rai �i va �nfatisa cu Mitropolitii cei buni, cu Vasile, cu Grigorie - fratele sau, cu cel de un nume facator de minuni, cu Ambrozie, cu Nicolae si, �n scurt zic�nd, pe fiecare Patriarh, pe fiecare Mitropolit, pe fiecare Episcop �l va judeca Dumnezeu �mpreuna cu Apostolii si cu Sfintii Parinti. Si, pun�ndu-i pe toti fata �n fata, precum El �nsusi graieste, adica pe oi de-a dreapta, iar pe capre de-a st�nga, le va zice: �Oare n-ati trait si n-ati stat pe aceleasi scaune unde si acestia Mi-au slujit?! De ce nu ati urmat viata si petrecerea lor?! Cum de nu v-ati �nfricosat si nu v-ati �nfiorat deloc, nici nu v-ati cutremurat tin�ndu-Ma pe Mine Cel curat si ne�ntinat cu m�ini necurate si cu suflete mai necurate si m�nc�ndu-Ma?! Pentru ce ati cheltuit averile saracilor cu poftele si cu rudeniile voastre? Pentru ce M-ati v�ndut ca Iuda pe aur si pe argint?! Pentru ce M-ati cumparat ca pe un rob netrebnic si M-ati pus sa slujesc voilor trupului vostru?! Asa cum voi nu M-ati cinstit, nici Eu nu va crut pe voi. Duceti-va de la Mine, lucratori ai faradelegii, duceti-va! Astfel vor fi despartiti parintii de parinti, prietenii si rudeniile de parinti si de rudenii, fratii de frati, cei robiti si cei slobozi de robi si slobozi, bogatii si saracii de bogati si saraci, cei casatoriti de cei ce au stralucit �ntru nunta, cei slobozi de cei ce au vietuit cu slobozire, �n scurt, la �nfricosata zi a Judecatii, tot omul pacatos va vedea �naintea lui, �n viata vesnica si �n negraita lumina, pe cel asemenea lui si va fi judecat de d�nsul. Adica ce vreau sa spun: Fiecare pacatos, uit�ndu-se la cel de o stare cu el, �mparat catre �mparat, boier catre boier, curvarul nepocait catre curvarul pocait, sarac catre sarac, rob catre rob si, stiind ca si acela a fost om ca si d�nsul, av�nd acelasi suflet, aceleasi m�ini, aceiasi ochi, si �n scurt, pe toate celelalte �ntocmai, ca �mpreuna cu el a trait �n viata, a avut aceeasi vrednicie, acelasi mestesug, aceeasi �ndem�nare si ca el n-a voit sa-i urmeze, �ndata se va �nchide gura lui si va ram�ne fara raspuns, neav�nd ce sa graiasca. Deci vor vedea de-a dreapta mirenii pe mireni, �mparatii cei pacatosi pe �mparatii cei sfinti, cei de sub jugul vietii, pe bogati si pe Sfintii cei de sub jug, toti cei din munci pe cei asemenea lor �ntru �mparatia Cerurilor. Atunci se vor rusina si vor fi fara raspuns, ca si bogatul cel ce se ardea (prajea) �n foc vaz�nd pe Lazar �n s�nurile lui Avraam.
Dar oare ce vom face noi, calugarii, cei asemenea mie, tr�ndavi si pacatosi? Ce rusine si ce chin ne va cuprinde c�nd vom vedea pe cei ce au avut �n viata femei si copii, slugi si slujnice, dantuind �ntru �mparatia Cerurilor �mpreuna cu femeile si cu copiii lor? C�nd vom vedea pe cei ce au bine placut lui Dumnezeu �n dregatorii, �n vrednicii si �n bogatie? C�nd vom vedea st�nd �n bucuria si stralucirea dreptilor pe cei ce au sav�rsit �n viata toata fapta buna, au petrecut �n pocainta si lacrimi si frica de Dumnezeu? Ce frica, ce rusine si ce cutremur ne va cuprinde pe noi atunci, cuget�nd ca am parasit tata si mama si frati si surori si toata lumea, ca sa ne m�ntuim sufletele; iar unii si femei, si copii si �mpreuna cu acestia bogatie, dregatorii si celelalte pe care le are viata cea veselitoare; ca am iesit din lume, fac�ndu-ne saraci si tunz�ndu-ne ne-am facut calugari pentru �mparatia Cerurilor, iar pentru putina tr�ndavie si rautate, si pentru poftele noastre cele rele am fost os�nditi �mpreuna cu mirenii, cu preacurvarii si cu cei ce au trait curveste �n lume? Credeti-ma, fratilor, pe mine cel ce graiesc, ca �nfruntarea noastra va fi munca mai grea dec�t munca cea vesnica a mirenilor. C�nd ma vor vedea pe mine, cel ce m-am lepadat de lume, ca sunt muncit �mpreuna cu mirenii care au avut copii, au fost �ncurcati �n treburi obstesti si au slujit �n oaste, �ntorc�ndu-se ei si vaz�ndu-ma vor zice catre mine: �Cum si tu, calugare, care ai lasat lumea esti aici cu mirenii? Si tu? Dar pentru ce?� Oare ce le voi putea raspunde? Oare ce voi zice catre d�nsii? Cine, o, fratilor, va putea povesti cum se cuvinte marimea necazului ce voi suferi atunci? Cu adevarat, nimeni! Ce vom zice si ce vom putea raspunde? Ca am lasat lumea si cele din lume? Dar pe acestea nu le-am ur�t din tot sufletul! Pentru ca aceasta este adevarata departare de lume si de cele din lume, ca dupa ce am fugit de lume sa ur�m si lucrurile ei si sa ne �ngretosam de d�nsele.
Iar ce este lumea si cele din lume, asculta: Nu e aur, nici argint, nici cai, nici asini, ca toate acestea c�te slujesc la trebuinta trupului le avem si noi, calugarii. Nu este nici p�ine, nici vin, ca din acestea ne �mpartasim si noi si le m�ncam de ajuns. Nici case, nici bani, nici sate, nici vii si t�rguri. Dar ce este lumea? Pacatul, �mpatimirea de lucruri si patimile, fratilor. Iar cele din lume sa ni le spuna Ioan Cuv�ntatorul de Dumnezeu, iubitul ucenic al lui Hristos, care zice: �Nu iubiti lumea, nici cele din lume. Ca tot ce este �n lume: pofta trupului, pofta ochilor si trufia vietii nu este de la Dumnezeu, ci din lume este� (I Ioan 2,15-16). Deci daca noi, las�nd lumea �ntreaga, fugim de ea, iar, parasind-o si fac�ndu-ne goi, pe acestea nu le-am pazit, numai retragerea noastra din lume la ce ne va folosi? Ca aceleasi lucruri le �nt�lnim oriunde am merge si am ajunge. Pretutindeni suntem oameni si singuri nu putem trai; pretutindeni avem nevoie de cele necesare trupului; pretutindeni se afla si femei, si copii, si vin si tot felul de roade; ca din acestea si din cele asemenea este alcatuirea vietii noastre. Daca avem pofta trupului, pofta ochilor si trufia g�ndurilor, �n mijlocul lor cum ne vom putea departa de tot pacatul, ca sa nu fim raniti deloc de ghimpele lui? Acest lucru �nsa multi, din cei de demult si din Sfinti, stiu bine, l-au pazit si-l pazesc, petrec�nd �n mijlocul lucrurilor vietii, al grijilor si al �nvaluirilor, traind �n desav�rsita sfintenie, precum marturiseste Pavel despre acestea si cele asemenea, zic�nd: �Trece chipul lumii acestea si cei ce au femei sa fie ca si cum n-ar avea, cei ce cumpara ca si cei ce nu cumpara si cei ce se folosesc de lumea aceasta ca si cum nu s-ar folosi de ea�(I Corinteni 7,29-31). Deci din acestea sa �nvatam si pe celelalte. Adica, cel ce se m�nie sa fie ca si cel ce nu se m�nie; cel ce se �ndreptateste pe sine sa nu adauge nimic �n inima sa la cele graite; cel ce se razbuna sa fie ca un mort fata de lume cu asezarea sufletului sau; cel ce odata a ajuns aici, sa caute sa nu-si mai crute trupul, caci �n fiecare neam au fost si se afla astfel de luptatori.
Iar daca nu ne vom s�rgui sa fim astfel si asa ne ducem viata, ce vom zice? Ca am defaimat bogatia si slava? Dar degraba ni se vor raspunde ca pizma, zavistia si cearta nu le-am lasat. Ca acestea ne �nstraineaza si ne departeaza pe noi de la Dumnezeu, ne-o spune dumnezeiescul Iacov, Apostolul lui Hristos: Iar daca aveti r�vnire amara si zavistie �n inimile voastre nu va laudati, nici sa nu mintiti �mpotriva adevarului. �ntelepciunea aceasta nu vine de sus, ci este pam�nteasca, trupeasca, draceasca. Ca unde este pizma si zavistie, acolo este neor�nduiala si tot lucrul rau�. Si dupa putin: �Cereti si nu primiti, pentru ca cereti rau, ca sa va risipiti �n poftele voastre�(Iacov 3,14-16). Apoi adauga: �Preacurvarilor si preacurvelor, oare nu stiti ca prietenia cu lumea este dusmanie fata de Dumnezeu?� Cine vrea sa fie prieten cu lumea se face dusman lui Dumnezeu (Iacov 4,3-4). Ia aminte si vezi, ca nu numai lumea, ci si prietenia cu lumea este vrajmasa lui Dumnezeu, ca printr-�nsa ne facem preacurvari si preacurve. Ca lucrul acesta este adevarat o zice �nsusi Domnul: �Cel ce priveste cu pofta a si preacurvit �n inima sa� (Matei 5,28). Si iarasi: �Sa nu poftesti nimic din cele ale aproapelui tau�(les. 20,17). Prin aceste cuvinte ne arata ca nu numai cel ce face pacatul se departeaza de Dumnezeu, ci si cel ce pofteste si iubeste ceva, adica este �mpatimit de ceva din cele pam�ntesti, este lipit cu inima de ceva. Aceasta este prietenia cu lumea. Este limpede deci ca cel ce este lipsit de toate si nu face cu fapta nici un pacat, ci numai iubeste si �ndrageste pacatul si este �mpatimit de d�nsul, acela este vrajmas lui Dumnezeu. Precum zice si Evanghelistul Ioan: �Daca cineva iubeste lumea, dragostea Tatalui nu se afla �ntru d�nsul� (I Ioan 2,15). Zice si Domnul: �Sa iubesti pe Domnul Dumnezeul tau din tot sufletul tau si din toata puterea ta� (Matei 22,37). [�]