Despre iubire - extras din Profetul - Kahlil Gibran

[adaria]

Si un alt eseu

Dragostea
“Iubirea este un daimon” spunea Platon. „Iubirea nu va pieri niciodata…” spune Biblia. Si totusi, dupa cate „cercetari” s-au facut, dupa cate definitii s-au dat, dupa cate poezii i s-au inchinat, nimeni nu stie ce e dragostea! Acel sentiment care inalta si coboara, care ucide si naste in acelasi timp.

Foarte multi scriitori au prezentat dragostea in operele lor. Cu toate acestea insa, ea e definita mereu la fel si intotdeauna diferit. Asta pentru ca nici un om nu poate exprima exact in cuvinte ceea ce simte, si pentru ca dragostea nu e niciodata la fel. Nu s-au facut inca cuvinte, nu s-au inventat inca leacuri, nu s-a gasit inca cheia care sa deschida secretul iubirii.

„Dumnezeu este iubire” spun crestinii. Tot ei, identifica iubirea cu focul, deoarece mistuie suflete, dar si iadul este reprezentat tot prin foc. Atunci, iubirea nu poate fii decat partea noastra divina care ne apropie si ne desparte de Dumnezeu la fel de tare si in acelasi timp.

Desi e o definitie cruda, Schopenhauer spune ca iubirea este doar o iluzie si ca femeile au fost create doar pentru „triumful speciei”, ele dusmanindu-se, „deoarece au aceeasi meserie: dragostea”. Deci, in viziunea lui, dragostea nu e altceva decat o meserie, care produce… lumea! Aceste cuvinte te fac sa te simti mic, foarte mic, de aceea oamenii prefera sa poarte in continuare valul Mayei, valorizand astfel iluzia in care traiesc.

In lumea noastra totul este imanent, totul este intr-o continua manifestare, si cred ca singurul lucru transcendent, care a reusit sa doboare toate barierele este dragostea. Acea dragoste in stare sa provoace razboaie, in stare sa omoare fara mila in atingerea scopului sau, sa mute muntii din loc si sa desparta ape in calea ei, da, acel „lucru” care iti da aripi, care sustine lumea, care o implineste, caci fara dragoste nimic nu e…

Dragostea nu e pacat, e iertare, nu e intuneric, e lumina, nici intristare, ci fericire, dar daca stii s-o gasesti.

Iubirea va naste o lume noua, fara dezastre si nefericire, o lume paradisiaca, caci vom invata sa-L iubim pe Dumnezeu, si atunci toate culorile pamantului se vor schimba si vom deveni iar noi…
http://www.referatele.com/referate/r...ratele-com.php