Sa ne rugam pentru Nicoleta!

[horatiu.miron]

M-am uitat si eu si are, intr-adevar, o poveste impresionanta. Cred ca poate fi ajutata cu mai mult decat rugaciuni.

Cum a fost operatia, ne poate spune cineva?

[Yasmina]

Multa sanatate si numai bucurii!

[laurastifter]

Doamne ajută!

Din mila lui Dumnezeu, Nicoleta se simte destul de bine, iar medicii i-au spus că operaţia a reuşit şi, în câteva luni, va putea merge din nou la facultate. :)
Din păcate, ea nu are acces acum la internet, fiind internată în spital, dar i-am transmis mesajele voastre şi s-a bucurat mult.

Să ne rugăm în continuare pentru ca Domnul nostru să-i dăruiască multă sănătate, pace sufletească şi mântuire!

Slavă lui Dumnezeu pentru toate!

[laurastifter]

În prealabil postat de horatiu.miron

M-am uitat si eu si are, intr-adevar, o poveste impresionanta. Cred ca poate fi ajutata cu mai mult decat rugaciuni.

Cum a fost operatia, ne poate spune cineva?

Da, aşa este.

[BebeGeo]

mesaj sters

Cum se simte Nicoleta?Ma rog Bunului Dumnezeu sa-i dea sanatate,DOAMNE AJUTA.

[aanrra]

Dumnezeu sa-i dea sanatate!

Preaputernice şi slăvite Doamne Iisuse Hristoase! Tu, Care ai venit în lume să tămăduieşti neputinţele oamenilor, Care nu ai venit să chemi la pocăinţă pe cei drepţi, ci pe cei păcătoşi, şi ai primit moarte pe cruce pentru mântuirea noastră! Din adâncul inimii Te rog să primeşti smerita mea nevoinţă şi această mică rugăciune a mea pentru cel încercat de boală!
Mântuieşte-l, Doamne, precum ştii, ca un bun şi iubitor de oameni, şi rânduieşte Tu toate spre folosul său. Că noi neputincioşi suntem şi nu îl putem ajuta dacă nu ne vei lumina cu harul Tău.
De e voia Ta, îl poţi pedepsi precum se cade pentru păcatele sale, tămăduindu-l cu ierburile amare ale durerii, ca un doctor priceput, precum vei vrea.
Dar căzând înaintea Ta Te rog, îndură-te de robul Tău, potoleşte-i fierbinţeala, alină-i suferinţa, ridică-l din patul durerii.
Să îi fie această încercare prin care trece spre îndreptarea vieţii, spre început bun mântuirii şi spre iertarea păcatelor.
Şi dacă îi e de folos să ducă mai departe crucea bolii, fie, Doamne, după voia Ta, nu după voia noastră. Dăruieşte-i lui răbdare şi linişte, alungând de la el toată frica şi toată deznădejdea, ca să nu fie îngenuncheat de durere şi să cârtească sau să cadă în patima mâniei.
Ajută-l, Iubitorule de oameni, ca văzând el mila Ta să cadă la picioarele Tale cu lacrimi de pocăinţă şi de mulţumire, ca să se învrednicească să audă glasul Tău cel sfânt: „Iertate îţi sunt păcatele!” Amin.

[laurastifter]

Doamne ajută!

Nicoleta a ieşit din spital acum câteva zile. Se simte puţin mai bine. Încă nu poate merge şi o mai doare piciorul, dar nădăjduieşte că, prin darul lui Dumnezeu, se va face bine în câteva luni.
Deja i-am transmis mesajele voastre de încurajare, dar acum, fiindcă este acasă şi are din nou acces la internet, îi voi da şi link-ul cu acest topic. Sunt sigură că o vor bucura mult cuvintele frumoase şi sincere, pe care i le-aţi adresat. :)

Dumnezeu să fie cu noi toţi!

[enculescunicoleta]

Doamne-ajută!
Vă mulțumesc mult-mult de tot pentru toate rugăciunile pe care le-ati ridicat, pentru mine, la Tronul Celui Preaînalt și al cărui Nume Sfânt este!
Îți mulțumesc, scumpa mea Laura, pentru tot ce ai făcut și faci pentru mine! Ești o colegă și o prietenă minunată!
Pe scurt, povestea mea o cunoașteți. Nu mai vreau să amintesc despre problemele cu Casa de Pensii, ci doar despre operația prin care am trecut. Din cauza parezei instalate în urma unui accident suferit în urmă cu aproape 14 ani, nu am avut și nici acum nu am control asupra gleznei stângi. Din cauza aceasta, glezna mi s-a răsucit, cu trecerea anilor, din ce în ce mai tare, ajungând să calc, practic, pe o jumătate de talpă, cu dureri groaznice. Am fost operată, pe 12 ianuarie a.c., de triplă artrodeza, mi s-au fixat oscioarele gleznei cu șuruburi, scoabe - sârme -. Nu am voie să merg 90 de zile, după această perioadă va trebui să mi se pună (nu știu încă pentru cât timp) un aparat ghipsat cu toc (glezna a fost fixată/blocată la 23 de grade). În final, voi avea voie să merg cu ... pantofi cu toc de 2 cm. Mi se va părea ceva ciudat, pentru că, de 14 ani, port ghete ortopedice, cu resort pe talpă și plăcuțe de fier pe lateral... În sfârșit... Operația a trecut cu bine, deși a durat 3 ore, iar la sfârșit le-am cam dat de furcă medicilor, pentru că nu mă trezeam... Dar, cu ajutorul Bunului Dumnezeu, către care ați înălțat rugăciunile voastre, am trecut peste acest hop. Sper să fie bine. Mi-e frică... Știu că nu trebuie să-ți fie frică, când Îl ai pe Dumnezeu lângă tine, totuși...
Vă mulțumesc că vă gândiți la mine și că mă purtați în rugăciunile voastre!
Vă doresc, la rându-mi, numai bine, pace, sănătate și bucurii sfinte, împlinirea tuturor bunelor voastre doriri!
P.S. Despre nevoi... Da, am nevoie de mai multe (medicamente, transport la control...). Întâi de toate, pentru că mai am un examen (pe 1 februarie), aș avea nevoie de un cărucior. Nu de tot. Doar pentru acea zi.
Vă mulțumesc mult pentru tot!!!
P.S.2 Nu prea pot să intru des pe forum, pentru că e cam incomod (nu e laptop), de aceea vă rog să nu vă supărați dacă nu voi fi promptă în a răspunde. Vă mulțumesc pentru înțelegere!!!
O seară și multe-multe zile binecuvântate!
A voastră soră întru Hristos,
Nicoleta Enculescu

[laurastifter]

Doamne ajută!
Dragii mei,
Bine v-am regăsit după atât de mult timp (cred că n-am mai intrat pe forum de aprox. o lună)!
Îmi pare rău că - ştiu asta - mesajul meu vă va întrista... dar trebuie să vă spun că Nicoleta se află din nou într-o situaţie deosebit de dificilă şi are nevoie urgentă de ajutorul nostru.
Pentru cei care n-aţi avut timpul necesar de a urmări toate mesajele topic-ului, vă reamintesc faptul că acest thread îi este dedicatNicoletei Enculescu, colega noastră de forum, profesoară de Limba şi literatura română, absolventă de Teologie (în ciuda problemelor ei grave de sănătate , a reuşit să promoveze cu succes, în vara aceasta, examenul de licenţă în teologie) şi, în primul rând, o foarte bună creştină, cu dragoste de Hristos şi cu o uimitoare tărie sufletească. O pot caracteriza astfel pe Nicoleta pentru că o cunosc foarte bine de la Facultatea de Teologie. Anul trecut (atunci când am înfiinţat topci-ul acesta), Nicoleta a suferit o operaţie la picior (a nu ştiu câta intervenţie chirurgicală...), în urma căreia spera să poată merge normal şi să-şi reia activităţile. Din păcate, n-a fost aşa, ci încercările au continuat căci, la doar câteva săptămâni după ce Nicoleta a ieşit din spital, i-a murit tatăl. Nimeni nu se aştepta la o asemenea tragedie... În acest timp, starea de sănătate a Nicoletei evolua şi, după câteva săptămâni (cred că după moartea tatălui ei, nu mai reţin exact), a reînceput să se deplaseze singură. Toate acestea se întâmplau în iarnă, exact în perioada în care toţi ceilalţi studenţi se pregăteau liniştiţi pentru sesiune. Deşi a suferit atât de mult, draga mea prietenă a reuşit să promoveze TOATE examenele din sesiunea de iarnă, inclusiv examenul de Misiologie la care a trebuit să meargă într-un scaun cu rotile, fiindcă abia fusese externată din spital.
La sfârşitul lunii mai, exact după ce a promovat ultimul examen din sesiunea de vară, Nicoleta s-a lovit grav la piciorul bolnav şi a fost operată din nou.
Cred că am scris un text prea lung;de aceea, voi continua într-un nou mesaj.