Ispita !

[George.m]

Credincios este Dumnezeu care nu va va lasa pe voi sa fiti ispititi peste putere (I Corinteni 10, 16).

"Dumnezeu te lasa sa te nevoiesti dupa puterea ta. Iar pe cei mari ii incearca dupa puterea lor prin ispite mari. Ispita duce pe om la sporire. Fiindca unde se iveste un bine, se iveste si razboiul. Nu te teme deci de ispite. Ci te bucura, caci te duc spre sporire. Dispretuieste ispita si Dumnezeu te va ajuta si te va acoperi" (Sfintii Varsanufie si Ioan, Scrisori duhovnicesti, Raspunsul 496, Filocalia XI).

"Ispita - spune Parintele Staniloae - e data ca sa lupti cu ea. Si de lupti, iti intaresti vointa in a rezista in bine si prin aceasta inaintezi in el. Daca nu ai prilejul sa lupti cu ispitele, te molesesti".

[adaria]

Ispite se gasesc peste tot si uneori chiar noi voit sau fara de voie suntem ispite altora, lucru deloc benefic. Cert este insa ca vrajmasul duce o lupta acerba sa ispiteasca permanent sufletele curate, si asa mereu ducem cate 2 razboaie paralele, unul cu ispititorul cel intunecat si unul cu noi insine. Si eu cred ca cel mai greu este cel al nostru cu noi!

[George.m]

"Ispita e, fie din ingaduinta sau din retragerea lui Dumnezeu pentru indreptarea noastra, fie din parasirea din partea lui Dumnezeu care se intoarce de la cineva.

Pentru ce? Ca mintea sa nu se mandreasca pentru binele ce l-a aflat. Ci, razboita si certata, sa sporeasca pururea in smerenie. Caci aceasta e singura prin care nu numai biruieste pe cei ce o razboiesc pe ea cu mandrie, ci se si invredniceste de daruri nucontenit mai mari, inaintand pe cat e cu putinta firii omenesti, macar ca e legata cu lanturi de nedesfacut si apasata de povara trupului, spre desavarsirea si nepatimirea cea dupa Hristos" (Cele 100 capete ale lui Calist si Ignatie Xanthopol, c.85, in Filocalia VIII ).

[cristiboss56]

Iata un extras dintr o carte pe care o recomand tuturor !


"Tot omul trebuie sa indure o perioada de ispite si de lupta. Este o stare grea, de suferinta... Despre aceste chinuri se vorbeste in Psalmi: „Cutremur a cuprins pre ei: acolo sunt dureri ca ale celeia ce naste." /Ps. 47:6/ Orice om ce se naste duhovniceste spre o viata noua incearca durere, pana ce iese la largime.Cine nu a incercat in lume aceste dureri „ca ale celeia ce naste," atunci trebuie sa le incerce in manastire. Si voua va stau inainte... Aceste dureri constau in lupta cu patimile. Patimile se vor ridica impotriva noastra. Vrajmasul nu ne da odihna. Trebuie rabdare. Trebuie sa ne rabdam pe noi insine si sa nu abandonam armele, stiind ca acest lucru este cu neputinta.
Necazurile neincetate pe care Dumnezeu le trimite omului sant semnul unei griji dumnezeiesti deosebite fata de dansul. Rostul necazurilor poate diferi. Ele se trimit ori pentru taierea raului, ori pentru inteleptire, ori pentru mai multa slava in viata viitoare, ori ca pedeapsa pentru pacatele savarsite mai inainte. Toti isi poarta crucea lor. Si dumneata iti porti cruciulita... Purtarea crucii este necesara pentru mantuirea fiecarui crestin, nu numai a monahului. Da... Toti de pana acum si-au purtat crucea, si o vor purta de acum inainte. Chiar si Dumnezeu cel intrupat si-a purtat crucea, iar crucea Lui a fost cea mai grea, pentru ca intr'insa se gaseau toate crucile. Iar omul (Simon Cirineanul) ajuta prin faptul ca ia de la Hristos crucea si o duce el insusi. Si noi, purtandu-ne crucile, il ajutam pe Domnul la purtarea crucii, ne pregatim sa-i fim slujitori in ceruri. Ce numire inalta!
Necazurile puternice sunt intotdeauna semnul harului lui Dumnezeu. Trebuie doar sa rabdam!
„Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru care nu este mantuire."/Ps. 145:3/ Mi-a placut sa citesc Sfanta Scriptura si lucrarile Sfintilor Parinti. Mi-a placut indeosebi Psaltirea. Si ce profunzimi mi s'au descoperit uneori!... Sa nadajduiti totdeauna doar in Dumnezeu, si niciodata in oameni. Atunci tot raul va cadea de la voi precum o creanga taiata.
Cu cat traiesti mai aspru si mai atent cu sine insuti, cu atat vrajmasul se ridica mai puternic impotriva ta. Mai ales in ajunul praznicelor se straduieste sa-ti pregateasca ceva. Trebuie sa te astepti la orice, trebuie sa fii gata de orice... Dar Domnul este milostiv. Cu prilejul sarbatorilor se fac daruri. Si dumneavoastra veti primi ceva. Doar ca veti baga de seama acest lucru peste vreo patruzeci de ani, poate. Atunci veti afla ce dar v'a trimis Domnul la acea sarbatoare. Cand va aflati intr'o stare buna sufleteasca, sa asteptati furtuna. Asa se intampla aproape totdeauna... Orice lucru bun este anticipat sau urmat de o ispita.
Cand se inmultesc necazurile, trebuie sa-ti spui: „Vrednic sunt cu adevarat de toate aceste necazuri! inseamna ca ele sant de trebuinta pentru a ma curata de patimi si mai ales de mandrie..." Mai mult decat atat, pentru a suporta o ocara trebuie sa ai grija sa nu te superi pe cel ce te-a ocarat.
Necazuri vor fi intotdeauna. Dar starea launtrica a omului va fi alta... Cu toate ca vor fi mereu necazuri, cel ce a dobandit rugaciunea launtrica le va indura cu usurinta, deoarece cu dansul este Hristos. El va umple de o nespusa bucurie inima nevoitorului, si nici un necaz nu va putea birui aceasta bucurie intru Domnul. Cand te vor nelinisti gandurile de frica pentru necazurile viitoare, nu trebuie sa intri in vorba cu ele, ci sa spui: „Fie voia Domnului!" Aceste cuvinte te vor linisti."


Extras din cartea: Viata Sfantului Nicon - ultimul Staret de la Optina
Monahia Maria, editura Predania

[speranta1970]

În prealabil postat de cristiboss56

Iata un extras dintr o carte pe care o recomand tuturor !


"Tot omul trebuie sa indure o perioada de ispite si de lupta. Este o stare grea, de suferinta... Despre aceste chinuri se vorbeste in Psalmi: „Cutremur a cuprins pre ei: acolo sunt dureri ca ale celeia ce naste." /Ps. 47:6/ Orice om ce se naste duhovniceste spre o viata noua incearca durere, pana ce iese la largime.Cine nu a incercat in lume aceste dureri „ca ale celeia ce naste," atunci trebuie sa le incerce in manastire. Si voua va stau inainte... Aceste dureri constau in lupta cu patimile. Patimile se vor ridica impotriva noastra. Vrajmasul nu ne da odihna. Trebuie rabdare. Trebuie sa ne rabdam pe noi insine si sa nu abandonam armele, stiind ca acest lucru este cu neputinta.
Necazurile neincetate pe care Dumnezeu le trimite omului sant semnul unei griji dumnezeiesti deosebite fata de dansul. Rostul necazurilor poate diferi. Ele se trimit ori pentru taierea raului, ori pentru inteleptire, ori pentru mai multa slava in viata viitoare, ori ca pedeapsa pentru pacatele savarsite mai inainte. Toti isi poarta crucea lor. Si dumneata iti porti cruciulita... Purtarea crucii este necesara pentru mantuirea fiecarui crestin, nu numai a monahului. Da... Toti de pana acum si-au purtat crucea, si o vor purta de acum inainte. Chiar si Dumnezeu cel intrupat si-a purtat crucea, iar crucea Lui a fost cea mai grea, pentru ca intr'insa se gaseau toate crucile. Iar omul (Simon Cirineanul) ajuta prin faptul ca ia de la Hristos crucea si o duce el insusi. Si noi, purtandu-ne crucile, il ajutam pe Domnul la purtarea crucii, ne pregatim sa-i fim slujitori in ceruri. Ce numire inalta!
Necazurile puternice sunt intotdeauna semnul harului lui Dumnezeu. Trebuie doar sa rabdam!
„Nu va nadajduiti spre boieri, spre fiii oamenilor, intru care nu este mantuire."/Ps. 145:3/ Mi-a placut sa citesc Sfanta Scriptura si lucrarile Sfintilor Parinti. Mi-a placut indeosebi Psaltirea. Si ce profunzimi mi s'au descoperit uneori!... Sa nadajduiti totdeauna doar in Dumnezeu, si niciodata in oameni. Atunci tot raul va cadea de la voi precum o creanga taiata.
Cu cat traiesti mai aspru si mai atent cu sine insuti, cu atat vrajmasul se ridica mai puternic impotriva ta. Mai ales in ajunul praznicelor se straduieste sa-ti pregateasca ceva. Trebuie sa te astepti la orice, trebuie sa fii gata de orice... Dar Domnul este milostiv. Cu prilejul sarbatorilor se fac daruri. Si dumneavoastra veti primi ceva. Doar ca veti baga de seama acest lucru peste vreo patruzeci de ani, poate. Atunci veti afla ce dar v'a trimis Domnul la acea sarbatoare. Cand va aflati intr'o stare buna sufleteasca, sa asteptati furtuna. Asa se intampla aproape totdeauna... Orice lucru bun este anticipat sau urmat de o ispita.
Cand se inmultesc necazurile, trebuie sa-ti spui: „Vrednic sunt cu adevarat de toate aceste necazuri! inseamna ca ele sant de trebuinta pentru a ma curata de patimi si mai ales de mandrie..." Mai mult decat atat, pentru a suporta o ocara trebuie sa ai grija sa nu te superi pe cel ce te-a ocarat.
Necazuri vor fi intotdeauna. Dar starea launtrica a omului va fi alta... Cu toate ca vor fi mereu necazuri, cel ce a dobandit rugaciunea launtrica le va indura cu usurinta, deoarece cu dansul este Hristos. El va umple de o nespusa bucurie inima nevoitorului, si nici un necaz nu va putea birui aceasta bucurie intru Domnul. Cand te vor nelinisti gandurile de frica pentru necazurile viitoare, nu trebuie sa intri in vorba cu ele, ci sa spui: „Fie voia Domnului!" Aceste cuvinte te vor linisti."


Extras din cartea: Viata Sfantului Nicon - ultimul Staret de la Optina
Monahia Maria, editura Predania

Multumesc de acest Gand ce l-ai pus in scris ca vine mi-a venit la suflet in aceste momente de noi încercări.Dumnezeu fie cu noi si facă-se voia Lui.

[cristiboss56]

În prealabil postat de speranta1970

Multumesc de acest Gand ce l-ai pus in scris ca vine mi-a venit la suflet in aceste momente de noi încercări.Dumnezeu fie cu noi si facă-se voia Lui.

Dumnezeu sa fie langa tine neancetat oriunde ai fi ! Si eu sunt tavalit zi de zi prin multe incercari si ispite , iar atunci cand am o zi ceva mai buna , mai linistita , devin nelinistit pana la urma , caci nu sunt invatat astfel . Fiecare zi are ceva nou pentru mine , cate o surpriza , cate o incercare , dar dupa un timp lasandu-ma in voia lui Dumnezeu , nu ma mai sperii , nu ma mai tem , ci dinpotriva . Mult imi ajuta rugaciunea , Psaltira lui David si a Maicii Domnului , dar in primul rand gandul la moarte , care ma face egal in toate cele de aici din cele lumesti , cu toti "concurentii " mei ! Merita sa disperam , sa dezarmam , sa deznadajduim , cand viata de aici nu-i decat un fum , o umbra trecatoare ? Nu , cu hotarare nu , iar ispita are un rol pozitiv impotriva uitarii , leneviei , a patimilor si caderilor noastre . Inca odata , multa nadejde sa ai !
Doamne ajuta !

[George.m]

Sfantul Isaia Pustnicul spune ca "nu se poate apropia cineva de Dumnezeu fara necaz si nu poate pazi dreptatea sa neschimbata fara El. Si de va opri lucrurile care sporesc necazul, va opri si pe cele ce pazesc dreptatea lui si se va afla ca o comoara nepazita si ca un luptator dezarmat si ca o corabie lipsita de vaslele ei si ca un rai al carui izvor de apa a secat" (Cuvinte despre nevointa, c.85, Filocalia X).

[candles in the wind]

În prealabil postat de carmina

ce as putea face atunci cand simt ca nu ma mai pot ruga?

Quote sia "nu renunta! Staruieste! "
Iustin Popovici spune ca atunci cand ne rugam mecanic mai bine sa ne oprim..ne linistim..facem ordine in ganduri..dupa care putem relua.m.

[George.m]

"Cand, urand patimile, suntem tulburati si mai tare de gandurile cele nerusinate ale dracilor, sa ne sprijinim si mai mult pe credinta in Domnul si sa ne facem si mai intarita nadejdea in bunurile vesnice fagaduite, de care se silesc vrasmasii sa ne lipseasca si sa ne instraineze, din pizma.

Caci daca n-ar fi foarte mari acele bunuri, n-ar arde draci de o atat de mare pizma impotriva noastra si nu ne-ar sageta asa de des cu ganduri intinate, crezand ca isi vor satura furia lor si ne vor impinge la deznadejde, prin suparare multa si cu anevoie de purtat" (Ioan Carpatiul, Cuvant ascetic, c.16, Filocalia IV).

[cristiboss56]

Despre ispitele fara de voie sau ale intristarilor, dumnezeiescul Apostol Iacov scrie, in Epistola sa Soborniceasca: "Drept mare bucurie sa socotiti, fratilor, feluritele ispite in care cadeti, stiind ca incercarea cedintei voastre lucreaza rabdare. Iar rabdarea sa-si aiba lucrul ei desavarsit, ca sa fiti desavarsiti si intregi, fara niciun fel de lipsa” (Iacov 2-4).
Sfantul Maxim Marturisitorul, in "Capete despre teologie”, din Filocalia Sfintilor Neptici spune: "Domnul ne invata sa ne rugam sa fim izbaviti de ispitele cele de voie, fiindca produc placere trupeasca si durere sufleteasca. Iar marele Iacov ne indeamna sa ne bucuram de ispitele cele fara de voie, care, desi rapesc trupului placerea, rapesc sufletului durerea.”
Majoritatea Sfintilor Parinti ne indeamna la rabdare si chiar sa ne iubim ispitele ce vin asupra noastra !

Vedem astfel in cuvantul Sfantului Antonie din Pateric: "Ridica ispitele si nimeni nu se va mantui”, de asemenea si Avva Dorotei, in "Lucrari ascetice”, spune: "Caci de mare folos sunt ispitele celui ce le indura netulburat. Chiar daca ne ispiteste o ispita din cele ce atata patimile, nici pentru aceasta sa nu ne tulburam.”