Participarea crestinilor la razboi

[Profetul de carton]

Va rog lasati Vechiul testament. Acolo era alta lege si razboaiele alea au fost dictate de Dumnezeu. Acum suntem sub Cristos si sub legea iubirii.

În prealabil postat de Profetul de carton

Va rog lasati Vechiul testament. Acolo era alta lege si razboaiele alea au fost dictate de Dumnezeu. Acum suntem sub Cristos si sub legea iubirii.

Nu văd cum le putem lăsa dacă Hristos a spus că El a venit să împlinească Legea, nu să o strice și că nici o literă din Lege nu va pieri. :)

Sunt de acord că trebuie să ne rugăm să ne „împropriem” Legea împlinită, adică Legea iubirii lui Hristos (a lui Hristos, nu a iubirii așa cum o înțelegem/simțim noi). Un sfat bun pe care îl putem urma cred că este cel al lui Rafail Noica, acela de a încerca să evoluăm de la gândirea obiectuală la cea personală. Astfel „a nu ucide” este transfigurat în „a nu primi energie ucigașă, a respinge orice astfel de sentiment demonic, nu numai ura criminalilor, dar și mânia de orice fel împotriva aproapelui.” Ori cei care se duc în războaiele de care vorbea Sfântul nu se duc nici din ură nici din ceva câtuși de puțin asemănător...din contră...deci faptele lor în război nu sunt faptele urii, adică ale uciderii.

[Lucian008]

În prealabil postat de VladCat

Nu văd cum le putem lăsa dacă Hristos a spus că El a venit să împlinească Legea, nu să o strice și că nici o literă din Lege nu va pieri. :)
.

La unii asta se aplica doar pentru ziua de odihna.

[Raoul]

A implini = A sfarsi, a se pune punct.

O dorinta cand ti s-a implinit,sau un scop,un tel,un lucru oarecare,atunci el nu va mai exista,nu va mai avea importanta,i se va pune punct! Deci Legea veche era provizorie,pana la Hristos! Atat! Singurul lucru vesnic e Domnul Iisus: "Cerul si pamantul vor trece,dar cuvintele Mele nu vor trece". Deci Vechiul Testament nu mai are nicio relevanta (prea mare) pentru noi. E istoria poporului evreu si atat.

Eu raman la aceeasi parere: in razboi poti sa ucizi,pentru apararea ta,a familiei,a neamului,a credintei,a libertatii etc. Nu sunt deacord cu razboaiele de cotropire (gen "interventiile" din Afganistan,Irak,Libia etc. etc.).

În prealabil postat de Lucian008

Sa lupte in razboiul pentru apararea patriei este o obligatie ptr orice crestin apt.

Exact la fel considera si conducatorii statului.
Biserica si statul au fost, in acest punct, in acord total de-a lungul istoriei Romaniei crestine.
Mai stim ca noi nu am purtat razboaie de cucerire. Nu pentru ca am fi fost o tara mica si ca ne temeam de altii, nu neaparat, ci pentru ca Biserica nu ar fi dat binecuvantare oamenilor pentru lacomie si sange.
Si stim ca in razboaiele noastre preotii erau printre luptatori.
Mai stim ca toti inaintasii nostri spuneau "Tatal nostru" impreuna, plutoane sau divizii intregi, pe campul de lupta. Rugaciune cutremuratoare care spargea intunericul noptii si lovea in dusmani mai tare decat tunurile...Spun batranii, dintre care am auzit cativa povestind, ca au mai uitat cum era in razboi, dar cum spuneau ei "Tatal nostru", impreuna, parca aud si acum...
In istoria romanilor preotii si calugarii au luat parte la razboi. In felul lor, facindu-si datoria ca ostasi ai lui Hristos, luptind cu sabia Duhului, sprijinind pe cei care luptau cu sabia si cu arma de foc.
Parintele Profesor Coman de la Facultatea de Teologie din Bucuresti evoca cu multa emotie o scena al carei erou principal a fost duhovnicul de la Manastirea Antim, iubitul Sofian Boghiu. La Revolutie, cand oamenii imergeau spre centru, prin 22, numerosi preoti si credinciosi se stransesera la Antim si asteptau cuvantul marelui duhovnic. Cand a aparut, s-au repezit cu totii, infrigurati, sa ceara sfat si mangaiere, fiecare sperind ceva in felul sau.
Dar parintele i-a intrebat in felul lui, cu voce soptita, blanda, indurerat: ce sunteti voi, purtatori a ce fel de sabie?... Si toti au tacut... fara "dar, parinte...", fara "pai, sa vedeti ca ..."...
Mergeti atunci si luptati, fiecare la locul lui, cu sabia pe care v-a dat-o Dumnezeu!
Iar noi, astia de aici (referindu-se la cativa preoti si calugari), sa nu mai pierdem vremea: sa ne grabim la rugaciune!

dar stim ca multi nu l-au ascultat... dupa cum nu au ascultat nici de altii ci doar de constiinta lor libera, de liberul arbitru lasat de capul lui...
Chiar asa de liber trebuie sa il concepem pe liberul arbitru?... Chiar asa de liber, de rebel?...
Si cine are liberul arbitru atat de infailibil incat sa se sustraga oricarei ascultari?

Poate, daca ne legam liberul arbitru in ascultarea de Hristos si de mai marii nostri pamanteni, preotii si conducatorii imbunatatiti dintre laici, inteleptii nostri din batrani, poate nu am mai fi ucis de Caciun... poate eram liberi de sange mai mult sau mai putin vinovat...

[Profetul de carton]

În prealabil postat de VladCat

Nu văd cum le putem lăsa dacă Hristos a spus că El a venit să împlinească Legea, nu să o strice și că nici o literă din Lege nu va pieri. :)
.

Cititi Romani 10:4 .

Dealtfel, conform Legii vechi, un barbat putea fi poligam, fara probleme, nu? deci legile nu coincid.

[Profetul de carton]

În prealabil postat de Raoul

Eu raman la aceeasi parere: in razboi poti sa ucizi,pentru apararea ta,a familiei,a neamului,a credintei,a libertatii etc. Nu sunt deacord cu razboaiele de cotropire (gen "interventiile" din Afganistan,Irak,Libia etc. etc.).

nu poti ucide in numele credintei (adica in numele lui Cristos); eventual poti muri in numele lui Cristos, ca martir.

În prealabil postat de Raoul

A implini = A sfarsi, a se pune punct.

În prealabil postat de Profetul de carton

Cititi Romani 10:4 .

Dealtfel, conform Legii vechi, un barbat putea fi poligam, fara probleme, nu? deci legile nu coincid.

a împlini mai înseamnă și „a plini” și poate traducerea asta e cea care trebuia folosită în loc de „a împlini” (așa cum spunea și părintele Mihail Stanciu, din păcate, s-a pragmatizat și limba pe care o folosim la traducerea Sfintei Scripturi)

Despre această „plinire” cred că vorbește și Apostolul la Romani 10, 4 atunci când spune „sfârșit”. Faptul că puteau fi poligami, după mintea mea, nu e decât una din multele „nepliniri” ale Legii care reflectau „neplinirea” ei esențială care era însăși natura Legii. Dar acum, slavă lui Hristos pentru toate, Legea e plinită și nouă nu ne rămâne decât să Îl rugăm neîncetat să ne transforme prin această Lege.

[Raoul]

În prealabil postat de Profetul de carton

nu poti ucide in numele credintei (adica in numele lui Cristos); eventual poti muri in numele lui Cristos, ca martir.

Daca era asa atunci crestinii ar fi fost specie disparuta de mult. Cum ar fi fost sa nu ne fi impotrivit turcilor,tatarilor etc.? Ne curateau de tot!

[sophia]

Ne-am impotrivit, am terminat cu ei.
Dar porunca tot ramane.
Si atunci in acele razboaie au fost omorati oameni. Indiferent cum o iei.
Ai ucis un om.
E drept ca pentru Dumnezeu. Numai El poate judeca fapta.
Eu nu stiu. Nu mi se pare corect sa ucizi daca esti crestin.
Sa te duci cu arma in mana.
Si nu stiu cum este cu sfintii militari (Sf. Gheorghe si altii).
Inseamna ca la fel, la ei nu "s-a pus" porunca, s-a considerat scopul si profesia.
La unii se poate si asa... Eu si daca numai ma cert cu unul si trebuie sa ma duc sa ma spovedesc.

Si inca ceva: noi avem Noul Testament, legea cea noua. Il avem pe Iisus.Punct. Sa lasam Vechiul Testament altora...sangeros si...ochi pentru ochi.
Iisus a venit sa-l schimbe, sa aduca o alta credinta/lege mai buna. Daca nici asta nu acceptam...