prin fire si prin har

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Deci poate fi mantuire la un om inzestrat cu cele bune prin firea lui?

In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt"

Dumnezeu care este desavrasit in tot si toate, va acorda mila si iubire dupa dreptatea Sa. Dreptatea Sa este desavarsita. Aceasta inseamna ca un om se mantuie in functie de starea sa in momentul mortii. Sfintii Parinti spun ca in ce te vei afla la ceasul mortii asa vei fi judecat.

Raiul are mai multe locuri, mai aproape sau mai departe de Lumina cea necreeata. Dumnezeu ne va aseza pe fiecare acolo unde ii e locul.

Un om inzestrat cu cele bune prin firea lui, daca nu a auzit niciodata de Hristos, si a trait cum se cuvine facand doar bine prin firea lui, va ocupa si el un loc dintre cele multe locuri din casa Tatalui.
Insa daca, un om inzestrat cu cele bune prin firea lui si care a trait cum se cuvine facand doar fapte bune prin firea lui, deci daca a auzit de Hristos si nu l-a urmat, isi va primi pedeapsa meritata pentru nesupunere si razvratire. Dar fiind el razvratit si nesupus lui Hristos - Cuvantul - Dumnezeu mai este el bun prin firea sa?

Bunatatea din om trebuie sa le cuprinda pe toate. Un om bun din fire insa razvratit si nesupus este un om bun din fire dar mandru. iar mandria este radacina tuturor relelor. asta inseamna ca bunatatea lui din fire nu este bunatate curata. Ci are temeiuri in mandrie. Deci nu mai este bunatate din fire.

in concluzie cel care a auzit de Hristos dar nu il urmeaza, daca este bun, nu este bun din fire ci bun din mandria de a arata celorlalti ca este bun si ca se poate sa fii bun si fara sa urmezi pe Hristos. Un scop pe cat de perfid pe atat de bine ascuns de care acel om uneori nici nu isi da seama.

PS. Adevaratul om bun din firea sa, atunci cand aude de Hristos care este bunatatea desavarsita cu siguranta il va urma.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Insa daca, un om inzestrat cu cele bune prin firea lui si care a trait cum se cuvine facand doar fapte bune prin firea lui, deci daca a auzit de Hristos si nu l-a urmat, isi va primi pedeapsa meritata pentru nesupunere si razvratire. Dar fiind el razvratit si nesupus lui Hristos - Cuvantul - Dumnezeu mai este el bun prin firea sa?
.

Ce inseamna ca cineva e bun,dar nu urmeaza pe Hristos?
Cum poti fi bun fara Hristos ?
Firea omeneasca ne invata o bunatate mai slaba ,de genul : 'iubeste-i pe cei apropiati tie' .
Doar Hristos e cel care ne invata bunatatea cea desavarsita , singurul care vine si spune : 'iubeste pe vrajmasul tau '
Daca persoana respectiva indeplineste aceasta porunca,si iubeste pe vrajmasul sau din toata inima,atunci acea persoana este in Hrsitos,chiar de nu ar fi ortodoxa sau practicanta.
Pentru ca este imposibil ca firea omeneasca sa nasca singura faptele desavarsirii ,ci harul lui Dumnezeu s-a odihnit peste acel om .
Nu se are in vedere fatza omului,ci inima sa.
Daca dimpotriva ,un om care merge la biserica regulat si se roaga ,dar nu patrunde in el dragostea de aproapele ,si nu inmulteste talantul ce i s-a dat, aducand bucurie aproapelui , atrunci acel om e mai departe de Hristos,decat ultimul talhar si violator ,care insa intr-o clipa de har ,poate recunoaste pe Hristos ,rastignit impreuna cu el.
Nu orotodoxia mantuieste,ci iubirea desavarsita .Ortodoxia doar ne ajuta ca sa transformam iubirea noastra fireasca ,in iubire desavarsita.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Ce inseamna ca cineva e bun,dar nu urmeaza pe Hristos?
Cum poti fi bun fara Hristos ?
Firea omeneasca ne invata o bunatate mai slaba ,de genul : 'iubeste-i pe cei apropiati tie' .
Doar Hristos e cel care ne invata bunatatea cea desavarsita , singurul care vine si spune : 'iubeste pe vrajmasul tau '
Daca persoana respectiva indeplineste aceasta porunca,si iubeste pe vrajmasul sau din toata inima,atunci acea persoana este in Hrsitos,chiar de nu ar fi ortodoxa sau practicanta.
Pentru ca este imposibil ca firea omeneasca sa nasca singura faptele desavarsirii ,ci harul lui Dumnezeu s-a odihnit peste acel om .
Nu se are in vedere fatza omului,ci inima sa.
Daca dimpotriva ,un om care merge la biserica regulat si se roaga ,dar nu patrunde in el dragostea de aproapele ,si nu inmulteste talantul ce i s-a dat, aducand bucurie aproapelui , atrunci acel om e mai departe de Hristos,decat ultimul talhar si violator ,care insa intr-o clipa de har ,poate recunoaste pe Hristos ,rastignit impreuna cu el.
Nu orotodoxia mantuieste,ci iubirea desavarsita .Ortodoxia doar ne ajuta ca sa transformam iubirea noastra fireasca ,in iubire desavarsita.

eu am plecat de la o idee falsa emisa de initiatorul topicului, "bun prin firea sa" acordandu-i sansa presupunerii ca ar fi buna si am demonstrat ca de fapt este falsa, pentru ca omul care alege sa traiasca fara Hristos nu este de fapt bun.

Exista om bun prin firea sa, care se va mantui, daca nu aude niciodata de Hristos.

Iubirea desavarsita, dumnezeiasca, daca o primim ne vom mantui. Sigur.
Insa ortodoxia este cea care are arsenalul complet pentru a putea sa decoperim pe Dumnezeu si sa ne mantuim.

daca un om iubeste vrasmasii nu inseamna ca gata se odihneste Dumnezeu pe acel om.
Pentru ca un om care nu vrea sa cunoasca pe Hristos, acela cu siguranta iubeste vrasmasii cu un scop ci nu pentru ca asa ii este inima, curata. refuzand pe Hristos are inima murdara, prin insasi gestul refuzului.

initiatorul tocmai acest fapt il invoca , sansa mantuirii chiar daca nu vrea in ruptul capului sa il recunoasca pe Hristos doar prin faptele bune facute asa zis prin firea sa. Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

O! Daca ai stii cat gresesti!
Persoana de care am spus ca nu vrea in ruptul capului sa-L recunoasca pe Hristos, s-a inhamat de ceva ani la o fapta mareata, pe care eu una recunosc, nu stiu cum as fi fost in stare sa-i fac fata. Este buna prin fire, in timp ce eu...nenorocita, cu harul lui Dumnezeu mai vad, din cand in cand, cate o sclipire din ceea ce ar trebui trait in viata autentica crestineasca. Fara El, eu nu as fi in stare de nimic bun...de absolut nimic. Si credeti-ma cand spun asta, caci ma cunosc. Sunt la inceput de drum, in perioada de curatire sufleteasca, nevrednica sa primesc un dar de o mai mare intensitate.
Ea insa, ingrijeste o persoana batrana bolnava, care depinde absolut in toate de ea, de ani...asa cum spuneam. Si nu-i lucru usor!

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

O! Daca ai stii cat gresesti!
Persoana de care am spus ca nu vrea in ruptul capului sa-L recunoasca pe Hristos, s-a inhamat de ceva ani la o fapta mareata, pe care eu una recunosc, nu stiu cum as fi fost in stare sa-i fac fata. Este buna prin fire, in timp ce eu...nenorocita, cu harul lui Dumnezeu mai vad, din cand in cand, cate o sclipire din ceea ce ar trebui trait in viata autentica crestineasca. Fara El, eu nu as fi in stare de nimic bun...de absolut nimic. Si credeti-ma cand spun asta, caci ma cunosc. Sunt la inceput de drum, in perioada de curatie sufleteasca, nevrednica sa primesc un dar de o mai mare intensitate.
Ea insa, ingrijeste o persoana batrana bolnava, care depinde absolut in toate de ea, de ani...asa cum spuneam. Si nu-i lucru usor!

Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?

Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Eu zic sa nu mai continui ca-ti faci pacate. Multumesc! Si DA, este dragoste si mila...TOTAL FARA NICI UN FEL DE INTERES.

Eu doar am intrebat.
Atat.

Fara nici un fel de interes material? Insa interesul se refera doar la cele materiale?
Eu doar intreb, atat.

[glykys]

Uf, anonimule, bine ar fi sa te rogi pentru el, sa ii lumineze Dumnezeu mintea!

Credinta fara fapte e moarta (preotul le tot repeta babutelor ca degeaba tin ele post si merg la biserica zilnic, daca isi omoara aproapele cu vorbe de venin), dar nici faptele bune care nu izvorasc din credinta nu au folos duhovnicesc. Nu zice nimeni ca nu au niciun folos, pentru ca Domnul nu va lasa nerasplatita (aici sau pe lumea cealalta) nicio fapta buna, si El cu siguranta vede inima buna a prietenului tau. Se prea poate ca pentru aceste fapte bune sa ii daruiasca in aceasta viata anumite ocazii, mai speciale, prin care sa ii dea credinta. Si aici, pe forum, vei gasi multi oameni care au ajuns mai tarziu de la ateism la credinta, prin niste imprejurari deosebite.

Fireste ca sunt si atei foarte milostivi, sunt si non-ortodocsi foarte milostivi, sunt si ortodocsi doar cu numele, foarte rar intalnesti un om cu adevarat drept, care sa respecte poruncile. Dar se spune undeva in NT ca si dreptul de-abia se mantuieste. Asadar... multi chemati, putini alesi.

Nimeni de aici nu iti va spune ceea ce doresti tu sa auzi, anume ca in starea aceasta, de necredinta actuala, se poate mantui numai cu faptele. Ar insemna ca Hristos a venit degeaba pe pamant sa se rastigneasca pentru noi, daca noi ne puteam mantui prin propriile puteri. Nimeni nu se poate mantui singur, fara Hristos, oricate fapte bune ar avea. Ar fi si absurd, sa stai la masa cu El, dupa ce o viata intreaga nici nu ai vrut sa auzi.

Nu deznadajdui si roaga-te pentru el! Altceva nu ai ce face.

[anonim30]

Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.

Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.

Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.

Cu siguranta ca Dumnezeu care este desavarsit de bun, va schimba ceva la acea persoana si il va aduce pe calea spre El.

O mica lamurire.

"greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste."

Dumnezeu nu este Cineva. Este Dumnezeu Atotputernic si desavarsit.

Deci da, Dumnezeu ne cere sa iubim pe semeni , pe toti, fara deosebire chiar daca nu ii cunoastem. Da, ne cere sa iubim pe cineva chiar daca nu cunoastem.
Aceasta este iubirea dumnezeiasca. Daca nu poti iubi pe cineva chiar daca nu il cunosti atunci nu esti bun.

Iar daca atunci cand scrii Cineva te referi totusi la Dumnezeu, (trecand peste greseala facuta) atunci pot sa iti spun ca daca acel om nu cunoaste pe Dumnezeu este dupa cum chiar tu spui, prin dorinta lui, prin incapatanarea lui si prin razvratirea lui.
Da, Dumnezeu ne cere sa Il iubim, si ne cheama sa Il cunoastem. Pe toti ne cheama si la toti cere iubire. Este porunca cea mai mare din Lege.
Sf. Teofan Zavoratul spunea in privinta aceasta ca Dumnezeu este egoist cere iubire si supunere deplina. ( nu care cumva sa se sminteasca aici cineva, mai bine alergati la duhovnic si intrebati ce a vrut Sfantul sa spuna cu acest cuvant ce se afla in cartea "Invataturi si scrisori despre viata crestina")

In incheiere iata un fragment din Vietile Sfintilor - Cuvioasei Sinclitichia - 5 ianuarie:

"Cei buni se ocărăsc şi se batjocoresc de către cei ce îi văd pe dînşii petrecînd împreună cu cei leneşi, socotindu-i ca pe nişte asemenea lor; iar cei buni, primindu-le acestea de la oameni ca nişte laude, săvîrşesc fără frică dumnezeiescul lucru; pentru că Scriptura zice: Frumoasă este fapta acestora, că şi Domnul mînca cu vameşii; iar mai vîrtos este iubitoare de fraţi judecata acestora, decît iubitoare de sine; pentru că văzînd pe cei ce păcătuiesc ca nişte case aprinse, se întrec a mîntui pe cei care pier şi suferă împreună cu ei. Iar alţii, dacă ar vedea pe un frate arzînd în păcate, fug, temîndu-se ca să nu-i apuce şi pe dînşii focul. Alţii - cei de al treilea fel -, ca fiind vecinii cei răi, îi aprind mai mult pe cei ce ard, aducînd ca materie spre pieire răutatea lor. Cei buni, dimpotrivă, chiar cîştigurile lor le socotesc mai mici decît mîntuirea acelora.

Acestea sînt semnele dragostei adevărate; aceştia sînt păzitorii dragostei celei curate. Precum cele rele una de alta se ţin, pentru că iubirii de argint îi urmează zavistia, călcarea de jurămînt, mînia şi vorbirea de rău; aşa şi cele potrivnice lor se ţin de dragoste, adică: blîndeţea, îndelunga răbdare, suferirea de rău, bunătatea desăvîrşită şi sărăcia. Pentru că nu este cu putinţă a dori această faptă bună, fără numai prin sărăcie. Căci Dumnezeu a spus să avem dragoste nu către un singur om, ci către toţi. Deci, avînd noi cele de trebuinţă, nu se cade a trece cu vederea pe cei ce au lipsă; ci a-i îndestula pe toţi, pe cît este cu putinţă omului. Acesta este însă lucrul lui Dumnezeu."

Deci iubire si saracie.