Rugaciunea lui Iisus

[zaharia_2009]

În prealabil postat de OmuBun

Frate Zaharia, daca Dumnezeu mi-ar ajuta sa trec atat de usor si peste alte slabiciuni, cum trec peste astfel de momente, mare mila si-ar face cu mine. Ti-am mai cerut si altadata iertare si as vrea sa ma crezi ca n-am facut-o formal. Nu vreau sa te necajesc cu ale mele... Eu sunt prea putin important in tot angrenajul asta din care facem parte cu sau fara voia noastra. Incerc sa pun suflet, dar ce face omul dincolo de monitor si ce interpretari da, cine mai stie? Intr-adevar, probabil pentru anumite persoane, pare ca le mai amestec. Nu mi-o lua in nume de rau. Am la randul meu zeci sau sute de citate pe care as putea sa le aduc ca sa-mi sustin pozitia, uneori din aceiasi sfinti parinti de care amintesti, alteori din altii care mie mi-au ajuns mult mai adanc in suflet. Dar cui ar folosi?
Ma rog de o vreme buna, sa pot iubi neconditionat. Uneori am reusit, de mai multe ori, nu. Mi-ar parea nespus de rau sa fiu suspectat de nesinceritate. Dincolo de orice ambitie si dorinta desarta, raman eu, omul slab, care vrea totusi sa se indrepte. Iar indreptarea o pot afla asa cum imi oranduieste Dumnezeu. Prin tine, Cristian, si atatia altii care ca si mine, nu au numai bune sau numai rele. Multe am invatat de la cel care tocmai ne-a parasit (Scott), dar iata ca nu i-am spus-o niciodata. Stie Dumnezeu cat har pune in vorbele fiecaruia. Probabil tie nu-ti pot fi de nici un ajutor. (Nu spun mai mult, ca sa nu crezi ca ironizez) Dar daca privim cu inima deschisa la fiecare om in parte, vom intelege ca Dumnezeu vrea ca fiecare sa invete de la fiecare cate ceva. Nu suntem profeti sa primim informatia direct de sursa si nu ma lupt cu nimeni pentru vreun privilegiu. Fiecare intelege atat cat si cum ii este ingaduit. Daca tu te consideri cu niste trepte mai sus fata de atatia altii, ar trebui sa fii fericit, dar din pacate mesajele tale spun altceva. Iarta-ma! Iar am sarit calul, desi imi propusesem sa nu mai spun nici o vorba care sa doara.
Invata-ma cu blandete, frate Zaharia si cu multa dragoste. Altfel nu poti avea aderenta, crede-ma.

Iti ramin indatorat pt. mina/bunavointa intinsa . Probabil ca ar fi cazul sa am in vedere si altceva decit adevarul scripturistic .
Imi cer iertare pt. situatia in care , dincolo de o discutie principiala, te-am necajit .

[cristiboss56]

În prealabil postat de OmuBun

Nu vrajmasul, ci eu, prin propria mea alegere si vointa, imi impovarez sufletul.

Mare adevar ai spus Culai draga , si-ti multumesc pentru cuvintele tale pe care le-am citit azi dimineata , si care mi-au mers la suflet , dar mai ales la minte . Folositor topic asa cum decurge el acum . De ar fi tot forumul astfel , multa intelepciune si liniste ar fi pe aici . Multumesc inca odata !
Doamne ajuta !

[tabitha]

wow! am fost si eu curioasa sa vad ce rugaciuni se spun pe aici de sunt atatia vizualizatori online (32!!)... si cand colo, era doar ceva polemica. eu nu prea intru pe sectiunea asta, ca ziceam, eh, ce sa mai fie decat niste alte rugaciuni.

[cristiboss56]

În prealabil postat de mirela.t

wow! am fost si eu curioasa sa vad ce rugaciuni se spun pe aici de sunt atatia vizualizatori online (32!!)... si cand colo, era doar ceva polemica. eu nu prea intru pe sectiunea asta, ca ziceam, eh, ce sa mai fie decat niste alte rugaciuni.

Polemici ? ? ? Pe acest thread in nici un caz ! Chiar mi-au placut discutile dintre Culai si Zaharia , mature si de bun simt !

În prealabil postat de OmuBun

Noi, mirenii, suntem prea corupti, prea compromisi ca sa ne stea gandul la "Rugaciunea lui Iisus". Avem tot felul de "pofte" pe care ni le facem, avem tot felul de ganduri vicioase pe care de fapt ori nu vrem sa le recunoastem, ori le tratam cu mare indulgenta. De fapt trebuie sa ni se inmoaie inima de dragoste si durere pentru fiecare pacatos, chiar pagan sau criminal fiind. Nu intelegem lucrul asta, spre nefericirea noastra si e foarte trist. Daca citim cu atentie pe sfintii parinti, vom constata o aparenta contradictie in invataturile lor, dar nu este, fiindca de fapt fiecare indeamna la unul si acelasi lucru: iubirea de aproape. Si cine e aproapele? Nu ne-a invatat Mantuitorul cine este? De ce ma intereseaza pe mine daca e catolic, sectar, pagan, ateu, urator de Dumnezeu?... Daca Dumnezeu mi-l scoate mie inainte, asta nu poate fi decat pentru mantuirea mea. Oferindu-i ura si nu dragoste, acel nefericit nu se va indrepta prin mine, ci mai rau va cadea. Doar o privire rautacioasa sa-i arunc, si voi declansa eu un razboi. Sunt multi care se considera vrednici sa declare razboi diavolului insusi, dar sunt in mare inselare. Diavolul are puteri nelimitate, numai prin voia lui Dumnezeu, iar el nu pe Dumnezeu Il uraste, ci pe om. In Dumnezeu crede si se cutremura. Cum as putea eu, un amarat pacatos sa spun ca nu ma tem de diavol si sa-i declar razboi? Raportul soricel-elefant este inca prea putin edificator, fata de adevarata stare de fapt. Singurele mele arme: nadejdea, smerenia, dragostea, credinta, rabdarea... Avandu-le pe acestea, Duhul Sfant Insusi, ma va apara.

Spui lucruri frumoase dar care sunt in contradictie cu ceea ce spun Sfintii Parinti - ca tot i-ai amintit. Cam asta stiu eu ca spun Sfintii Parinti: "Cu oamenii să te împaci dar cu păcatele să te cerţi."

În prealabil postat de ovidiu b.

Spui lucruri frumoase dar care sunt in contradictie cu ceea ce spun Sfintii Parinti - ca tot i-ai amintit. Cam asta stiu eu ca spun Sfintii Parinti: "Cu oamenii să te împaci dar cu păcatele să te cerţi."

E greu sa pricep... Daca sunt lucruri frumoase, ar insemna ca NU sunt in contradictie. Poate ca eu ma exprim mai putin pe intelesul semenilor mei, fiindca exclud din capul locului o rastalmacire rau-voitoare.
Nu stiu, chiar nu stiu unde am sustinut eu ca as fi de acord cu pacatul? Tot ce am incercat sa spun este ca singurul mod de a-l ajuta pe pacatos si pe mine insumi in acelasi timp si la randul meu poate mai pacatos decat el, este sa nu-l umilesc, ci - daca accepta dialogul - sa-i ofer in primul rand dragoste, apoi sa-l ajut sa-L cunoasca pe Dumnezeu. Daca nu e dispus la dialog, nimic nu e mai de folos decat rugaciunea sincera, fara ca el sa stie.
Am la indemana astfel de povete ale sfintilor parinti si acum in perioada asta chiar m-a invrednicit Dumnezeu sa le citesc mai des. Dar in primul rand nu-mi place sa dau copy&paste, in al doilea, nici n-as putea, fiindca sunt in format PDF si nu ma prea pricep in IT, iar in al treilea, nu vreau sa dovedesc nimic. Tot ce scriu este mai mult pentru propria mea lupta, este un mod de a-mi insusi toate aceste invataturi, prin repetitie...
Doamne-ajuta!

În prealabil postat de OmuBun

E greu sa pricep... Daca sunt lucruri frumoase, ar insemna ca NU sunt in contradictie. Poate ca eu ma exprim mai putin pe intelesul semenilor mei, fiindca exclud din capul locului o rastalmacire rau-voitoare...

Pai tocmai ai vorbit foarte mult si am afirmat ca spui lucruri fumoase in stilul tau caracteristic de a le expune, insa ai uitat esenta tocmai ce eu am subliniat-o intr-o fraza - adica sa te impotrivesti pacatului - ceea ce tu in acel post nu sustii, cel putin eu asta am inteles.
Tu ai vorbit doar de dragoste fata de apropele, fata de pacatos etc.

ps: sper sa ma fi inteles acum

[dobrin7m]

5) Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false.

6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune.

12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor.

15) Fericiti sunt cei care slavesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca.

20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi.

Cuv. Paisie Aghioratul - Epistole

[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

5) Fericiti sunt cei care se bucura când sunt clevetiti pe nedrept, iar nu atunci când sunt laudati pe drept pentru viata lor virtuoasa. Acesta este semnul sfinteniei si nu nevointa seaca a faptelor trupesti si numarul mare al nevointelor, care, atunci când nu se fac cu smerenie si cu scopul de a omorî pe omul cel vechi, creeaza numai simtaminte false.

6) Fericiti sunt cei care prefera sa fie nedreptatiti decât sa nedreptateasca si primesc netulburati si în tacere nedreptatile, aratând cu fapta ca ei cred “întru Unul Dumnezeu, Tatal Atottiitorul” si de Acesta asteapta sa fie îndreptatiti iar nu de oameni, în felul acesta izbavindu-se de desertaciune.

12) Fericiti sunt copiii care s-au nascut sfinti “din pântecele maicii lor”, dar mai fericiti sunt aceia care s-au nascut cu tot felul de patimi mostenite, însa s-au nevoit cu sudori si le-au dezradacinat dobândind împaratia lui Dumnezeu “întru sudoarea fetii” lor.

15) Fericiti sunt cei care slavesc pe Dumnezeu pentru luna ce îi lumineaza si îi ajuta sa mearga noaptea, însa mai fericiti sunt cei care au priceput ca nici lumina lunii nu este a lunii si nici lumina lor duhovniceasca nu este a lor, ci a lui Dumnezeu. Caci zidirile, fie ca lucesc ca oglinda, fie ca sticla, fie ca un capac de conserva, daca însa nu vor cadea razele soarelui peste ele, nu este cu putinta sa luceasca.

20) Fericiti cei care s-au nascut nebuni, caci vor fi judecati ca nebuni si astfel vor intra în rai fara pasaport. Dar mai fericiti si de trei ori fericiti sunt cei foarte învatati, care o fac pe nebunii pentru dragostea lui Hristos si îsi bat joc de toata desertaciunea lumii. Aceasta nebunie pentru Hristos pretuieste mai mult decât toata stiinta si întelepciunea înteleptilor întregii lumi.

Cuv. Paisie Aghioratul - Epistole

Fericit cel ce are o viata singuratica, neamestecat cu cei de pe pamant, ci si-a indumnezeit mintea.

Fericit cel care, desi amestecat cu cei multi, nu se intoarce spre cei multi, ci si-a inaltat intreaga inima spre Dumnezeu.

Fericit cel care dand toate averile sale L-a cumparat pe Hristos si are drept avutie numai crucea pe care o ridica sus.

Fericit cel care, gopodarindu-si averile curate, intinde o mana a lui Dumnezeu celor nevoiasi.

Fericita viata fericitilor neinjugati cu jugul casatoriei, care sunt aproape de curata Dumnezeire scuturandu-se de trup.

Fericit cel care, chiar daca a cedat pentru putin legilor casatoriei, aduce cea mai mare parte a dragostei sale lui Hristos.

Fericit cel care, avand putere asupra poporului lui Dumnezeu, cu jertfe sfinte si mari Il aduce pe Hristos celor pamantesti.

Fericit cel care, fiind fiu al turmei, aduce drept loc cerescului Hristos o faptura desavarsita.

Fericit cel care cu mari avanturi ale mintii vede stralucirea luminilor ceresti.

Fericit cel care cinsteste cu maini harnice pe Imparatul si e o lege pe viata pentru cei multi.

Toate acestea vor umple teascurile ceresti menite sa primeasca roadele sufletelor noastre, fiecare virtute ducand intr-alt loc; caci multe sunt salasurile multelor vieti(In 14, 2)

Fericit cel pe care Duhul Cel Mare l-a aratat sarac de pacate, care are aici o viata de plans, care nu se satura niciodata de hrana cea cereasca, care prin milostivire atrage spre el marea mila a lui Dumnezeu, care e prieten al pacii si curat cu inima, care suporta multe suferinte pentru multslavitul Hristos si va primi in schimb slava mare.

Strabate care cale vrei din acestea.Daca pe toate, e inca si mai bine;daca putine, e bine; iar daca una singura, si aceasta e placuta.Caci sunt poveri demne de purtat de toti, atat de cei desavarsiti, cat si de cei mai putin desavarsiti.Si Rahav n-a avut o viata impodobita, dar preainalta iubire de straini a facut-o slavita(Ios 2, 1 sq.).Prin smerita sa cugetare vamesul a fost mai presus decat fariseul trufas(Lc 18, 10 sq.)Mai buna e necasatoria, da, mai buna; dar daca se amesteca cu lumea si e pamanteasca, e mai rea dacat o casatorie cuminte.Inalta e viata celor ce petrec in neagoniseala prin munti, dar adeseori ingamfarea ii pravaleste jos si pe ei.Caci nemasurand virtutea lor cu a altora mai buni, au uneori in inima o infumurare lipsita de judecata si adeseori cu mintea infierbantata, asemenea unor manji focosi, isi poarta piciorul dincolo de bornele de pe marginea drumului.De aceea, fie ridica-te cu aripi usoare, fie ramai jos si alearga in siguranta, ca nu cumva din pricina greutatii tale aripa sa se indrepte spre pamant si sa cazi, inaltandu-te, cu cadere vrednica de mila.O nava mica dar stransa bine in piroane duce o mai mare incarcatura decat una neincleiata bine.Stramta e calea care duce spre poarta dumnezeiasca(Mt 7, 14), dar multe carari duc spre acea singura cale.Unii, pe care firea ii apleaca spre cele de aici, merg pe una, altii merg pe alta, tinandu-se numai de cea stramta.Nu tuturor le place aceeasi mancare, nici crestinilor nu li se potriveste o singura viata.Pentru toti insa cel mai bun lucru sunt lacrimile, nedormirea si ostenelile, tinerea in frau a turbarii patimilor inspaimantatoare, alungarea saturarii, punerea sub mana cea puternica a lui Hristos si tremurarea de ziua care va sa vina.Daca vei strabate pana la capat calea desavarsirii, nu vei mai fi muritor, ci ceresc.(Acestea) sunt legile lui Grigorie.

Sfantul Grigorie de Nazianz, Poeme autobiografice, din cartea lui Jean Bernardi,Grigorie din Nazianz-Teologul si epoca sa, Ed.Deisis, 2002, traducere de diacon Ioan I.Ica jr.

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

Fericit cel ce are o viata singuratica, neamestecat cu cei de pe pamant, ci si-a indumnezeit mintea.

Fericit cel care, desi amestecat cu cei multi, nu se intoarce spre cei multi, ci si-a inaltat intreaga inima spre Dumnezeu.

Fericit cel care dand toate averile sale L-a cumparat pe Hristos si are drept avutie numai crucea pe care o ridica sus.

Fericit cel care, gopodarindu-si averile curate, intinde o mana a lui Dumnezeu celor nevoiasi.

Fericita viata fericitilor neinjugati cu jugul casatoriei, care sunt aproape de curata Dumnezeire scuturandu-se de trup.

Fericit cel care, chiar daca a cedat pentru putin legilor casatoriei, aduce cea mai mare parte a dragostei sale lui Hristos.

Fericit cel care, avand putere asupra poporului lui Dumnezeu, cu jertfe sfinte si mari Il aduce pe Hristos celor pamantesti.

Fericit cel care, fiind fiu al turmei, aduce drept loc cerescului Hristos o faptura desavarsita.

Fericit cel care cu mari avanturi ale mintii vede stralucirea luminilor ceresti.

Fericit cel care cinsteste cu maini harnice pe Imparatul si e o lege pe viata pentru cei multi.

Toate acestea vor umple teascurile ceresti menite sa primeasca roadele sufletelor noastre, fiecare virtute ducand intr-alt loc; caci multe sunt salasurile multelor vieti(In 14, 2)

Fericit cel pe care Duhul Cel Mare l-a aratat sarac de pacate, care are aici o viata de plans, care nu se satura niciodata de hrana cea cereasca, care prin milostivire atrage spre el marea mila a lui Dumnezeu, care e prieten al pacii si curat cu inima, care suporta multe suferinte pentru multslavitul Hristos si va primi in schimb slava mare.

Strabate care cale vrei din acestea.Daca pe toate, e inca si mai bine;daca putine, e bine; iar daca una singura, si aceasta e placuta.Caci sunt poveri demne de purtat de toti, atat de cei desavarsiti, cat si de cei mai putin desavarsiti.Si Rahav n-a avut o viata impodobita, dar preainalta iubire de straini a facut-o slavita(Ios 2, 1 sq.).Prin smerita sa cugetare vamesul a fost mai presus decat fariseul trufas(Lc 18, 10 sq.)Mai buna e necasatoria, da, mai buna; dar daca se amesteca cu lumea si e pamanteasca, e mai rea dacat o casatorie cuminte.Inalta e viata celor ce petrec in neagoniseala prin munti, dar adeseori ingamfarea ii pravaleste jos si pe ei.Caci nemasurand virtutea lor cu a altora mai buni, au uneori in inima o infumurare lipsita de judecata si adeseori cu mintea infierbantata, asemenea unor manji focosi, isi poarta piciorul dincolo de bornele de pe marginea drumului.De aceea, fie ridica-te cu aripi usoare, fie ramai jos si alearga in siguranta, ca nu cumva din pricina greutatii tale aripa sa se indrepte spre pamant si sa cazi, inaltandu-te, cu cadere vrednica de mila.O nava mica dar stransa bine in piroane duce o mai mare incarcatura decat una neincleiata bine.Stramta e calea care duce spre poarta dumnezeiasca(Mt 7, 14), dar multe carari duc spre acea singura cale.Unii, pe care firea ii apleaca spre cele de aici, merg pe una, altii merg pe alta, tinandu-se numai de cea stramta.Nu tuturor le place aceeasi mancare, nici crestinilor nu li se potriveste o singura viata.Pentru toti insa cel mai bun lucru sunt lacrimile, nedormirea si ostenelile, tinerea in frau a turbarii patimilor inspaimantatoare, alungarea saturarii, punerea sub mana cea puternica a lui Hristos si tremurarea de ziua care va sa vina.Daca vei strabate pana la capat calea desavarsirii, nu vei mai fi muritor, ci ceresc.(Acestea) sunt legile lui Grigorie.

Sfantul Grigorie de Nazianz, Poeme autobiografice, din cartea lui Jean Bernardi,Grigorie din Nazianz-Teologul si epoca sa, Ed.Deisis, 2002, traducere de diacon Ioan I.Ica jr.

Minunate. Absolut minunate.
Nu degeaba ajunsesera se se certe crestinii, in vremea de inceput pe acesti trei mari sfinti, Vasile, Grigore si Ioan, pentru a stabili care este cel mai mare cuvantator de Dumnezeu. Asa s-a ajuns sa fie sarbatoarea Trei ierarhi. Si daca acum ne-am intreba unii pe altii care zicem ca e mai mare: cu adevarat ca vom spune : toti trei.
Multumesc