Atitudinea ortodoxa fata de oamenii de alte culte religioase

[Lucian008]

În prealabil postat de TunsDiana

Probabil ca unii au o capacitate mai mare de a iubi toti oamenii fara deosebire si e bine de ei ca pot, pt ca in fond asta e si porunca sa iti iubesti aproapele...

A nu. Sunt departe de a fi vreun model. Nu iubesc toti oamenii. Doar ca exemplu meu demonstreaza ca asta e posibil. In cazurile aceste imi iese fara efort. Dar e clar ca ptr a ii iubi pe toti e nevoie de un efort. Dar e posibil chiar daca avem convingeri foarte ferme (stiu ca e pleonasm) sa ii iubim si sa relationam cu cei care nu ne impartasesc aceste convingeri. Poti sa polemizezi cu persoana respectiva in ceea ce priveste invatatura de credinta si in acelasi timp sa ai o relatie normala.

În prealabil postat de Lucian008

A nu. Sunt departe de a fi vreun model. Nu iubesc toti oamenii. Doar ca exemplu meu demonstreaza ca asta e posibil. In cazurile aceste imi iese fara efort. Dar e clar ca ptr a ii iubi pe toti e nevoie de un efort. Dar e posibil chiar daca avem convingeri foarte ferme (stiu ca e pleonasm) sa ii iubim si sa relationam cu cei care nu ne impartasesc aceste convingeri. Poti sa polemizezi cu persoana respectiva in ceea ce priveste invatatura de credinta si in acelasi timp sa ai o relatie normala.

Ma incapatanez sa spun ca asta nu e o relatie normala, e una superficiala, nu poate fi profunda daca acei oameni nu sunt frati de credinta.

[PetruD]

În prealabil postat de TunsDiana

Ma incapatanez sa spun ca asta nu e o relatie normala, e una superficiala, nu poate fi profunda daca acei oameni nu sunt frati de credinta.

Haideti sa fac o marturisire, ca sa stiti mai bine cu cine vorbiti si cine a pornit acest thread. Eu sunt Petru, locuiesc in Galati si sunt in clasa a zecea, si invat la Colegiul National Vasile Alecsandri. Am 16 ani, impliniti chiar ieri, 26 ianuarie.

Printre oamenii la care tin mult am un prieten care invata acum la seminar si este clasa a unsprezecea. Prietenul meu „ateu” de care am pomenit este tot intr-a unsprezecea. Pe ambii ii strang in brate cu mult foc cand ii vad, pentru ca imi sunt dragi. Diferenta e ca atunci cand il strang in brate pe prietenul meu ateu, imi aduc aminte de ratacirea lui si sufletul meu se intristeaza si trimite lui Dumnezeu o scurta rugaciune aproape inconstienta. De asemenea mereu cand ma gandesc la el, ma intristez putin si spun in gand „Doamne, iarta-l!” si oftez scurt.

Asa iubesc eu.

[catalin2]

În prealabil postat de PetruD

Haideti sa fac o marturisire, ca sa stiti mai bine cu cine vorbiti si cine a pornit acest thread. Eu sunt Petru, locuiesc in Galati si sunt in clasa a zecea, si invat la Colegiul National Vasile Alecsandri. Am 16 ani, impliniti chiar ieri, 26 ianuarie.

Printre oamenii la care tin mult am un prieten care invata acum la seminar si este clasa a unsprezecea. Prietenul meu „ateu” de care am pomenit este tot intr-a unsprezecea. Pe ambii ii strang in brate cu mult foc cand ii vad, pentru ca imi sunt dragi. Diferenta e ca atunci cand il strang in brate pe prietenul meu ateu, imi aduc aminte de ratacirea lui si sufletul meu se intristeaza si trimite lui Dumnezeu o scurta rugaciune aproape inconstienta. De asemenea mereu cand ma gandesc la el, ma intristez putin si spun in gand „Doamne, iarta-l!” si oftez scurt.

Asa iubesc eu.

Foarte frumos ce scrii si e foarte bine ce faci. Si sfintilor le pare rau de toti oamenii, dar un incredere in Dumnezeu ca stie El sa aiba grija de toate, iar toti din cei ce merita sa se mantuiasca poarta Dumnezue de grija sa afle adevarul. Citeste povestea cu sutasul Corneliu din Biblie, chiar un inger a venit si i-a spus sa vina in Biserica. Sau ceva mai nou, un budist ateu din SUA care a gasit Biserica Ortodoxa, tot cam asa: https://bisericasecreta.wordpress.co...noaste-numele/
Nu stia prea multe de crestinism, avea repulsie fata de el, a aflat doar
Lumina-Care-nu-este-lumină-Care-îmi-cunoaşte-numele
Vezi cum are grija Dumnezeu de toti, trebuie doar ca ei sa merite si sa il accepte.

[iustin10]

Tot mai mult in ultimul timp mi se intareste parerea ca Hristos a venit pentru toti oameni.
Ca intruparea Sa a fost un eveniment crucial,la care pana si stelele au luat parte,ingerii s-au minunat ,si intreaga fire s-a innoit.
Desavarsirea credintei in Hristos ,poate fi atinsa prin unirea cu Hristos , prin nasterea din nou ,parasind firea omeneasca supusa patimii ,si renascand in firea desavarsita a lui Hristos,Dumnezeu-Omul.
Renasterea la aceasta fire ,nu se poate face de unu singur , daca nu esti ajutat de harul Duhului.Iar harul se da prin Biserica ,prin forma materiala a Tainelor. Apoi harul lucreaza in omul ce aspira catre Hristos,si incepe sa rodeasca virtutile si faptele bune .Si totodata omul incepe sa isi regrete pacatele si sa lupte cu ele. Si curatindu-se astfel sufletul omului,se intoarce plin de recunostinta,catre Cel in care cu adevarat se regaseste , Dmnezeu -iubire.

Deci mantuirea se da in functie de roadele aduse ,nu in functie de calea care ai urmato sa ajungi la ele. Biserica e singura care te duce la mantuire ,dar nu apartanenta la ea mantuieste .Ci roadele care le aduce fiecare prin infruptarea din harul imprastiat prin Biserica, acelea mantuiesc.

Roadele pot fi faptele bune,vazute in exterior,dar si trairile inteiroare ,fara de care nu putem avea fapte. Trairile interioare vin din cultivarea virtutilor dar si din infrangerea patimilor. Despre un astfel de om zicem ca are inima curata ,si faptele sale urmeaza firesc inimii.Un astfel de om poate locui si in pustie ,caci intensitatea trairilor sale , iubirea care o are fata de omenire , se uneste cu iubirea fata de Dumnezeu,si nici una din ele nu e saraca.
A iubi pe Dumnezeu fara a iubi oamenii precum si invers,a iubii oamenii fara a iubii pe Dumnezeu , este imposibil.

De aceea,oricine iubeste pe aproapele sau,din toata inima ,acesta a implinit pe jumatate porunca lui Dumnezeu.Mai are doar jumatate de implinit : sa il recunoasca pe Dumnezeul a tot pamantul,care a adus intre oameni,vie,aceasta porunca a firii omului , ca toti suntem frati ,si Dumnezeu ne iubeste pe toti.

Iar oricine iubeste pe Dumnezeu si se roaga lui,dar nu iubeste pe aproapele sau,si nu il cauta,si nu ii intinde mana ,si pune ziduri intre el si aproapele sau ,acelaa implinit iarasi,doar jumatate de porunca. Pe unu ca acesta ,Dumnezeu,macar pentru credinta lui,il va mantui,dar prin suferinte,pentru a-i inmuia inima,pana ce va invata sa se bucure de orice ocazie de a darui cuiva un cuvant de alinare.