Gratia sfintitoare si gratiile actuale

Imi permit sa va anunt,cu privire la anglicani,faptul ca teoretic exista pe harta crestinismului.Practic de pastorirea lor nici in gluma nu as spune ceva,la cat de scazut este nivelul.Eu inteleg,in lumina recentelor evenimente din Australia si Anglia,ca simtiti o brusca afinitate pt baietii simpatici din Albion,dar asta nu schimba situatia.Dialogul dintre subsemnatul si penticostalul era doar o gluma,nu este prima data cand dialogam dar nu este cazul sa mediati un conflict inexistent.Nici unul dintre noi nu intentioneaza sa procedeze precum Ross Davies,tipu din Australia cu micul scandal sexual si convertirea brusca :) Imi asum offtopicul,asta da,am o culpa,dar este simpatic sa aud ca anglicanii sunt mai traditionalisti decat romano-catolicii.Daca primii sunt praf la ora asta...

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

Imi permit sa va anunt,cu privire la anglicani,faptul ca teoretic exista pe harta crestinismului.Practic de pastorirea lor nici in gluma nu as spune ceva,la cat de scazut este nivelul.

Deci, la Canterbury întâlnim creştinism teoretic, pe când Geneva zumzăie de creştinism practic. În fine, passons. Să ne întoarcem la subiect.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Deci, la Canterbury întâlnim creştinism teoretic, pe când Geneva zumzăie de creştinism practic. În fine, passons. Să ne întoarcem la subiect.

Buna asta,touche:))In fine,ar fi interesant sa se discute aici si despre energiile necreate ale Sf.Palama.Am vazut ca si dvs ati dori sa fie abordat subiectul.Personal astept cu interes,mare interes.O seara placuta in zumzaiala forumului :)

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Scotland The Brave

In fine,ar fi interesant sa se discute aici si despre energiile necreate ale Sf.Palama.Am vazut ca si dvs ati dori sa fie abordat subiectul.Personal astept cu interes,mare interes.

Este o dispută intraortodoxă, cu caracter istoric (în prezent, toţi ortodocşii aderă la teoria palamită, din câte înţeleg). Disputele intraortodoxe le privesc ca şi pe disputele intraprotestante. Nu e vorba de lipsă de interes, ci de o anumită detaşare. O lipsă de pasiune, în înţelesul etimologic al termenului.

[catalin2]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este o dispută intraortodoxă, cu caracter istoric (în prezent, toţi ortodocşii aderă la teoria palamită, din câte înţeleg). Disputele intraortodoxe le privesc ca şi pe disputele intraprotestante. Nu e vorba de lipsă de interes, ci de o anumită detaşare. O lipsă de pasiune, în înţelesul etimologic al termenului.

Nu mai e o disputa ortodoxa de aproape 700 de ani, dar invatatura este de la inceput, doar ca Vaarlam venise cu ideile lui de filozof in acei ani sa schimbe invatatura.
Cred ca stiti ca de fapt e o disputa intracatolica, unii teologi romano-catolici aderand la aceasta invatatura, dogma (iar altii nu, de aici disputa).
Nu e doar o teorie, de aproape 2000 de ani calugarii au si experimentat-o, e acea lumina pe care o emana unii calugari cand se umplu de har.
Catolicii (si ceilalti eterodocsi) din pacate nu au cum sa o cunoasca, ortodocsii considera ca si-au pierdut harul dupa Schisma. A mai ramas doar o teorie, dar e foaret probabil ca si BC sa aiba dreptate si sa aiba o energie creata. Numai ca e vorba de o energie care nu e de origine divina, creata din partea opusa. E aceeasi energie cu care fac minuni si hindusii, yoginii, cei ce se ocupa cu paranormalul, bioenergeticienii. De aceea si minunile catolice se aseamana, in cazul minunilor apare acea energie.
S-ar putea sa nu fie pe placul catolicilor, dar adevarul trebuie sa ne preocupe pe toti.

[Decebal]

Citind şi recitind postarea nr. 14 de pe acest fir a lui Mihnea D., trebuie să recunosc că îmi apare înainte o extrem de ciudată "fenomenologie" a vieţii spirituale, în care tot poţi să renaşti şi să mori duhovniceşte; mai primeşti un sacrament, mai renaşti, mai faci un păcat grav, mai mori, apoi poate iară mai primeşti un sacrament în "dispoziţie corespunzătoare" iară "intri în starea de graţie" şi mai renaşti o dată la viaţă, apoi poate mai faci un păcat grav şi iar eşti şters din cartea Vieţii, apoi iară mai iei un sacrament şi aşa mai departe. Nu ştiu dacă asta este viziunea autentică a creştinismului apusean cu privire la această problemă, sau dacă nu cumva este vorba tot de o înţelegere personală a lui Mihnea, aşa cum a mai arătat pe acest fir de discuţie, dar această perpetuă posibilitate de intrare şi ieşire din starea de graţie, de renaştere şi moarte spirituală de-a lungul unei vieţi creştine trebuie să recunosc că mi se pare extrem de bizară şi de artificială. Unde dacă mai pui şi ceea ce spune apostolul Ioan în prima sa epistolă, "pentru păcatele de moarte nu zic să vă rugaţi". Perspectiva prezentată de Mihnea D. mi se pare deci foarte artificială atunci când vorbim cu adevărat despre viaţa spirituală. Această perpetuă posibilitate de renaşteri şi morţi spirituale de-a lungul unei vieţi creştine mă face mai mult să mă gândesc că oamenii care gândesc aşa, eu nu cred că au cunoscut şi cunosc cu adevărat ce este aceea renaştere spirituală autentică în Duhul Sfânt, pentru că dacă ar şti nu cred că ar putea să trateze lucrurile cu atâta artificialitate. Asta este convingerea mea, cel puţin temporară.

[Tefilah]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este o dispută intraortodoxă, cu caracter istoric (în prezent, toţi ortodocşii aderă la teoria palamită, din câte înţeleg). Disputele intraortodoxe le privesc ca şi pe disputele intraprotestante. Nu e vorba de lipsă de interes, ci de o anumită detaşare. O lipsă de pasiune, în înţelesul etimologic al termenului.

Disputa nu poate fi catalogata in nici un caz ca fiind intraortodoxa, caci textele sfantului Grigorie Palama tintesc insasi esenta ortodoxiei. Cat priveste perceptia catolica, din nefericire si aceasta s-a schimbat extrem de putin de-a lungul timpului, caci putini sunt teologii romano-catolici care primesc palamismul. Daca se intampla sa studiezi la Paris, este suficient sa pronunti cuvantul "Palama", ca sa vezi cat de rapida este reactia contrara. Evident, Rupnik a fost un curajos atunci cand l-a urcat pe sfantul Grigorie pe peretii capelei Redemptoris Mater din Vatican, dar ce pacat ca l-a asezat la aceeasi masa cu opusul sau, Toma d'Aquino!
M-a surprins una dintre afirmatiile dvs: "multi pastori anglicani au descendenta apostolica", care este la fel de bizara si incetosata ca si afirmatia ca " 'har' si 'dar' sunt intersanjabile in liturgica". Pai, de unde atata descendenta apostolica la anglicani??? Nu cunosc hotararile Conciliului II Vatican, dar cred ca afirmatia dvs e putin cam departe de doctrina romano-catolica. Daca au descendenta apostolica, atunci dvs primiti Euharistia de la ei, de s-ar intampla sa participati la o messa anglicana?