Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[iuliu46]

În prealabil postat de osutafaraunu

"Dar ia bine seama să nu mănânci sânge, pentru că sângele este suflet; să nu mănânci sufletul laolaltă cu carnea;"(Deut.12,23 - versiunea Anania)

Ăsta este cel mai tare verset! El singur, demolează toată șandramaua teologică a "sufletului nemuritor" care la moarte se ridică, se învârte, iar apoi pleacă în Cosmos ca satelitu'.

Tot el explică și sensul alegoric al episodului din Apoc.6,9-10 în care "sufletele" martirilor strigă. Strigă la fel cum strigă și sângele martirului Abel (Facerea 4,10). Sufletul e identificat cu sângele - acest motor al vieții, care odată cu luarea curentului (suflarea de viață) moare!

Sufletul moare!

Dacă un om dintre fiii lui Israel – sau dintre străinii care locuiesc între voi – va mânca orice fel de sânge, Îmi voi întoarce faţa Mea împotriva celui ce va mânca sânge şi-l voi stârpi din poporul său;
căci viaţa oricărui trup este în sângele său, iar Eu vi l-am dat pentru jertfelnic, pentru ca el să fie ispăşire sufletelor voastre; căci sângele este cel ce se roagă pentru ispăşirea sufletului
De aceea le-am spus fiilor lui Israel: – Nimeni din voi să nu mănânce sânge, şi nici străinul care locuieşte'ntre voi să nu mănânce sânge.
Şi oricine dintre fiii lui Israel – sau dintre străinii care locuiesc la voi – va vâna fiară sau pasăre care se mănâncă, acela să-i verse sângele şi să-l acopere cu pământ.
Căci viaţa oricărui trup este în sângele său, şi le-am spus fiilor lui Israel: Să nu mâncaţi sângele nici unui trup, pentru că sângele este viaţa oricărui trup: oricine-l mănâncă va fi stârpit.
Leviticul 17:10-14 Anania.