Istorii cu talc

[cristiboss56]

Era un bătrân care locuia în mănăstirea lui avva Evstorghie. Cel întru sfinţi arhiepiscopul nostru Ilie al Ierusalimului a vrut să-l vadă pe acest bătrân, stareţ al mănăstirii. Bătrânul însă nu primea zicând:
- Vreau să mă duc în Muntele Sinai, ca să mă rog!
Arhiepiscopul îl silea să primească stăreţia mănăstirii şi să plece cu această vrednicie. Dar pentru că bătrânul n-a voit, i-a îngăduit să plece cu făgăduiala să primească stăreţia la întoarcerea sa. Şi astfel luându-şi rămas bun de la arhiepiscop, a plecat la muntele Sinai, luând cu el şi pe ucenicul său. După ce au trecut râul Iordan, ca la o milă depărtare, bătrânul a început să tremure şi să aibă fierbinţeli. Cum nu mai putea să meargă, au intrat într-o mică peşteră întâlnită în cale şi ucenicul a aşezat jos pe bătrân. Pe când era cuprins mereu de fierbinţeală şi nu putea nici să se mişte - stăteau acolo de trei zile în peşteră - vede bătrânul în vis pe cineva care-i spune:
- Spune-mi, bătrâne, unde vrei să mergi?
- La Muntele Sinai, a răspuns bătrânul celui arătat în vis.
- Nu! Te rog să nu te duci, i-a spus acela.
Dar pentru că nu l-a înduplecat pe bătrân, a plecat de la el. Frigurile însă l-au cuprins mai rău. În noaptea următoare i s-a arătat aceeaşi persoană, cu aceeaşi înfăţişare, şi i-a zis:
- Ce vrei călugăre, să nu te mai scoli de aici? Ascultă-mă pe mine şi nu pleca!
- Dar cine eşti tu? l-a întrebat bătrânul.
- Eu sunt Ioan Botezătorul, i-a răspuns acel ce i s-a arătat. Pentru aceasta îţi spun să nu pleci cu nici un chip. Peştera aceasta mică este mai mare decât Muntele Sinai, căci de multe ori a intrat în ea Domnul nostru Iisus Hristos ca să mă viziteze. Dă-mi cuvântul că ai să locuieşti aici şi eu am să-ţi dau sănătate!
Bătrânul a primit cu plăcere şi s-a legat prin cuvânt că are să rămână acolo. Îndată s-a făcut sănătos şi a rămas în peşteră până la sfârşitul vieţii. Peştera aceea a prefăcut-o în biserică şi a adunat în jurul lui mulţi fraţi. Locul acela se numeşte Sapsa. În partea stângă a acestui loc se află pârâul Horat în care a fost trimis Ilie Tesviteanul în timpul secetei. Pârâul Horat se găseşte în faţa Iordanului.
(Ioan Moshu, Limonariu sau Livada duhovnicească, Alba Iulia, 1991 )