prin fire si prin har

[MariS_]

În prealabil postat de ioan cezar

Ei bine, nu voiesc sa transfer supararea asupra voastra, bunule MariS_, din doua motive importante: nu sunt deloc suparat pe Scotland, cum s-a putut intelege, poate; am eu deja o suparare cu prietenul meu MariS_ dar nu voiesc deocamdata sa ii dau curs, mai bine o las sa se dizolve singura, ca tine mai mult de mine decat de fratia voastra.

Deci credeti-ma, MariS si Scotland, ca nu de suparare pe vreunul dintre voi e vorba aici. Cum de s-a putut intelege asa? Probabil nu am fost deloc atent la exprimare sau pur si simplu am transferat alta suparare pe care o aveam eu personal aseara din situatia mea de viata si s-a vazut in scris. De fapt chiar am refacut postarea, deoarec eprima era mai dura, ciudat, iar eu nu voiam sa transmit acea duritate. Venea deci din alta parte. Dar a avut un efect negativ, imi pare. Ma iertati!
Sunt mahnit, totusi, deoarece din postarea lui Scotland a reiesit o imagine dubioasa asupra Ortodoxiei. Daca ea apartine unui ortodox, cu atat mai rau. Pentru el, ortodoxul care isi face griji de soarta Ortodoxiei in loc sa isi cultive un duh mai aplecat spre lucrarea nevointei. In fine, treaba dumnealui.

Sunt cat pot de onest si deschis atunci cand spun ca nu putem cunoaste Ortodoxia privind peste gard. E atat de vasta!...
Stiu ca o cunoastem doar prin participare la viata Bisericii. Stiu nu doar din cartile noastre ci, un pic si din experienta personala.
E deci nepotrivit sa criticam ceva despre care avem doar informatii iar nu experienta traita. Exagerez oare, spunind asa?
Iar intre crestini sunt si oameni care au variate opinii, care chiar uita o clipa sau o vreme care le e rostul si fapta buna. Dar se vor trezi ei, cu ajutorul lui Dumnezeu si al fratilor crestini, nadajduiesc.

In fine, daca mi-ar fi indiferenta prietenia mea cu MariS_, cu Scotland... atunci nu m-as implica atat de mult. Si nu impotriva voastra am scris, ci am reafirmat duhul in care traiesc, pe care l-am primit in dar fara a-l cinsti indeajuns si pe care il consider cu adevarat ortodox.

Spunea Scotland ca iubeste, in maniera nordicului, geometriile spiritului. Cam asa ceva. Foarte bine! Avem o pasiune comuna! De aceea, sa imi fie ingaduit sa mai trag o diagonala, sa mai retusez un unghi, sa mai nivelez un colt de cerc ori sa ridic pur sisimplu, in ciuda vecinatatii arhitecturale o basilica mica langa o catedrala impunatoare.

N-o mai luati in duh de conflict. Daca sesizati ca scriu poate mai categoric, va rog sa fiti buni si sa acceptati ca am si eu nevoie sa imi reafirm niste lucruri de baza ale credintei mele, asa cum o traiesc personal.
De ce v-ar ofensa, in definitiv, un astfel de lucru?...
De ce trebuie sa fim mereu in acord total? Doar de dragul acordului in sine? Putem pierde totusi alte lucruri mai importante, cred eu.
Oricum, regret ca am prilejuit iarasi rani ale sentimentelor. Va rog sa ma iertati!

Pentru mine ramai acelasi prieten, draga Cezar, nu sunt mahnit, dimpotriva, sunt bucuros ca s-au lamurit lucrurile. Eu imi cer iertare ca m-am pripit. N-am scuze. Pentru mine Ortodoxia nu poate avea o imagine dubioasa, dubiosi imi par doar aceia ce o trambiteaza. Dar asta e, asa cum spui si tu, nu trebuie sa avem absolut toti aceleasi idei. Eu, de exemplu, nu mi-am propus sa apar Ortodoxia, nu mi-am propus sa apar pe Hristos, ar fi si ridicul, un purice, un fir de praf sa se laude ca apara elefantul! Comparatia poate fi considerata nepotrivita, dar alta nu am avut pe moment. Ortodoxia se apara prin trairea ei de catre oameni, prin roadele care emana din ea. Or, noi, uneori, mai mult acoperim aceste roade, care sunt blandetea si bunatatea si smerenia, cu "strigatele" noastre ca de reclama comerciala si cu insistenta de a o vari pe gat oricarui trecator prin zona. Si p-orma ne miram ca acesta o refuza. Daca, insa, o traim frumos atunci "vecinul" va vedea singur ca e buna. Altfel, "agitatie multa si par putin"- cum spunea unul mai rau cand a tuns pisica. Iarta-ma si tu pe mine, nevrednicul. Domnul cu tine, prietene!
Har, smerenie si jertfa de sine.