Posedare vs. nebunie

[laurastifter]

Dobrin7M,
Doamne ajută!
Aţi afirmat că un creştin trebuie doar să creadă.
Da, trebuie să creadă în ceea ce este cu certitudine conform adevărului, pentru că Adevărul absolut este Iisus Hristos (cf. Ioan14, 6). Modul de existenţă eclesial presupune vieţuirea în libertate şi adevăr.
Astfel, gândirea liberă, spiritul critic nu este contrar credinţei neclintite în Dumnezeu... deoarece creştinii îşi folosesc capacitatea de a gândi critic nu pentru a deveni sceptici în privinţa adevărurilor de credinţă revelate (dogmele), ci doar pentru a discerne între bine şi rău, atunci când se află în situaţia de a judeca fapte şi idei omeneşti, care fac parte din ordinea lumii create.
Mai mult decât atât, pentru a deosebi adevărul de înşelare în viaţa duhovnicească şi în credinţă, este necesară dreapta socoteală, gândirea critică, obiectivă şi LIBERĂ, unită cu o neclintită şi înflăcărată ÎNCREDERE ÎN DUMNEZEU. Astfel, Sfinţii Părinţi n-ar fi putut discerne între adevărul dogmatic şi erezii, dacă nu ar fi fost luminaţi de sus şi dacă nu li s-ar fi dăruit virtutea discernământului duhovnicesc.
Nu putem accepta orice idee fără a cerceta, ci este necesar să ne înmulţim talanţii primiţi de la Dreptul Judecător, valorificând raţiunea pe care ne-a dăruit-o Creatorul. Noi avem datoria de a crede cu neclintire, fără nicio umbră de îndoială, în Dumnezeul nostru (Sfânta Treime) şi în toate dogmele (adevărurile revelate), care nu sunt omeneşti, ci provin din Revelaţia divină supranaturală.
În schimb, ideile omeneşti, care nu se încadrează în învăţătura clar stabilită a Bisericii, pot constitui domenii de cercetare pentru raţiunea noastră înzestrată în mod natural cu o nesfârşită sete de cunoaştere (ce se poate împlini în mod desăvârşit doar în comuniunea cu Dumnezeu).
Nu putem crede în orice prostioară pe care o auzim, doar pentru că un creştin, prin definiţie, crede. :) Da, creştinii cred în Dumnezeu, nu în orice idee. Credinţa noastră ne uneşte cu o Persoană (mai corect spus, cu o comuniune de Persoane supreme - Sf. Treime), iar nu cu vreo ideologie.
De aceea, creştinii trebuie să respingă orice încercare de manipulare şi să fie vigilenţi, păstrând, în orice situaţie a vieţii lor, virtutea dreptei socotinţe, atât de mult căutată de către Părinţii cei duhovniceşti.

Dumnezeu să fie cu dvs!

[dobrin7m]

În prealabil postat de laurastifter

Dobrin7M,
Doamne ajută!
Aţi afirmat că un creştin trebuie doar să creadă.
Da, trebuie să creadă în ceea ce este cu certitudine conform adevărului, pentru că Adevărul absolut este Iisus Hristos (cf. Ioan14, 6). Modul de existenţă eclesial presupune vieţuirea în libertate şi adevăr.
Astfel, gândirea liberă, spiritul critic nu este contrar credinţei neclintite în Dumnezeu... deoarece creştinii îşi folosesc capacitatea de a gândi critic nu pentru a deveni sceptici în privinţa adevărurilor de credinţă revelate (dogmele), ci doar pentru a discerne între bine şi rău, atunci când se află în situaţia de a judeca fapte şi idei omeneşti, care fac parte din ordinea lumii create.
Mai mult decât atât, pentru a deosebi adevărul de înşelare în viaţa duhovnicească şi în credinţă, este necesară dreapta socoteală, gândirea critică, obiectivă şi LIBERĂ, unită cu o neclintită şi înflăcărată ÎNCREDERE ÎN DUMNEZEU. Astfel, Sfinţii Părinţi n-ar fi putut discerne între adevărul dogmatic şi erezii, dacă nu ar fi fost luminaţi de sus şi dacă nu li s-ar fi dăruit virtutea discernământului duhovnicesc.
Nu putem accepta orice idee fără a cerceta, ci este necesar să ne înmulţim talanţii primiţi de la Dreptul Judecător, valorificând raţiunea pe care ne-a dăruit-o Creatorul. Noi avem datoria de a crede cu neclintire, fără nicio umbră de îndoială, în Dumnezeul nostru (Sfânta Treime) şi în toate dogmele (adevărurile revelate), care nu sunt omeneşti, ci provin din Revelaţia divină supranaturală.
În schimb, ideile omeneşti, care nu se încadrează în învăţătura clar stabilită a Bisericii, pot constitui domenii de cercetare pentru raţiunea noastră înzestrată în mod natural cu o nesfârşită sete de cunoaştere (ce se poate împlini în mod desăvârşit doar în comuniunea cu Dumnezeu).
Nu putem crede în orice prostioară pe care o auzim, doar pentru că un creştin, prin definiţie, crede. :) Da, creştinii cred în Dumnezeu, nu în orice idee. Credinţa noastră ne uneşte cu o Persoană (mai corect spus, cu o comuniune de Persoane supreme - Sf. Treime), iar nu cu vreo ideologie.
De aceea, creştinii trebuie să respingă orice încercare de manipulare şi să fie vigilenţi, păstrând, în orice situaţie a vieţii lor, virtutea dreptei socotinţe, atât de mult căutată de către Părinţii cei duhovniceşti.

Dumnezeu să fie cu dvs!

Eu am obiceiul sa vorbesc mai restrans si sa nu explic pe larg totul gandind ca omul intelege.
Am spus sa creada si m-am referit doar la credinta in Dumnezeu , in Hristos. Aceasta implica tot ceea este pe pamant si in cer, deci nu numai Hristos ci si diavol. Pentru ca daca exista Dumnezeu atunci exista si diavol. A crea o lume idilica fara existenta diavolului la propriu si actiunile sale este total gresit si daunator si de altfel fara doar si poate ne pune in categoria celor care nu cred. Daca exista diavol atunci exista si actioneaza si astazi si nu numai in trecut.
Nu ma refer prin a crede, a crede orice , ce vedem in lume, lumesc, a fi adica naivi si fara minte.
Recunosc ca vorbesc uneori cu prea putine cuvinte decat dimensiunea gandului meu.

[dobrin7m]

Legat de oameni posedati. Da exista , eu am vazut doar doua cazuri cu ochii mei. de posedati grav.
ca asa intr-o oarecare masura orice betiv si alcoolic dependent este deja posedat.De exemplu:
Odata mergeam , in Romania cu masina si treceam printr-un sat. Am incetinit, mergeam incet de tot cand la un moment dat un om mergea pe carosabil, beat turta. cand a ajuns in dreptul nostru, ne-a fixat si a scos limba la noi ca un mascarici, maraind. Apoi a facut cu limba ca serpii strambandu-se ingrozitor. Era tumefiat, cu ochii scosi din orbite si rosu ca racul de atata bautura.
Diferenta dintre un om treaz si un om beat este aceea ca si pe cel treaz dracul il zgandere cu idei ciudate dar nu le pune in practica ca se stapaneste, si isi stapaneste simturile insa pe cel beat cand il zgandare acela le si pune in practica ca nu mai e stapan pe trupul si simturile sale.