Parintele Cleopa despre purtarea fata de cei ce nu sunt ortodocsi

[Lucian008]

În prealabil postat de costel

Mai Catalin, cred ca toata casa ta este mobilata cu bate. E atat de usor sa iei cuvintele unui parinte si sa spui ca ceea ce fac altii nu este bine. Sunt sigur ca daca parintele Cleopa s-ar fi intalnit cu persoane de o alta credinta, atitudinea lui fata de ele ar fi fost cu totul deosebita de cea pe care o ai tu fata de ele. Si spun asta pentru ca am in minte cuvintele pe care le-a adresat parintele Cleopa unui grup de tineri protestanti veniti cu parintele Coman in pelerinaj la Sihastria.

Nu cer sa ne schimbam credinta, cer sa ne-o aparam cu dragoste. Cred ca asa putem castiga mai multe suflete. Imi cer iertare daca te-am suparat. Dar astept de la ortodocsi sa dea dovada de mai multa rabdare.

Asta spune parintele despre sectanti: http://bataiosu.wordpress.com/2008/0...unteti-oameni/
Deci cam cum e? Cu toleranta iti intra in "casa" si dupa ii scoti prea greu. Trebuei sa fim duri si intransigenti.

[costel]

În prealabil postat de Lucian008

Deci cam cum e? Cu toleranta iti intra in "casa" si dupa ii scoti prea greu. Trebuei sa fim duri si intransigenti.

Si ce te faci daca Hristos iti cere dragostea printr-un om de o alta credinta? Sau ce vei face daca esti pus sa salvezi pe cineva de la inec? Mai intai vei cauta sa stii daca este ortodox si numai atunci il vei salva?

Repet, sa pastram ce ne-a dat Biserica noastra si sa nu incercam sa punem altora pumnul in gura pe motiv ca ei cred diferit de noi. De fiecare data cand ne vine gandul ca trebuie sa fim duri cu cei de o alta confesiune sa ne aducem aminte ca Dumnezeu ii tine in viata fara ca soarele sa fie mai arzator asupra lor pe timp de vara sau gerul mai puternic peste ei pe timp de iarna.

[Lucian008]

În prealabil postat de costel

Si ce te faci daca Hristos iti cere dragostea printr-un om de o alta credinta? Sau ce vei face daca esti pus sa salvezi pe cineva de la inec? Mai intai vei cauta sa stii daca este ortodox si numai atunci il vei salva?

Nu s-a pus nicioadat problema asa. Ca invatatura in acest sens avem Pilda samariteanului milostiv. Dar in materie de invatatura trebuie sa fim intransigenti.

În prealabil postat de costel

Repet, sa pastram ce ne-a dat Biserica noastra si sa nu incercam sa punem altora pumnul in gura pe motiv ca ei cred diferit de noi. De fiecare data cand ne vine gandul ca trebuie sa fim duri cu cei de o alta confesiune sa ne aducem aminte ca Dumnezeu ii tine in viata fara ca soarele sa fie mai arzator asupra lor pe timp de vara sau gerul mai puternic peste ei pe timp de iarna.

Sa ne adunem aminte si ca Hristos a dat cu biciul cand a fost vorba despre pervertirea unui simbol al credintei.

În prealabil postat de Lucian008

Sa ne adunem aminte si ca Hristos a dat cu biciul cand a fost vorba despre pervertirea unui simbol al credintei.

În cazul ăsta, propun ca biciul să I-l rezervăm Lui, căci e (va fi) Judecător.
Ucenicii, însă, au avut câteva încercări de a răspunde cu asprime („Doamne, voieşti să pogorâm foc din cer peste aceştia care n-au voit să ne primească, precum a făcut Ilie?”, respectiv sabia pe care a scos-o Petru). Ce le-a răspuns Domnul: „Nu ştiţi ai cărui Duh sunteţi?” şi „Bagă sabia în teacă...”

În prealabil postat de N.Priceputu

În cazul ăsta, propun ca biciul să I-l rezervăm Lui, căci e (va fi) Judecător.
Ucenicii, însă, au avut câteva încercări de a răspunde cu asprime („Doamne, voieşti să pogorâm foc din cer peste aceştia care n-au voit să ne primească, precum a făcut Ilie?”, respectiv sabia pe care a scos-o Petru). Ce le-a răspuns Domnul: „Nu ştiţi ai cărui Duh sunteţi?” şi „Bagă sabia în teacă...”

Iar eu, pacatosul, nu am cunostinta de vreun indemn al Domnului, adresat noua, spre asprime. Si nici la Sfintii Parinti nu am gasit. Nici, inca, la sfintitii parinti pe care i-am aflat prin Mila Domnului nu am capatat indemnare spre bici. Nici la crestinii din parohia mea, care imi sunt exemple de purtare crestineasca - evlavie, blandeta, supusenie, cuget drept si lin.
Am in schimb la inima Fericirile. (De care, vai, nu sunt vrednic, nu sunt...)
Certarea fratelui, spre indreptare, eu am priceput (oare pana la capat?) ca se cuvine a fi cu blandete, cu nesfarsita grija (nu o fac totdeauna, vai mie, nu o fac...), cu duhul smerit si cu inima infranta.
Daca nu sunt in rugaciune, ca rob "de serviciu" al Domnului, atunci cum voi face?
Prin puterile mele, iaca stiu: prost de tot, foarte prost. Si tot prost o fac si cu rugaciune, adeseori, iar asta numai pentru ca zic rugaciunea din buze, din cap, nu si din inima cu plans sincer. Nu m-a cucerit cu totul pocainta, vai mie!
Una peste alta, tot la mandrie versus smerenie ajungem. Si tot asa.... mereu si iar mereu... Dumnezeu sa ne miluiasca! AMIN+

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

Iar eu, pacatosul, nu am cunostinta de

Refuzi sa ai " cunostinta "de . . . ! Nu accepti sa ai cunostinta de . . . , dar exista , citeste , citeste , reciteste ,te rooog ,Faptele Sfintilor Apostoli , vietile unor sfinti , spusele Sfantului Vasile , Ioan Gura de Aur , cei mai "rai " dupa unii buni precum cauti tu prietene ! Dumnezeu este iubire dar si foc mistuitor ! Sa avem grija mare , ce gandim , ce rostim , si ce pacatuim , mai ales cu voie , cu acea voie parsiva . . . !

[glykys]

Cei mai multi parinti, daca nu toti, sunt in consens cu primul mesaj.

Una e partea practica, de intrajutorare, de omenie, de relatii interumane etc. si alta e partea dogmatica, de invatatura! Trebuie sa ii iubim pe toti, sa le facem bine tuturor, dar totul pana vine vorba de marturisirea credintei! Daca lucrurile sunt negre, nu o sa spunem ca sunt roz, numai ca sa nu facem suparare aproapelui. Sa ne amintim si ca cei mai multi sfinti au ajuns sfinti nu datorita unei vieti exemplare de la inceput pana la sfarsit, nu pentru ca dadeau pe dinafara de iubire pentru toti si toate, ci datorita faptului ca intr-un anumit moment crucial din viata lor, au avut taria sa isi marturiseasca credinta, indiferent de riscuri. Cum ar fi fost daca le-ar fi zis prigonitorilor ca nu vor sa le faca suparare, ca e asa cum zic ei?!!! Nu, s-au rugat pentru prigonitori, ba chiar le-au facut bine, dar totul pana la marturisirea adevaratei credinte!

De aia cand se intalnesc protestantii si catolicii, vorba par. Paraian, vorbesc despre fotbal, ca sa nu se certe.

În prealabil postat de cristiboss56

Refuzi sa ai " cunostinta "de . . . ! Nu accepti sa ai cunostinta de . . . , dar exista , citeste , citeste , reciteste ,te rooog ,Faptele Sfintilor Apostoli , vietile unor sfinti , spusele Sfantului Vasile , Ioan Gura de Aur , cei mai "rai " dupa unii buni precum cauti tu prietene ! Dumnezeu este iubire dar si foc mistuitor ! Sa avem grija mare , ce gandim , ce rostim , si ce pacatuim , mai ales cu voie , cu acea voie parsiva . . . !

Frate, iti multumesc pentru indemnul de a reciti Faptele Apostolilor si Vietile Sfintilor! Acest indemn se cuvine sa ni-l adresam mereu unii altora, spre a nu cadea vreunul dintre noi in moleseala, uitare, delasare. Bun lucru ai facut iar eu am pretuit indemnul si m-am folosit, dupa puteri si prin harul Domnului.
Cu totul indatorat iti raman cata vreme am intalnit, in Fapte, numeroase versete si pericope unde sunt ilustrate cu putere trasaturile vietii crestine si ale omului crestin. As da numeroase citate, din multele care mi-au mers la inima, unde e vorba mereu despre aceleasi lucruri: rugaciune, umilinta, dragoste, post, priveghere. Fie si recitindu-le m-am imbogatit, marturisesc.
Poate din neatentie, poate din graba, poate din alte neputinte, nu am gasit deocamdata indemnul la asprime despre care afirmam in postarea anterioara ca nu il cunosc iar fratia ta m-ai atentionat sa caut mai bine, mai atent si mi-ai dat o mica lista bibliografica, spre lamurire.
Bun, lista am parcurs-o (mai putin vreo lucrare a Sfantului Vasile cel Mare), mi-am facut asadar datoria de a fi rabdator si ascultator, totusi nu s-a facut lumina, inca, in mintea mea: unde sunt indemnuri la asprime?
Te rog, prin urmare, spre impreuna-zidire, sa ma opintesti din innomolirea mea si sa imi arati, ca unui slab vazator cum ma dovedesc, pasajele sau versetele din care reies indemnurile la asprime adresate de Pavel sau de alt Sfant Parinte nevoitorilor sau traitorilor crestini.
Modul in care poarta crestinii din Fapte si din Vieti lupta cea buna, pentru mine ramane deocamdata acesta: cu sabia Duhului, adica rugaciune, pocainta, post, priveghere, cantari de lauda, slujbele Bisericii, miluinta, studiul Scripturii si al cartilor ziditoare de suflet, dintre care pentru mine se disting Vietile si Filocalia.

Cat despre "focul mistuitor", deocamdata nadajduiesc sa coboare si asupra mea, daca viata pe care o duc nu impiedica aceasta, sa coboare intru curatirea mea de pacate si patimi, asa cum e folositor la pocainta.

Imi scapa pesemne ceva. Ca urmare, iata cer ajutor (in ordine, incepind deocamdata cu Faptele Apostolilor) si multumesc din nou pentru bunul indemn la lectura.
Domnul fie cu noi! AMIN+

[catalin2]

În prealabil postat de ioan cezar

Iar eu, pacatosul, nu am cunostinta de vreun indemn al Domnului, adresat noua, spre asprime. Si nici la Sfintii Parinti nu am gasit.

Toti sfintii erau smeriti si iubitori, despre sfantul Nicolae se spune in mod special ca era foarte bland, deci era cu adevarat o trasatura evidenta fata de altii, pentru ca toti sfintii aveau si blandete.
Si tocmai blandul sfant Nicolae i-a tras o palma lui Arie. Pentru ca invatatura dreapta tine de prima porunca, cea mai mare, sa iubim pe Dumnezeu.
Dar in acest topic nu despre asta era vorba, nici despre lupta, ci de a arata ca a spune adevarul despre ortodoxie nu inseamna ca esti rau si nu ii iubesti pe oameni, raspunzand astfel unor afirmatii ale lui MariS.

[costel]

În prealabil postat de Lucian008

Nu s-a pus nicioadat problema asa. Ca invatatura in acest sens avem Pilda samariteanului milostiv. Dar in materie de invatatura trebuie sa fim intransigenti.

Lucian, pe masura ce vei fi dur cu semenii, vei deveni incapabil sa mai auzi si sa mai raspunzi cu dragoste. Nu uita ca si levitii care au trecut pe langa samarinean cunoasteau bine Legea si nu au oferit ajutor. Asa ar trebui sa devenim si noi? Niste cunoscatori ai Sfintei Scripturi si lipsiti de dragoste?

Multumesc pentru completare N.Priceputu: „Bagă sabia în teacă...”