Pai, e frumos asa?

Pai ce e acolo e doar un partizanat politic meschin si arghirolatru. Nici macar din penibila "pasiune" pentru propovaduirea (??) violenta a dogmei de la Calcedon, si pocnitul subsecvent cu cadelnita in teasta "ereticului", n-a mai ramas mare lucru. Macar calugarii aceia din secolele V-VI, asa cum erau cei mai multi dintre ei: fanatizati, hirsuti, paduchiosi si semi-imbecili, indiferent de ce parte a caftelii hristologice erau, credeau cu sinceritate si tarie, de la a pocni pe altii in momentle de disputa exaltata, ca atat ii ducea mintea pe majoritatea, pana la a isi da viata pentru credinta lor in momentele de prigoana din partea partidei adverse. (Adevaratii luptatori erau cei cu pana si cuvantul, precum Sf. Flavian, martirizat de hoardele copte la sinodul talharesc din 449). Cum excelent a explicat fratele Mihnea, era o lume care Il punea pe Dumnezeu mai presus de toate si toti. Acum? Politica. C-o fi fatis mundana, sau parut ecleziala, tot aia e.
Pentru fratele Erethorn: sunt sigur ca catolicii de acolo incearca de pe margini o oarecare forma de mediere, dar cu prudenta, sa nu se trezeasca si ei cu ceva in cap fie de la ortodocsii bizantini (cerularienii), fie de la ortodocsii orientali (miafizitii).