Sfanta Maria este mama lui Dumnezeu

[penticostalul]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

în Cristos cele două naturi, dumnezeiască şi omenească, sunt împletite şi de nedespărţit.

Ati afirmat aici ca Hristos „a murit ca om, după cum toţi oamenii mor, spiritul Său divino-uman despărţindu-se de Sfântul Său trup uman”

Cum explicati posibila contradictie?

[Erethorn]

Nu e nicio contradicţie, pentru că se vorbeşte despre lucruri diferite. Dihotomia spirit - trup e una, posibila dihotomie dintre cele două naturi este alta.

Spiritul, sau sufletul, nu e totuna cu natura, sau cu naturile, sale.

[Lucian008]

În prealabil postat de penticostalul

Ati afirmat aici ca Hristos „a murit ca om, după cum toţi oamenii mor, spiritul Său divino-uman despărţindu-se de Sfântul Său trup uman”

Cum explicati posibila contradictie?

Care este posibila contradictie?

[Mihai36]

În prealabil postat de penticostalul

Ati afirmat aici ca Hristos „a murit ca om, după cum toţi oamenii mor, spiritul Său divino-uman despărţindu-se de Sfântul Său trup uman”

Cum explicati posibila contradictie?

Probabil ca nu a vrut sa spuna Sfintul Sau trup uman ci doar Sfintul Sau trup vizibil. In afara de asta sint posibile multe miracole , El poate avea si trup in realitate din slava cu aparenta de trup omenesc dar totodata cu functii fizice f in regula.

insa in conceptia dublei pesonalitati a lui Iissu nu este precizt in ce consta diferenta intre firea umana si cea divina , care le sint caracteristicile si de e nu poate fi doar o perfectiune divine care sa umple cu totul un vas in forma de trup omenesc .

Adica noi ca oameni plini de omenesc in momentul cind devenim desavirsiti deplini in sfintenia noastra ce mai pastram din fostul omnensc si care sa nu fie sfintenie de la Dumnezeu ?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de penticostalul

Ati afirmat aici ca Hristos „a murit ca om, după cum toţi oamenii mor, spiritul Său divino-uman despărţindu-se de Sfântul Său trup uman”

Cum explicati posibila contradictie?

Domnul Isus are un trup şi un suflet şi nu un trup şi două suflete. Sufletul Său unic cuprinde atât natură divină, cât şi natură umană, într-un mod pe care nu îl putem înţelege pe deplin (este mister al credinţei). Cele două naturi sunt inseparabile în sufletul Său. Dacă ar fi separabile, noi nu am putea spune că Sf Fecioară este Maica lui Dumnezeu, ci ar trebui să spunem că este maica Lui Isus Cristos după trup, ori că a zămislit jumătatea omenească a Lui. Dar au fost inseparabile de atunci, de la Zămislire şi inseparabile sunt şi acum: cu acel suflet unic al Său şi în acel Preasfânt Trup se află Isus acum, în Cer.

[laurastifter]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Domnul Isus are un trup şi un suflet şi nu un trup şi două suflete. Sufletul Său unic cuprinde atât natură divină, cât şi natură umană, într-un mod pe care nu îl putem înţelege pe deplin (este mister al credinţei). Cele două naturi sunt inseparabile în sufletul Său. Dacă ar fi separabile, noi nu am putea spune că Sf Fecioară este Maica lui Dumnezeu, ci ar trebui să spunem că este maica Lui Isus Cristos după trup, ori că a zămislit jumătatea omenească a Lui. Dar au fost inseparabile de atunci, de la Zămislire şi inseparabile sunt şi acum: cu acel suflet unic al Său şi în acel Preasfânt Trup se află Isus acum, în Cer.

Doamne ajută!
"cu acel suflet unic al Său şi în acel Preasfânt Trup se află Isus acum, în Cer."
Întru totul adevărat! Şi vă felicit pentru iniţierea acestui topic atât de folositor pentru înţelegerea corectă a adevărurilor de credinţă privitoare la Maica Domnului!

Topic-ul acesta mi-a amintit de un cuvânt minunat al vrednicului de pomenire părinte profesor Dumitru Stăniloae: "În Sfânta Treime bate o Inimă omenească".

Să aveţi o seară binecuvântată!

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de laurastifter

Topic-ul acesta mi-a amintit de un cuvânt minunat al vrednicului de pomenire părinte profesor Dumitru Stăniloae: "În Sfânta Treime bate o Inimă omenească".

Probabil aţi auzit de un curent de opinie care animă pe unii teologi germani şi nu numai. Dealtfel, studiind timp de doi ani într-o facultate catolică din Germania, se poate ca părintele Dumitru Stăniloaie să fi intrat în legătură cu adepţii acestei teorii (fiica părintelui trăieşte şi acum în Germania). Este vorba de o teorie, pe cât de frumoasă pe atât de îndrăzneaţă, potrivit căreia nu numai noi, oamenii, ne-am schimbat în urma Întrupării, ci şi Dumnezeu S-a schimbat, înomenindu-se. De aceea Dumnezeu ar avea, în prezent, o altă perspectivă asupra umanităţii decât o avea în vremurile vechi. Poate că dv ştiţi mai mult despre această opinie şi ne puteţi spune mai multe ?

[tabitha]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Este vorba de o teorie, pe cât de frumoasă pe atât de îndrăzneaţă, potrivit căreia nu numai noi, oamenii, ne-am schimbat în urma Întrupării, ci şi Dumnezeu S-a schimbat, înomenindu-se.

Ce folos teoria asta? Eu una știam că Dumnezeu este același mereu, nu se schimbă.
Schimbate pot fi doar percepțiile noastre despre Dumnezeu, ceea ce nu e același lucru.

[Mihailc]

În prealabil postat de mirela.t

Ce folos teoria asta? Eu una știam că Dumnezeu este același mereu, nu se schimbă.

Atenție mare când facem uz de vorbire metafizică. În felul cum ai formulat mai sus pot înțelege că Dumnezeu ar fi limitat de o trăsătură a firii Sale, or El este liber în mod absolut de orice fel de determinări. Schimbare în Dumnezeu nu înseamnă alienare sau entropie, ci îmbogățire perpetuă a bogăției depline.
Întruparea Domnului a însemnat pentru noi revelarea libertății absolute față de ceea ce numim noi, cu aproximație riscantă, fire dumnezeiască iar Învierea Domnului înseamnă (și) eliberarea de toate limitările naturii umane, dintre care cea mai plină de consecințe este moartea. Și mai mult, ridicarea naturii umane înviate la plenitudinea Sfintei Treimi.

El a luat pârga naturii noastre (adică natura omenească în a ei desăvârşire) şi a dat-o iarăşi Tatălui, făcând ca un lucrător de pământ care aduce lui Dumnezeu pârga roadelor, ca prin aceasta Dumnezeu să binecuvânteze tot câmpul. El a adus Tatălui pârga naturii omeneşti, şi Tatăl a admirat jertfa, şi pentru vrednicia Celui ce a adus jertfa, şi pentru însăşi curăţia jertfei. Aşa că Tatăl a luat-o cu mâinile Sale şi a pus-o lângă Sine, zicând: „Şezi de-a dreapta Mea” (Psalmul 109, 1).
Dar cărei naturi a grăit Dumnezeu? Către natura cea omenească, ori către natura cea dumnezeiască a lui Hristos? Arătat este că aceleia căreia îi spusese odinioară: „Pământ eşti şi în pământ te vei întoarce” (Facerea 3, 19).
Nu era destul că natura omenească, prin Hristos, s-a ridicat la cer? Nu era destul că ea a ajuns în lăcaşul îngerilor? Nu era, oare, această cinste negrăită? Însă ea a trecut mai presus de îngeri, s-a înălţat peste arhangheli, peste heruvimi şi serafimi, şi nu s-a oprit până ce a şezut pe tronul lui Dumnezeu. Socoteşte cât de jos stătea înainte natura omenească şi cât de sus s-a ridicat! Nu se putea să cadă mai jos decât căzuse omenirea, şi nici mai sus nu putea a se ridica decât a ridicat-o Hristos. Căci natura omenească prin Hristos s-a ridicat la cer. (Sfântul Ioan Hrisostom - Omilie la Înălțarea Domnului)

[Mihai36]

Nu vad legatura titlului topicului cu tema luata in discutie .

Din punctul meu de vedere Dumnezeu este deplin iar ceva deplin nu mai are loc de alte impliniri caci altfel 'ar da pe alaturi'.

In rest daca ni se pare ca ceva este nou este doar manifestarea acestei deplinatati in diferitele ei forme.

Noi nu putem spune cu exactitate ce este omenensc si ce divin pentru ca nu avem o suficienta cunoastere de sine ca parte a cunoasterii lui Dumnezeu.

Daca contientizam faptul ca indepartind tot ceea cee ste imperfect in noi nu poate ramine decit perfectiunea , idepartind tot ceea cee ste omeensc ramine doar ceea ce este divin ei abia atunci ne dam seama ca nu mai avem cu ce il umaniza pe Dumnezeu ci doar noi trebuie sa ne indumnezeim .

Tema firii duble a lui Hristos una divina si una umana iar este una falsa din moment ce tot binele din noi provine de la Dumnezeu- din firea Sa deplina.
Cum mai poate incape ceva in plus care sa fie adaugat perfectiunii?

Desigur am putea intra in anumite detalii legate de cerurile imparatiei interioare , calitati , defecte , cizelare si spalare cu mentiunea ca noi avem mai putine calitati si care sint in curs de desavirsire iar Dumnezeu are mai multe si toate desavirsite .
Si atunci ce avem noi bun si Dumnezeu nu are?
El le are pe toate doar ca le manifesta la alte nivele si in alta ordine avind alte prioritati care vin din intelepciune desavirsita, cunoastere desavirsita si asumarea mersului intregului Univers -urmarind cele doua -trei scopuri pentru care a fost creat ca manifestare a Sa.