prin fire si prin har

[glykys]

În prealabil postat de dorinastoica14

Între o persoană care munceşte gratis în biserică şi face multe daruri ( nici măcar nu este bogată) şi una care este plătită să aibă grijă de biserică şi este fecioară, este postitoare şi rugătoare; tu care crezi că e mai plăcută lui Dumnezeu?
Nu vrei să-l întrebi pe părintele tău duhovnic şi să-mi spui şi mie că eu nu ştiu.

Un părinte spunea că darurile făcute în biserică, donaţiile, munca fără plată...toate acestea nu sunt mântuitoare. Dacă este aşa atunci cei ce fac acestea de ce să o mai facă?

Si parintii mai cearta babutele atunci cand le ajung la ureche plangeri cum ca nu vor sa cedeze scaunul pe care stau, ca ii reped si chiar smintesc pe unii care vin pentru prima data la biserica, si ca ele isi legitimeaza actiunile spunand ca mereu fac daruri si donatii si ca e tot dreptul lor sa stea pe scaunul acela. Spun smintesc, pentru ca anumite persoane i-au spus preotului ca au incetat de a mai frecventa acea biserica, din cauza lor.

Si atunci, cum sa mai fie mantuitoare actiunile acestea, daca se fac cu un scop anume diferit de slava lui Dumnezeu (sa vada preotul ca eu contribui, sa vada vecina, sa nu ma desconsidere ca altii dau si eu ba, sa nu ma las eu mai prejos decat coana Mita care da mai mult, sa am eu dreptul sa stau pe scaun)?

Nu putem da un raspuns clar dilemei acesteia, pentru ca, in primul rand, nu stim cu ce scop se face fapta cea buna. Nu stim nici ce e in sufletul doamnei care face daruri benevol, nici ce e in sufletul angajatei evlavioase si cum primeste Dumnezeu jertfele lor (caci ambele, e clar, fac niste jertfe). Si postul, si rugaciunea, si milostenia trebuie sa se impleteasca. Dumnezeu le vrea pe toate. In al doilea rand, o ierarhie este inutila, pentru ca biserica are nevoie si de una, si de cealalta, nu se exclud. In plus, viata nu se traieste prin comparatie cu a altuia. Trebuie sa dam tot ce e mai bun din noi, iar fiecare are masuri diferite.

Eu personal, poate parea ciudat, pun mai mult accent pe implinirea temeinica a datoriei decat pe actul benevol si neconditionat. Adica prefer un gunoier platit care isi matura bine-bine parcela si strange toate gunoaiele, decat un grup de voluntari care strang deseurile din piata. Daca toti oamenii si-ar face datoria in patratica lor, nu ar mai fi nevoie de altii care sa le repare lipsurile. Insa viata reala nu este deloc asa, din pacate, asa ca avem nevoie si de unii, si de altii.

[Yasmina]

În prealabil postat de glykys

Eu personal, poate parea ciudat, pun mai mult accent pe implinirea temeinica a datoriei decat pe actul benevol si neconditionat. Adica prefer un gunoier platit care isi matura bine-bine parcela si strange toate gunoaiele, decat un grup de voluntari care strang deseurile din piata. Daca toti oamenii si-ar face datoria in patratica lor, nu ar mai fi nevoie de altii care sa le repare lipsurile. Insa viata reala nu este deloc asa, din pacate, asa ca avem nevoie si de unii, si de altii.

Scuze,dar nu m-am putut abtine

"implinirea temeinica a datoriei" este un concept complet strain multor oameni si atunci degeaba punem accent pe ea daca in viata reala vedem ca lipseste cu desavarsire.
De aceea,mergem la urmatorul punct:actul voluntar,benevol si reparam lucrurile strambate de altii.

Numai ca si acest lucru este un pic smintitor,in unele cazuri incurajeaza si mai mult neimplinirea datoriei si in general se gaseste intotdeauna cineva sa profite de aceasta jertfa(cineva de la biserica m-a intrebat daca nu vreau sa lucrez voluntar la spital sau la biblioteca???intrebare capcana...)
Nu desigur ca nu vreau,asta in conditiile in care ambele institutii nu ofera servicii gratuite publicului.Imi pare o bataie de joc,un profit viclean pe seama mea.

În prealabil postat de glykys

Si parintii mai cearta babutele atunci cand le ajung la ureche plangeri cum ca nu vor sa cedeze scaunul pe care stau, ca ii reped si chiar smintesc pe unii care vin pentru prima data la biserica, si ca ele isi legitimeaza actiunile spunand ca mereu fac daruri si donatii si ca e tot dreptul lor sa stea pe scaunul acela. Spun smintesc, pentru ca anumite persoane i-au spus preotului ca au incetat de a mai frecventa acea biserica, din cauza lor.

Si atunci, cum sa mai fie mantuitoare actiunile acestea, daca se fac cu un scop anume diferit de slava lui Dumnezeu (sa vada preotul ca eu contribui, sa vada vecina, sa nu ma desconsidere ca altii dau si eu ba, sa nu ma las eu mai prejos decat coana Mita care da mai mult, sa am eu dreptul sa stau pe scaun)?

Nu putem da un raspuns clar dilemei acesteia, pentru ca, in primul rand, nu stim cu ce scop se face fapta cea buna. Nu stim nici ce e in sufletul doamnei care face daruri benevol, nici ce e in sufletul angajatei evlavioase si cum primeste Dumnezeu jertfele lor (caci ambele, e clar, fac niste jertfe). Si postul, si rugaciunea, si milostenia trebuie sa se impleteasca. Dumnezeu le vrea pe toate. In al doilea rand, o ierarhie este inutila, pentru ca biserica are nevoie si de una, si de cealalta, nu se exclud. In plus, viata nu se traieste prin comparatie cu a altuia. Trebuie sa dam tot ce e mai bun din noi, iar fiecare are masuri diferite.

Eu personal, poate parea ciudat, pun mai mult accent pe implinirea temeinica a datoriei decat pe actul benevol si neconditionat. Adica prefer un gunoier platit care isi matura bine-bine parcela si strange toate gunoaiele, decat un grup de voluntari care strang deseurile din piata. Daca toti oamenii si-ar face datoria in patratica lor, nu ar mai fi nevoie de altii care sa le repare lipsurile. Insa viata reala nu este deloc asa, din pacate, asa ca avem nevoie si de unii, si de altii.

Doar parţial m-ai înţeles. Nu despre acele bătrâne care fac daruri pentru slavă deşartă (deşi nici acelea nu trebuiesc dispreţuite- au şi ele nevoie de puţină atenţie căci nu prea cred în altfel de răsplată); era doar o reflexie la Evanghelia feciorelor amintită de Dobrin unde se referea la faptele bune lucrate fără folos de către fecioarele cele neânţelepte.
Nu înţeleg ce legătură are biserica cu voluntariatul din afara bisericii. Poate doar legătura dintre postarea din deschiderea topicului şi cele despre care vorbesc eu.
Dintodeauna biserica a trăit mai mult prin jertfa materială şi prin munca benevolă şi neplătită a celor cu mare dragoste de acesta şi de Dumnezeu.

[dobrin7m]

În prealabil postat de dorinastoica14

Doar parţial m-ai înţeles. Nu despre acele bătrâne care fac daruri pentru slavă deşartă (deşi nici acelea nu trebuiesc dispreţuite- au şi ele nevoie de puţină atenţie căci nu prea cred în altfel de răsplată); era doar o reflexie la Evanghelia feciorelor amintită de Dobrin unde se referea la faptele bune lucrate fără folos de către fecioarele cele neânţelepte.
Nu înţeleg ce legătură are biserica cu voluntariatul din afara bisericii. Poate doar legătura dintre postarea din deschiderea topicului şi cele despre care vorbesc eu.
Dintodeauna biserica a trăit mai mult prin jertfa materială şi prin munca benevolă şi neplătită a celor cu mare dragoste de acesta şi de Dumnezeu.

la ce te referi cand spui voluntariat in afara bisericii? La cei care fac misiuni de crestinare la popoarele pagane?
Biserica suntem noi crestinii.
Dintotdeauna biserica a trait prin Hristos care este capul ei si prin crestinii adevarati si rugatori care sunt madularele ei.

insa de voluntariatul celor care nu sunt crestini, cum este si cazul pe acest topic, un om care nu vrea sa creada in Dumnezeu dar ingrijeste o batrana, da sunt de acord ca si tine ca nu are legatura cu biserica deci cu Hristos, asa ca nu cred ca are rost sa amintim in acest context de mantuirea lor atata timp cat raman in aceasta stare.
Asta am incercat sa spun si eu pe parcursul atator pagini pe acest thread, ma bucur ca in sfarsit am fost inteleasa.
Da, voluntariatul celor care nu cred, facut in afara bisericii nu are legatura cu biserica lui Hristos.

[glykys]

În prealabil postat de dorinastoica14

Dintodeauna biserica a trăit mai mult prin jertfa materială şi prin munca benevolă şi neplătită a celor cu mare dragoste de acesta şi de Dumnezeu.

O mica nuantare: Biserica a trait mereu prin purtarea de grija a Domnului, care da oamenilor gandul cel bun si mijloacele necesare de a-l pune in aplicare. Unii aleg sa il ignore, altii nu.

Daca doamna milostiva care munceste benevol se imbolnaveste o perioada sau se muta din localitate. Oare Dumnezeu va pemite ca biserica aceea sa piardă acel ajutor? Oare nu ii va da acelasi gand bun unei alte persoane?

Dau ca exemplu o situatie care s-a petrecut la biserica mea: la parastas, preotii primesc deseori lumanari proaste, luate din comert, pentru ca cele din biserica sunt mai scumpe. Mijlocul lor de a le arata oamenilor ca trebuie sa cumpere lumanari din ceara curata este de a le stinge pe cele necorespunzatoare, care fac si mult fum si pateaza, si de a sluji doar cu cele mari, cumparate din biserica. Demers aproape ineficace, oamenii tot lumanari proaste iau. Adesea, preotii raman cu un manunchi de lumanari stinse si cu 2-3 lumanari aprinse, oferite mai mereu cam de aceleasi persoane. De Sf. Ioan, nu stiu cum s-a facut, ca nu mai primise niciunul o astfel de lumanare corespunzatoare de la acele persoane, care poate ca lipseau sau poate nu mai aveau de unde, asa incat unul din preoti avea toate lumanarile primite stinse, iar ceilalti se chinuiau sa le tina in asa fel incat sa nu le curga pe mana. Insa tot s-a gasit cineva care a vazut situatia si a asigurat lumanari bune.