Cugetarea la moarte

[florin.oltean75]

Kelsang Gyatso:



In Indrumar pentru viata unui Bodhisatva, Shantideva spune:

Fara sa ramana nicio zi, nicio noapte,
Aceasta viata se scurge incontinuu
Nu se lungeste niciodata,
Cum poate cineva ca mine sa evite moartea?

Din momentul conceptiei noastre, ne indreptam inexorabil spre moarte,
ca un cal de curse catre linia de sosire.

Chiar si caii, din cand cand se mai relaxeaza, dar cursa noastra spre moarte nu se opreste niciodata, nici macar pentru o secunda.

In timp ce dormim, in timp ce suntem treji, viata se scurge.

O clipa dupa nasterea noastra, o parte din viata noastra a pierit.

Traim in imbratisarea mortii.

Al saptelea Dalai Lama spunea:
Dupa ce nasterea s-a produs nu avem puterea sa oprim scurgerea vietii nici pentru o clipa.
Ne indreptam spre moarte ca un atlet care alearga.
Noi credem ca suntem printre cei vii, dar viata noastra este chiar cararea spre moarte.

Presupunand ca doctorul ne aduce teribila veste ca suferim de o boala incurabila si ca mai avem de trait doar o saptamana.

Daca prietenul nostru chiar atunci ne-ar oferi un dar fantastic, un diamant, un automobil nou sau o vacanta gratis, nu am fi foarte entuziasmati.

In realitate totusi acesta este diagnosticul.
Toti suferim de o boala mortala.

Cat de naiv si necugetat este sa fii interesat peste masura in placerile trecatoare ale acestei vieti.

Daca ni se pare dificil sa meditam asupra mortii, putem doar asculta tic-tacul ceasului si sa fim constienti ca fiecare sunet marcheaza sfarsitul unui moment din viata noastra si apropierea graduala a mortii.

Sau ne putem imagina ca Moartea sta doar la cativa km de noi si cu fiecare secunda face cate un pas in directia noastra.

In Sutra Bucuriei Netarmurite Buddha spune:

Aceste trei lumi (lumile dorintei, lumile ceresti cu forma, lumile ceresti fara forma) sunt impermanente ca norii de toamna.
Nasterea si moartea fiintelor sunt la fel ca intrarea si iesirea din scena a actorilor,
Aceleasi roluri, dar alte masti.

Viata unei fiinte este ca licarirea unui fulger pe cer,
Piere la fel de repede ca apa ce cade de pe un munte inalt.

[florin.oltean75]

Cu toate ca viata este scurta, nu ar fi o nenorocire daca am avea timp suficient pentru rugaciune si meditatie, dar cea mai mare parte din timpul nostru este ocupata cu somnul, munca, cumparaturile, discutiile...ramanand de fapt foarte putin timp pentru practica spirituala.


Tot timpul nostru este consumat de alte indeletniciri pana cand, brusc, murim.

Putem crede ca avem timp din belsug, dar daca examinam cu atentie, zilele aluneca fara sa ne angajam serios in practica spirituala.

Daca nu ne facem timp acum pt rugaciune si meditatie vom privi in momentul mortii noastre inapoi si vom realiza ca viata noastra s-a irosit in van.

Daca vom cugeta la moarte, dorinta de a ne ruga si medita se va intari. Astfel, vom gasi solutii de a modifica rutina zilnica in mod natural, pentru a ne ruga mai mult.

Posesiunile si bucuriile acestei lumi nu ne pot ajuta.
Doar rugaciunea curata este calea fara greseala.


Gungtang jampelyang a spus:
Mi-am petrecut 20 de ani nevrand sa practic Dharma,
Mi-am petrecut urmatorii 20 de ani gandindu-ma ca voi putea practica mai tarziu,
Mi-am petrecut alti 20 de ani cufundat in alte activitati si regretand ca nu am praticat Dharma.
Aceasta este istoria vietii mele.

Aceasta poate fi istoria fiecaruia, dar cugetand la moarte determinarea noastra de a lucra cele bune, se va intensifica de la sine.