Vreau sa o uit...

[anna21]

Imi pare rau ca eu nu pot rezona emotional cu astfel de probleme.
Sper ca nu par foarte cinica, dar cred ca cei care sufera pt pierderea iubitei, ar fi fost destul de indiferenti fata de ea la 3-4ani de la casatorie (daca lucrurile ar fi stat astfel).
Imi amintesc cat m-a uimit (in sensul ca mi s-a parut absurd) romanul Lorelei (I Teodoreanu), cand l-am citit in liceu. El se indragosteste fulgerator, se insoara imediat cu ea, apoi o "uita"/neglijeaja in scurt timp. Iar ea se ofileste (si moare, dar am avut impresia ca moartea era legata de lipsa de iubire din partea lui) si incearca sa-i atraga atentia prin scrisori.. Etc.
Dar in timp am inteles ca nu este fictiune.
Barbatii casatoriti sunt preocupati de bani, mancare si mii si mii de alte lucruri, uitand/ ignorand sa vada cu adevarat omul de alaturi (sotie sau copii), uitand sa fie prezenti in mod real cu toata simtirea in propria lor viata.

Asta fara sa iau in calcul ispitele ce apar in casatorie.. Cand nevasta iti pare egoista, insensibila, neiubitoare, cheltuitoare, cicalitoare etc.. Dar colega de birou te "intelege cu adevarat" in toate ascunzisurile sufletului tau. Etc etc...
Stiu ca baietii de pe forum sufera cu adevarat... Sper sa invete ceva din asta pt momentul cand s-or insura..
Iubirea inseamna generozitate sufleteasca, nu suferinta dorintelor nesatisfacute. Dar este doar parerea mea, luati-o ca stare.