Evanghelia... este adevărată?

[MariS_]

În prealabil postat de laurastifter

Doamne ajută!

În tinereţea sa, Sfântul Alexandru de Mesopotamia, întemeietorul ordinului monahal al achimiţilor,, fiind foarte nemulţumit de superficialitatea duhovnicească din mănăstirile prin care trecuse, a hotărât, după multe căutări, să se stabilească într-o comunitate de călugări care-i păreau mai râvnitori.
Îndeplinindu-şi cu dragoste şi râvnă datoriile de monah, tânărul Alexandru a câştigat dragostea, încrederea şi respectul tuturor fraţilor săi din acea mănăstire, care-l socoteau un adevărat exemplu de viaţă creştină, consacrată în totalitate slujirii lui Hristos.
Într-o dimineaţă, după oficierea Sfintei Liturghii, când toţi monahii erau încă adunaţi în biserica mănăstirii, călugărul Alexandru s-a apropiat de stareţ şi, în faţa tuturor, i-a pus următoarea întrebare cu totul neobişnuită pentru un monah atât de înduhovnicit: "Părinte stareţ, Evanghelia este adevărată?". Uimit, stareţul i-a răspuns că, desigur, Sfânta Evanghelie cuprinde adevărul revelat de către Domnul nostru Iisus Hristos, Fiul lui Dumnezeu, fiind, din acest motiv, vrednică de încredere. După aceea, stareţul i-a adunat pe toţi ceilalţi monahi şi le-a poruncit să se roage în taină pentru Alexandru care, după cum toţi putuseră observa, a început să fie ispitit de îndoieli în credinţă. Astfel, fără să ştie Sf. Alexandru, fraţii săi de călugărie au început să se roage pentru el, în nădejdea că Dumnezeu va spulbera gândurile necredinţei din sufletul său curat.
A doua zi, după săvârşirea Sfintei Liturghii, Alexandru a mers din nou la stareţ şi, la fel ca în ziua precedentă, l-a întrebat cu seninătate: "Părinte stareţ, spuneţi-mi, vă rog: Evanghelia este adevărată?". Răspunzându-i afirmativ, stareţul, din ce în ce mai mirat, le-a cerut din nou celorlalţi călugări să sporească rugăciunea pentru el căci, din câte se vede, ispita necredinţei îl tulbură foarte puternic.
A treia zi, după slujbă, tânărul monah Alexandru, apropiindu-se de stareţ, l-a întrebat ca şi în zilele anterioare: "Părinte stareţ, Evanghelia... este adevărată?". Atunci, toţi monahii prezenţi i-au răspuns într-un glas: "Este adevărată!".
Alexandru, privindu-i câteva clipe cu tristeţe, a întrebat adresându-se tuturor: "Atunci, de ce voi n-o practicaţi?...".

Cred că această întâmplare adevărată din viaţa Sfântului Alexandru de Mesopotamia poate constitui pentru noi toţi - mai ales acum, în perioada de pregătire duhovnicească pentru Praznicul Naşterii Domnului - un prilej de a medita cu seriozitate la modul în care noi înşine înţelegem să trăim în mod concret adevărul evanghelic.
Evanghelia este adevărată!
Dar noi... de ce n-o practicăm?

Doamne ajută!

Şi post binecuvântat în continuare!

De ce nu practic Evanghelia? O dragilor, nu o practic, cum s-ar cuveni, fiindca am trei dusmani iscusiti inauntrul meu: unul e egoismul meu pe care trebuia sa-l lepad, da' se tine scai de mine, al doilea e comoditatea din mine, pre numele ei adevarat lene, si ultimul, ei bine ultimul e al mai viclean, e cel ce ma impinge sa caut greselile celuilalt, nu pe-ale mele. Cica sa-l indrept pe el mai intai, ca-i mai ratacit ca mine, pasami-te. Viclean rau.
Har, smerenie si jertfa de sine.