Un parinte cere ajutor

[CarareaImparatiei]

Mergeţi degrabă la mărturisire, căci ajutorul Domnului va veni, cu siguranţă la o inimă zdrobită de pocăinţă.

Îngenunchiaţi înaintea lui Hristos, şi începeţi să vă rugaţi. Cum? Cum puteţi. Cu disperarea unui părinte speriat. Cu nădejde că vă va ajuta, aşa cum poate niciodată nu aţi crezut. Încredinţaţi-vă inima lui Dumnezeu. Nu aveţi credinţă? Poate găsiţi o fărâmă printre lacrimi.

Gândiţi-vă, vă rog, cum ar fi dacă fiul dumneavoastră ar veni la dumneavoastră plângând şi dându-şi seama că a greşit. Probabil l-aţi ierta, pentru că-l iubiţi. Însă, Dumnezeu ne iubeşte pe noi mult mai mult decât am putea noi iubi pe cineva şi ne poate ierta nouă înmiit faţă de cât greşim noi faţă de El sau semenii noştri. Mila lui este neînchipuită de noi. Aşadar, nu mai staţi pe gânduri, şi mergeţi şi deschideţi-vă inima, şi cu hotărâre fermă să nu mai păcătuiţi.

Primiţi-L pe Hristos în familia dumneavostră. Pregătiţi-vă cu rugăciune, în primul rând. Cu spovedanie şi respectarea canonului dat de părintele duhovnic.

Iertaţi-mi îndrăzneala!