prin fire si prin har

[anonim30]

Credeti ca poate exista mantuire acolo unde Domnul a inzestrat, prin fire, omul cu anumite daruri ?
Domnul a spus: ‘De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.’ Deci botezul il au, ramane partea cu nasterea din Duh.
Sf Apostol Ioan a spus: ‘Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.’
Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?
Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Deci poate fi mantuire la un om inzestrat cu cele bune prin firea lui?


P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada Mai mult, ma gandesc cu groaza: daca aceasta portita nu exista, vor fi atatea suflete nenorocite Domnul sa se indure de noi toti!+

[iustin10]

Daca acu nu are credinta ,poate intr-o zi o va avea
Daca nu merge la biserica,poate intr-o zi va merge .Nimeni nu poate sti viitorul si planul lui Dumnezeu cu acel om. Fiecare om e unic ,fiecare om e important pt Dzeu. Cea mai mare prostie sa zici ca Dzeu ar alunga pe cineva,El care zice "Iata Eu stau la usa si bat ".Si drespre care se zice "Tu ai cules de unde nu ai semanat"
Iubirea ne poate intradevar duce mai rapid catre El,daca e din tot sufletul. Si chiar daca nu e deplina,gaseste Dzeu metode de a ne face sa ne apropiem de El.Aici intradevar se potriveste sintagma sa lasam totul in grija Lui.

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Credeti ca poate exista mantuire acolo unde Domnul a inzestrat, prin fire, omul cu anumite daruri ?
Domnul a spus: ‘De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.’ Deci botezul il au, ramane partea cu nasterea din Duh.
Sf Apostol Ioan a spus: ‘Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.’
Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?
Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Deci poate fi mantuire la un om inzestrat cu cele bune prin firea lui?


P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada Mai mult, ma gandesc cu groaza: daca aceasta portita nu exista, vor fi atatea suflete nenorocite Domnul sa se indure de noi toti!+

Ma opresc indeosebi la aceasta parte: "Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?"

Am sa va raspund asa:
""Si daca nu am pacatui niciodata dupa botez, ar trebui sa ramanem pentru totdeauna sfinti ai Domnului, sfintiti, neprihaniti si liberi de toata necuratia trupului si a sufletului. Dar problema este ca noi crestem in statura, dar nu crestem in har si in cunoasterea lui Dumnezeu, asa cum a sporit Domnul nostru Iisus Hristos; din contra, ajungem incetul cu incetul din ce in ce mai ticalosi si pierdem harul Prea-Sfantului Duh al lui Dumnezeu, devenind pacatosi in diferite grade, si oameni foarte pacatosi. Dar daca un om este starnit de intelepciunea lui Dumnezeu Carele cauta mantuirea noastra si imbratiseaza totul, si daca reuseste sa-si inchine cele dintai ceasuri ale zilei lui Dumnezeu si sa se pazeasca pentru a-I gasi mantuirea vesnica, atunci, in ascultarea glasului sau, trebuie sa se zoreasca a darui o pocainta adevarata, pentru toate pacatele sale, si trebuie sa lucreze virtutile ce se opun pacatelor faptuite. Atunci, prin virtutile faptuite pentru Hristos, va dobandi Sfantul Duh Care lucreaza intru noi si aseaza intru noi Imparatia lui Dumnezeu. Cuvantul lui Dumnezeu nu spune in zadar: "Imparatia lui Dumnezeu este inauntrul vostru." (Luca 17:21) si ca "se ia prin straduinta si cei ce se silesc pun mana pe ea." (Matei 11:12). Acestia sunt oamenii care, in pofida legaturilor pacatului care ii incatuseaza si (prin violenta lor si impingandu-i spre noi pacate) ii impiedica sa vina la El, Mantuitorul nostru, cu pocainta desavarsita, spre a se intelege cu El, se straduiesc sa-si rupa aceste legaturi, sfidand toata puterea lanturilor pacatelor – asemenea oameni apar la sfarsit inaintea fetei Domnului, fiind prin harul Sau mai albi decat zapada. "Veniti sa ne judecam, zice Domnul. De vor fi pacatele voastre cum este purpura, ca zapada le voi albi." (Isaia 1:18)

"Astfel de oameni au fost vazuti odata de sfantul prooroc Ioan Teologul imbracati in vestminte albe (adica, in vestminte ale dreptatii) si avand in mana ramuri de finic (ca semn al biruintei), cantandu-i Domnului o cantare minunata: Aliluia. Si nimeni nu putea imita frumusetea cantarii lor. Un Inger al Domnului a spus despre ei: "Acestia sunt cei ce vin din stramtorarea cea mare si si-au spalat vestmintele lor si le-au facut albe in sangele Mielului." (Apocalipsa 7:9-14). Au fost spalate cu suferintele lor si au fost facute albe, prin impartasirea cu Tainele preacurate si datatoare de viata, ale Trupului si Sangelui Mielului celui prea-curat si fara de pata – Hristos – Care a fost jertfit mai inainte de toti vecii, din propria Sa voie, spre mantuirea lumii, si Care este jertfit si impartit pana in ziua de azi, si nu se sfarseste niciodata (in Taina Impartasaniei). Prin Sfintele Taine ni se da mantuirea vesnica si nebiruita ca o incredintare spre viata vesnica, ca un raspuns bun la infricosatoarea Sa Judecata si ca un inlocuitor de pret dincolo de intelegerea noastra, pentru acel rod al Pomului Vietii de care ar fi vrut sa o lipseasca potrivnicul omenirii, Lucifer, cel cazut din ceruri. Desi vrajmasul si diavolul a amagit-o pe Eva, si Adam a cazut impreuna cu ea, totusi Domnul nu numai ca le-a dat un Mantuitor in rodul samantei femeii, Care a calcat cu moartea pe moarte, dar ne-a si dat tuturor in femeie, Pururea Fecioara Maria, Maica lui Dumnezeu, care zdrobeste capul sarpelui in ea si in toata omenirea, o pururea mijlocitoare catre Fiul ei si Dumnezeul nostru, precum si o rugatoare nebiruita si neincetata chiar si pentru cei mai deznajduiti pacatosi. De aceea Maica Domnului este numita „Rana a Diavolilor”, caci nu este cu putinta pentru un diavol sa distruga un om, atata vreme cat omul insusi a cerut ajutorul Maicii Domnului."
Sf. Serafim de Sarov - Despre dobandirea Duhului Sfant

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?
Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?
Deci poate fi mantuire la un om inzestrat cu cele bune prin firea lui?

In casa Tatalui Meu multe locasuri sunt"

Dumnezeu care este desavrasit in tot si toate, va acorda mila si iubire dupa dreptatea Sa. Dreptatea Sa este desavarsita. Aceasta inseamna ca un om se mantuie in functie de starea sa in momentul mortii. Sfintii Parinti spun ca in ce te vei afla la ceasul mortii asa vei fi judecat.

Raiul are mai multe locuri, mai aproape sau mai departe de Lumina cea necreeata. Dumnezeu ne va aseza pe fiecare acolo unde ii e locul.

Un om inzestrat cu cele bune prin firea lui, daca nu a auzit niciodata de Hristos, si a trait cum se cuvine facand doar bine prin firea lui, va ocupa si el un loc dintre cele multe locuri din casa Tatalui.
Insa daca, un om inzestrat cu cele bune prin firea lui si care a trait cum se cuvine facand doar fapte bune prin firea lui, deci daca a auzit de Hristos si nu l-a urmat, isi va primi pedeapsa meritata pentru nesupunere si razvratire. Dar fiind el razvratit si nesupus lui Hristos - Cuvantul - Dumnezeu mai este el bun prin firea sa?

Bunatatea din om trebuie sa le cuprinda pe toate. Un om bun din fire insa razvratit si nesupus este un om bun din fire dar mandru. iar mandria este radacina tuturor relelor. asta inseamna ca bunatatea lui din fire nu este bunatate curata. Ci are temeiuri in mandrie. Deci nu mai este bunatate din fire.

in concluzie cel care a auzit de Hristos dar nu il urmeaza, daca este bun, nu este bun din fire ci bun din mandria de a arata celorlalti ca este bun si ca se poate sa fii bun si fara sa urmezi pe Hristos. Un scop pe cat de perfid pe atat de bine ascuns de care acel om uneori nici nu isi da seama.

PS. Adevaratul om bun din firea sa, atunci cand aude de Hristos care este bunatatea desavarsita cu siguranta il va urma.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de anonim30

Credeti ca poate exista mantuire acolo unde Domnul a inzestrat, prin fire, omul cu anumite daruri ?

Desigur. Mântuirea nu are legătură cu ceea ce numim "talent", nici cu ceea ce numim "o minte pătrunzătoare", nici cu ceea ce numim "charisme". TOŢI oamenii se pot mântui, chiar şi şchiopul cel mai tâmpit. Toţi oamenii sunt chemaţi la mântuire.

Domnul a spus: ‘De nu se va naşte cineva din apă şi din Duh, nu va putea să intre în împărăţia lui Dumnezeu.’ Deci botezul il au, ramane partea cu nasterea din Duh.

Botezul înseamnă (re)naştere atât din apă cât şi din Duh.

Sf Apostol Ioan a spus: ‘Dumnezeu este iubire si cel care ramane in iubire ramane in Dumnezeu si Dumnezeu ramane intru el.’
Ma gandesc eu acum: daca un om botezat ortodox (exclud celelalte religii) a primit talatul cel mare, al iubirii, al iubirii jertfelnice chiar, nu va ramane Duhul Sfant in el, din moment ce ramane in iubire?

Dacă rămâne în iubire, da. Orice copil care a fost botezat şi moare, se mântuieşte. Orice adult nebotezat care, mişcat de Evanghelie, se botează şi moare la o oră după aceea, se mântuieşte. Dar oamenii sunt fiinţe slabe. După Căderea primilor noştri părinţi, nu numai că suntem slabi, dar mai suntem şi înclinaţi spre rău. Este extrem de greu să te mântuieşti (ca adult vorbesc) numai prin graţia primită la Botez. Ceea ce am primit la Botez seamănă cu o haină imaculată. Dar, cu timpul, noi o maculăm. Vărsăm pe ea vin în urma beţiilor noastre. Vărsăm sângele aproapelui nostru căruia îi facem rău, etc.

Bine, mai este si pilda inmultirii talantilor...aici m-am oprit...Cum putem inmultii talantii? Doar prin si mai mult har, asa-i?

Lucrând via Domnului, primim şi mai mulţi talanţi.

Dar daca un om are iubire, dar nu are credinta mai poate fi vorba de mantuire?

Nu. Credinţa este la fel de esenţială mântuirii ca şi Botezul. Ambele sunt daruri de la Dumnezeu, tot ceea ce trebuie să facem este să nu spunem: "NU !"

Dacă până şi eu, om fudul şi încăpăţânat, care ani de zile am luat în râs ideea că Dumnezeu preface pâinea şi vinul în Trupul şi Sângele lui am ajuns să cred, înseamnă că oricine poate.

P.S: Nu vreau sa incurajez in nici un fel ateismul, ci doar ma gandesc la o portita de scapare pentru cineva care nici in ruptul capului nu vrea sa creada Mai mult, ma gandesc cu groaza: daca aceasta portita nu exista, vor fi atatea suflete nenorocite Domnul sa se indure de noi toti!+

Nu ştim cu absolută siguranţă dacă procentul celor mântuiţi este mare sau mic. Totuşi, bazându-ne pe unele aluzii din Biblie, precum şi pe revelaţii particulare ale multor sfinţi, înţelegem mai degrabă că procentul celor mântuiţi este foarte mic.

[iustin10]

În prealabil postat de dobrin7m

Insa daca, un om inzestrat cu cele bune prin firea lui si care a trait cum se cuvine facand doar fapte bune prin firea lui, deci daca a auzit de Hristos si nu l-a urmat, isi va primi pedeapsa meritata pentru nesupunere si razvratire. Dar fiind el razvratit si nesupus lui Hristos - Cuvantul - Dumnezeu mai este el bun prin firea sa?
.

Ce inseamna ca cineva e bun,dar nu urmeaza pe Hristos?
Cum poti fi bun fara Hristos ?
Firea omeneasca ne invata o bunatate mai slaba ,de genul : 'iubeste-i pe cei apropiati tie' .
Doar Hristos e cel care ne invata bunatatea cea desavarsita , singurul care vine si spune : 'iubeste pe vrajmasul tau '
Daca persoana respectiva indeplineste aceasta porunca,si iubeste pe vrajmasul sau din toata inima,atunci acea persoana este in Hrsitos,chiar de nu ar fi ortodoxa sau practicanta.
Pentru ca este imposibil ca firea omeneasca sa nasca singura faptele desavarsirii ,ci harul lui Dumnezeu s-a odihnit peste acel om .
Nu se are in vedere fatza omului,ci inima sa.
Daca dimpotriva ,un om care merge la biserica regulat si se roaga ,dar nu patrunde in el dragostea de aproapele ,si nu inmulteste talantul ce i s-a dat, aducand bucurie aproapelui , atrunci acel om e mai departe de Hristos,decat ultimul talhar si violator ,care insa intr-o clipa de har ,poate recunoaste pe Hristos ,rastignit impreuna cu el.
Nu orotodoxia mantuieste,ci iubirea desavarsita .Ortodoxia doar ne ajuta ca sa transformam iubirea noastra fireasca ,in iubire desavarsita.

[dobrin7m]

În prealabil postat de iustin10

Ce inseamna ca cineva e bun,dar nu urmeaza pe Hristos?
Cum poti fi bun fara Hristos ?
Firea omeneasca ne invata o bunatate mai slaba ,de genul : 'iubeste-i pe cei apropiati tie' .
Doar Hristos e cel care ne invata bunatatea cea desavarsita , singurul care vine si spune : 'iubeste pe vrajmasul tau '
Daca persoana respectiva indeplineste aceasta porunca,si iubeste pe vrajmasul sau din toata inima,atunci acea persoana este in Hrsitos,chiar de nu ar fi ortodoxa sau practicanta.
Pentru ca este imposibil ca firea omeneasca sa nasca singura faptele desavarsirii ,ci harul lui Dumnezeu s-a odihnit peste acel om .
Nu se are in vedere fatza omului,ci inima sa.
Daca dimpotriva ,un om care merge la biserica regulat si se roaga ,dar nu patrunde in el dragostea de aproapele ,si nu inmulteste talantul ce i s-a dat, aducand bucurie aproapelui , atrunci acel om e mai departe de Hristos,decat ultimul talhar si violator ,care insa intr-o clipa de har ,poate recunoaste pe Hristos ,rastignit impreuna cu el.
Nu orotodoxia mantuieste,ci iubirea desavarsita .Ortodoxia doar ne ajuta ca sa transformam iubirea noastra fireasca ,in iubire desavarsita.

eu am plecat de la o idee falsa emisa de initiatorul topicului, "bun prin firea sa" acordandu-i sansa presupunerii ca ar fi buna si am demonstrat ca de fapt este falsa, pentru ca omul care alege sa traiasca fara Hristos nu este de fapt bun.

Exista om bun prin firea sa, care se va mantui, daca nu aude niciodata de Hristos.

Iubirea desavarsita, dumnezeiasca, daca o primim ne vom mantui. Sigur.
Insa ortodoxia este cea care are arsenalul complet pentru a putea sa decoperim pe Dumnezeu si sa ne mantuim.

daca un om iubeste vrasmasii nu inseamna ca gata se odihneste Dumnezeu pe acel om.
Pentru ca un om care nu vrea sa cunoasca pe Hristos, acela cu siguranta iubeste vrasmasii cu un scop ci nu pentru ca asa ii este inima, curata. refuzand pe Hristos are inima murdara, prin insasi gestul refuzului.

initiatorul tocmai acest fapt il invoca , sansa mantuirii chiar daca nu vrea in ruptul capului sa il recunoasca pe Hristos doar prin faptele bune facute asa zis prin firea sa. Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

[anonim30]

În prealabil postat de dobrin7m

Insa cel care nu vrea sa il cunoasca pe Hristos si il respinge acela nu poate fi bun prin firea sa, ci bun prin interesele sale. Un fel de rautate imbracata in haina de bunatate.

O! Daca ai stii cat gresesti!
Persoana de care am spus ca nu vrea in ruptul capului sa-L recunoasca pe Hristos, s-a inhamat de ceva ani la o fapta mareata, pe care eu una recunosc, nu stiu cum as fi fost in stare sa-i fac fata. Este buna prin fire, in timp ce eu...nenorocita, cu harul lui Dumnezeu mai vad, din cand in cand, cate o sclipire din ceea ce ar trebui trait in viata autentica crestineasca. Fara El, eu nu as fi in stare de nimic bun...de absolut nimic. Si credeti-ma cand spun asta, caci ma cunosc. Sunt la inceput de drum, in perioada de curatire sufleteasca, nevrednica sa primesc un dar de o mai mare intensitate.
Ea insa, ingrijeste o persoana batrana bolnava, care depinde absolut in toate de ea, de ani...asa cum spuneam. Si nu-i lucru usor!

[dobrin7m]

În prealabil postat de anonim30

O! Daca ai stii cat gresesti!
Persoana de care am spus ca nu vrea in ruptul capului sa-L recunoasca pe Hristos, s-a inhamat de ceva ani la o fapta mareata, pe care eu una recunosc, nu stiu cum as fi fost in stare sa-i fac fata. Este buna prin fire, in timp ce eu...nenorocita, cu harul lui Dumnezeu mai vad, din cand in cand, cate o sclipire din ceea ce ar trebui trait in viata autentica crestineasca. Fara El, eu nu as fi in stare de nimic bun...de absolut nimic. Si credeti-ma cand spun asta, caci ma cunosc. Sunt la inceput de drum, in perioada de curatie sufleteasca, nevrednica sa primesc un dar de o mai mare intensitate.
Ea insa, ingrijeste o persoana batrana bolnava, care depinde absolut in toate de ea, de ani...asa cum spuneam. Si nu-i lucru usor!

Cumva persoana batrana bolnava este parasita, fara neam si avere, si a fost preluata de la un azil si ingrijita cu dragoste dumnezeiasca si dezinteresata de acest om minunat prin firea sa care nu vrea sa cunoasca pe Hristos? Si bineinteles persoana bolnava nu ii este neam , ci necunoscuta>?

sau este cumva parintele sau care dupa ce si-a imprastiat averea mai mult sau mai putin cumpatat, uitand ca are copii, iar acest om minunat din fire, copilul sau, l-a iertat si cu dragoste dumnezeiasca si evident dezintereseata il ingrijeste prin natura sa buna?

Evident ca este foarte greu sa ai grija de un batran bolnav , necesita multa rabdare. Insa rabdarea este alimentata de firea sa buna si dragostea sa dezinteresata?

[anonim30]

Si totusi...Tind sa cred ca Dumnezeu in bunatatea si mila Sa nemarginita fie ceva va schimba, candva, la aceasta persoana...fie o va mantui asa cum este, caci greu imi e sa cred ca Domnul ar cere cuiva sa iubeasca pe Cineva pe care nu cunoaste.

Da, cred ca m-am lamurit. Cred ca am gasit raspunsul la intrebari. Noua, celor cu credinta nu ne ramane decat sa ne rugam pentru cei ce nu o au....sau, poate, cine stie...ei sa se roage, la un moment dat, pentru noi.