Despre suflet, duh si starea omului in moarte

[iuliu46]

În prealabil postat de dobrin7m

Dacă sufletul nu există sau moare, cum Mântuitorul Hristos după moartea pe cruce a „binevestit morţilor" şi „duhurilor ţinute în închisoare?" (I Petru 3, 18-19; 4,6).

Cum putea sa vorbeasca cu Moise si cu Ilie daca ei fiind morti nu ar avea suflet nemuritor?

Cum poate binevesti mortilor, ca doar nu a binevestit trupurilor putrezite?

Daca ai fi avut timp sa citesti sute de pagini ai fi vazut ca domnul 99 crede ca acolo e vorba de Noe si nu de Iisus , si ca mortii sant crestinii morti care au auzit evanghelia in timpul vietii.
Uite aici parerea lui :

"Normal că propovăduirea s-a făcut în trecut, crezi că de flori de măr a propovăduit Noe 120 de ani contemporanilor săi? Nu aceasta a fost misiunea lui esenţială? A propovăduit în Acelaşi Duh în/prin care a fost înviat şi Iisus mii de ani mai târziu. Iată cum zice pasajul în discuţie într-o traducere nouă (2008) nici ortodoxă, nici adventistă:

"El a fost dat la moarte în trup, dar a fost făcut viu prin Duhul, în Care, de asemenea, S-a dus şi le-a predicat duhurilor din închisoare, care odinioară nu ascultaseră, atunci când îndelunga răbdare a lui Dumnezeu era în aşteptare, în zilele lui Noe, când era construită arca, în care numai puţini, şi anume opt suflete, au fost salvate prin apă;" (1 Petru 3,18-20 - versiunea NTR)"

Bineinteles ca nu are nici o logica dar asta nu mai conteaza.