Ce carte v-a marcat/placut?

Da, remarcabila lucrarea lui Larchet, citesc si tot recitesc de vreun an din ea... Exceptional sistematizata, abordind atat cauzele, cat si mecanismele bolilor precum si remediile. Cu adevarat imi pare o carte binecuvantata. Trimiterile la Sfintii Parinti dezvaluie stransa inrudire dintre acestia (! am zis-o!), adica e magistral cum se completeaza reciproc in nuante si nuante minunate... O desfatare! (si desigur un indreptar de lucru, de pus in practica!)
Desi realizeaza o abordare duhovniceasca, fiind vorba de o terapeutica spirituala (iar nu prin medicamente psihotrope sau psihoterapie), lucrarea nu stimuleaza controverse cu stiintele medicale. Cei care au cunostinte laice despre bolile sufletesti vor sesiza, probabil, cu usurinta, caracterul complementar al lucrarii in raport cu stiinta noastra lumeasca. Cei care lucram in domeniul sanatatii mintale putem intrezari orizonturi nebanuite si vom simti, desigur, ca autorii au o foarte solida cunoastere a sufletului omenesc. Nu sunt bajbaieli acolo, sunt cai ferme spre insanatosire sufleteasca.

P.S. Daca imi permiteti un sfat... deoarece am lucrat peste 10 ani cu oameni bolnavi de depresie (cu risc suicidar mare etc.) si am studiat cu atentie cateva carti scrise de psihiatri si psihologi care erau totodata si preoti duhovnici: nu e usor de facut distinctia intre o depresie care se trateaza cu succes pe cale medicala si o depresie care necesita abordare duhovniceasca. Au fost multe cazuri de oameni diagnosticati si tratati gresit, ba de medicul curant (care nu a luat in calcul aspectul duhovnicesc, ba de duhovnic (care a ignorat interventia medicului). In cartile pomenite sunt descrise astfel de situatii cu rezultat tragic (nebunie si moarte). Diagnosticul diferential necesita mare experienta si finete... Va sugerez sa apelati atat la preotul duhovnic cat si la psihiatru si/sau psiholog. Doamne ajuta!

In legatura, observ acum, cu lucrarea lui Larchet:
Am gasit de curind in Bucuresti cartea (format mic, A5, 190 pagini) "Calea rugaciunii launtrice / manualul isihiei", editie ingrijita de Arhiepiscopul Antonie de Golansk si Mihailovsc (!), carte in centrul careia sta figura unui mare rugator: Vladica Antonie Marturisitorul.

Ar merita o recenzie aici si regret ca nu am timpul necesar acum.
Selectez doar cateva citate si va urez sa o cititi cu mare folos sufletesc!

"In aceasta carte este prezentata, pe baza unei experiente personale, traditia patristica a lucrarii launtrice."

In timpul detentiei, fiind mult torturat de tortionari, mai ales prin privari neomenesti de somn, Vladica "s-a invatat sa doarma mergind in acelasi timp prin celula - pentru a nu atrage atentia supraveghetorilor - si rugindu-se." Bolnav de dizenterie si de alte boli, batut si nehranit, fara nici un ajutor medical, a ajuns pana acolo incat nu avea puterea sa se urce in pat, fiind nevoit sa doarma pe jos, cu capul in zapada. Corpul era cu totul umflat. Avea insa mereu nadejdea marturisita ca Domnul il incearca si ca nu il va parasi niciodata. A trait, dupa aceste torturi care au durat ani in sir, pana la varsta de 87 ani, rostind neincetat rugaciunea.

Desi a intrat bolnav de inima in inchisoare, a iesit complet sanatos, spre uimirea medicilor si a lui insusi. (!!!) Cu atat mai mult, a recomandat tuturor rugaciunea.

Cartea prezinta metoda de lucru practicata si recomandata de Vladica la rugaciune (lucrarea Rugaciunii lui Iisus).

"Se apropie asa niste vremuri, zicea Vladica, incat fara indeplinirea pravilei de rugaciune, nimeni nu va rezista intreg, indiferent ce rang duhovnicesc va fi."

[AnnaKarenina90]

"Camasa lui Christos" - Lloyd Douglas.

"Vietile sfintilor", pe luna decembrie.
Din pacate, abia anul acesta am inceput sa citesc "Vietile..."
Din fericire, iata ca, prin mila lui Dumnezeu am ajuns si eu sa citesc si descopar, zi dupa zi, cat folos sufletesc poate aduce o astfel de lectura. Cum orienteaza mintea mea catre mai buna intelegere a Ortodoxiei, cum intareste cugetul meu slab, cum da imbold, cum desfata...
Apoi, daca Biblia imi pare acum o scriere condensata, "in nucce", programatica, Vietile particularizeaza Biblia, o dezvolta, o nuanteaza, dau concretete si mii de sclipiri ale aceluiasi Ocean... Vietile sunt Biblia traita si prezentata noua cu toate paginile deschise, adnotate si comentate prin insusi modul de a trai al acelor oameni minunati.
Slava lui Dumnezeu pentru toate acestea!

[glykys]

Antigona lui Sofocle. Am citit-o prin liceu si in studentie, dar de abia azi-noapte am remarcat conexiunea ei cu sarbatoarea de azi, a mironositelor.

Antigona, macar ca nu e crestina, ba dimpotriva, e rodul unui incest si face parte dintr-un neam blestemat de zei, este si ea o mironosita. Caracter puternic si implacabil, de o asprime exterioara, stie sa fie iubitoare, pioasa, chiar gingasa, sa isi faca datoria si sa se jertfeasca pana la moarte, pentru a-i asigura fratelui sau mort, declarat tradator de stat, inmormantarea cuvenita. Fapt ce creeaza conflicte indisolubile si ura intre doua surori, o nepoata si un unchi, intre un tata si un fiu.

Antigona va marturisi in pragul mortii ca tot ce a facut a fost din iubire: pentru ca isi iubeste mortii (parintii incestuosi si fratele tradator), copacii, raurile si copiii pe care i-ar fi putut naste, daca ar fi ramas in viata: Nu sunt nascuta pentru a impartasi ura, ci pentru a impartasi iubirea. O impartaseste surorii lase si ascultatoare, care nu voise sa isi primejduiasca viata pentru un mort, dar care, sedusa de sacrificiul ei, doreste sa ii fie alaturi in moarte. Si o impartaseste logodnicului ei, care incearca - in zadar - sa o apere pe fata in fata propriului sau tata, nu in numele iubirii sau al legaturilor de filiatie, ci in numele valorilor si aL principiilor morale in virtutea carora actioneaza. Cred ca i-o va imparatasi post mortem si unchiului rege, care nu va intelege gravitatea faptelor sale decat cand va vedea la picioarele sale cadavrele celor pe care i-a iubit si i-a sacrificat iubirii de sine.

E o piesa mare, e de capatai, tine de cultura generala, dar eu m-am gandit sa v-o pun in atentie astazi, in legatura cu duminica mironositelor:
http://www.scribd.com/doc/24835598/Sofocle-Antigona

[Mihailc]

Foarte interesantă recomandarea colegei glykys, în orice caz atipică pentru atmosfera generală a acestui forum. Dacă vă întrebați ce legătură există între Antigona și creștinism, vă recomand cartea lui Gabriel Petric, ”Tragicul și creștinismul”, o lucrare care poate să vă lărgească considerabil orizontul de percepție al creștinismului și a excepționalei sale biruințe într-o lume colonizată mental de un mozaic complex de mentalități divergente, pe care reușește să le convertească la teologia Învierii.



http://www.librariasophia.ro/carti-T...el-so-854.html

[antiecumenism]

Ne-Vorbeste-Parintele-Cleopa-Toate-Volumele-1-16

Sunt niste carti /volume extraordinare fiecare crestin indiferent de varsta,conditie sociala poate sa invete foarte mult de la Parintele Cleopa care a fost un mare duhovnic care a cunoscut ortodoxia foarte mult din practica.

cateva titluri din aceste carti:

1. PARINTELE CLEOPA- CELE CINCI FELURI DE ÎMPĂRTĂŞANIE
2. PARINTELE CLEOPA:DESPRE RUGĂCIUNE – TREPTELE RUGĂCIUNII
3. PARINTELE CLEOPA-CINSTIREA MAICII DOMNULUI
4. Parintele Cleopa-DESPRE DRAGOSTEA DE DUMNEZEU
5. PARINTELE CLEOPA:DREAPTA CREDINŢĂ A NEAMULUI ROMÂNESC
6. Parintele Cleopa-despre diferite tipuri de credinta
7. PARINTELE CLEOPA-despre JUDECATA DE APOI
8. Parintele Cleopa:CELE PATRU LEGI DUPĂ CARE VA JUDECA HRISTOS LUMEA
9. Parintele Cleopa-despre SFÂNTA CRUCE

[laraG]

ADEVARUL fara PLURAL de Lidia Popita Stoicescu

O mare bucurie sufleteasca veti avea lecturand-o.Asa cum spune teologul Ciprian Olinici, Director Programe-radio TRNITAS, citez:
Am putea defini volumul de fata ca fiind o carte a cautarii.Dar nu a cautarii raspunsurilor, ci a explorarii interogatiilor.Autoarea a inteles ca esential nu este raspunsul, ci modul in care si scopul cu care iti exprimi intrebarea.Efigia argumentului este prezenta in fiecare cautare.De aceea, aceasta carte, inainte de a fi o cautare a argumentului, este o argumentare a cautarii.
Merita sa ne facem timp pentru citirea si recitirea, deschiderea si redeschiderea acestei minunate carti .
Si, apropos de timp,citez din carte "observatia abatelui Amedee(Calugarul si psihiatrul - convorbiri despre fericire) privind omul modern si determinarile sale actuale, formulata intr-o inspirata "ecuatie" cu aparenta de joc de cuvinte, dar de un crud si profund adevar filosofic:
"Pe timpuri, aveai timp sa-ti faci timp,
Acum, omul alearga tot timpul dupa timp.
Nu mai are timp sa-si piarda timpul...
Si totusi,ajunge la timp acolo unde il asteapta moartea".