Cu credinta la raspantie - cata nevoie avem de biserica si preot?

[AlinB]

În prealabil postat de sophia

Tot fara suparare Aline:

1. Da, tocmai asta este problema. Lucrurile nu s-au schimbat.Am iertat si inghitit, dar e tot rau. In fond la ce te asteptai? Acelasi preot, aceeasi biserica, aceeasi oameni, viata mai grea. Ce schimbari ai fi vrut sa se intample?
Si am ajuns iar la un punct de minim unde ma intreb ce sa fac.

De cate ori a spus Hristos sa iertam?
De cate ori ti-a iertat Dumnezeu tie?
Ce spune rugaciunea "Tatal nostru"? Este acolo un "precum".
"Cu ce masura masurati, cu aceea vi se va masura".
Te-ai intrebat ce ar fi daca si Dumnezeu ar obosi si el sa-ti mai ierte?

2. Nu stiu la ce barci te referi.

Poate ma insel, dar pentru tine Biserica inseamna un loc unde te poti intalni cu persoane dragute si cumsecade.
Mai putin un sistem de valori care sa-l urmezi "la sange" oricat de greu ti-ar fi.

Ai contestat de fiecare data cand ti-a convenit, invatatura Bisericii.
Ai fost trimisa sa vezi care este si cum este la origine, in loc de asta ai preferat sa te declari confuza de parerile expuse pe Internet si sa ramai la parerile tale.

Te consideri ortodoxa, dar asa cum vrei tu sa vezi ortodoxia, ai propriile sabloane morale, mergi pe drumul tau, sa nu te miri daca ajungi intr-o fundatura.
Categoric nu e vina ortodoxiei.

3. Ce anume intelegi prin spiritualitate, aici? Daca te referi la credinta, atunci pot sa-ti raspund asa:
- n-am ce frustrari de natura spirituala sa am. Nu Dumnezeu si nici sfintii nu ma supara. Ma supara cei din biserica de pe pamant. Pentru problemele de natura spirituala dam socoteala fiecare numai in fata lui Dumnezeu.

N-ai acest drept. Dar ai dreptul sa ierti.
Adica supararea este naturala, se poate intampla, dar TREBUIE sa treci mai departe. De fiecare data. De 70 ori cate 7 si peste. Vezi mai sus.

- am mai spus de atatea ori ce astept de la Biserica, in sensul de institutie pe pamant a lui Hristos. Astept exact ceea ce cere si asteapta si El: cumpatare, smerenie, iubire de oameni (concret activitati sociale), iar ca spiritualitate cum o numesti tu, cateheza, imbunatatirea stranei, o comunicare mai buna cu preotul (il consideram si duhovnic dar...) si sa-si faca datoria de preot si om).

Ai o oarece stare de confuzie, Biserica e una, preotul pe care esti suparat ca nu ti-a satisfacut niste ambitii personale si nu se incadreaza in asteptarile atale, este altceva.
Bine ar fi sa avem si fata de noi cel putin atatea pretentii cat avem fata de altii.
Dar iti pot spune ca este un proces invers, cu cat avem mai putine asteptari de la noi (si prin asta coboram) cu atat avem mai multe de la altii.

Si daca in ceea ce ne priveste pe noi insine, putem face muuuulte, in ceea ce ii priveste pe altii nu foarte multe, in orice caz nu repede si usor cum ne asteptam in general iar asta duce la frustrare.

Astfel stand lucrurile, cred ca este limpede ce poti face ca sa le indrepti.

Am dat mai sus un exemplu care m-a suparat si am intrebat concret ce ar face altii in locul meu.
Citeste si tu, in loc sa ma critici si da-mi un raspuns concret la problema.
Si sa stii ca la tot ceea ce am spus mai sus imi doresc sa particip si eu, dar decizia finala este a preotului.

Mi-a scapat cred, link te rog.

4. Nu stiu la ce esesc spiritual te referi.

Incapacitatea de a ierta si tot ce deriva de aici -> deruta si deriva spirituala, chiar sociala, etc.

5. Spiritualitatea, aia pe care eu o numesc credinta, nu poate functiona fara social. Pentru mine biserica nu inseamna numai sa ma duc sa ma inchin, sa ma rog, sa tin post si sa ma impartasesc. Inseamna si ce fac pentru aproapele meu, inseamna si invatatura, inseamna si a fi activ sa faci biserica mai buna, slujbele ei (adica ceea ce se numeste: strana/cor, citet (ala de citeste din carti la slujbe), informare, ce mai poate face o femeie in biserica.

Sau pe scurt: bagare in seama.
Dumnezeu nu-ti conditioneaza si limiteaza faptele bune la ce faci in biserica (ca loc social).
Intentiile bune sunt bune atat timp cat sunt bine puse in practica. Atunci cand ele cer si implicarea altora, intervine regula: "binele cu forta nu se poate". Nu este loc pentru ce vrei tu? Treci mai departe si iti vezi de ale tale.
Fortezi? E vina ta, si intentiile bune nu mai sunt bune. Si tu esti cea mai buna confirmare ca este asa, binele autentic nu degenereaza niciodata in frustrare.

6. Ba da, exista greselile ortodoxiei ca institutie si reprezentanti ai ei, asa cum fiecare credinta are problemele ei.

Ortodoxia e mai presus de orice institutie.
Si reprezentatii adevarati sunt Hristos si Sfintii.
Cu ce ti-au gresit ei?

Eu sunt ortodoxa, nu ma cred ortodoxa.

De la a fi botezat ortodox pana la a fi ortodox e un drum lung.
Esti sigura ca l-ai parcurs in intregime?
Probabil daca ai fi, n-am mai fi avut aceasta conversatie acum.

Da, exact, exista greselile unor oameni din cadrul ortodoxiei. Exista greseli personale (pacate fata de Dumnezeu) pe care le facem toti: eu, tu, x si y si cele comune, pe care le face institutia si din cauza carora suferim multi (mai ales in diaspora).

In momentul in care alegi sa fii intr-o tara unde ortodoxia este o raritate cred ca trebuie sa-ti asumi riscurile de rigoare si sa nu fii prea mofturos.

Daca problema e serioasa si cu adevarat spirituala poti lua in considerare si posibilitatea de a trai mai prost, dar mai aproape de inima ortodoxiei (geografic vorbind).

Altfel ajungi la un asa grad de ipocrizie si ratacire incat sa-ti parasesti credinta pentru mofturi si sa spui ca ai dus-o in felul asta la superlativ.
Sunt suficiente exemple pe aici.

Probabil ca tu si altii nu le vedeti si vi se pare ca nu exista, pentru ca nu va intereseaza anumite lucruri, nu va loviti de ele.

Depinde despre ce lucruri vorbesti. Esti sigura ca Dumnezeu ti le-a cerut sau sunt ambitii personale?