Crestini persecutati in lume

[laurastifter]

În prealabil postat de catalin2

Ziarul "Lumina", unde este articolul, nu foloseste cuvantul martirizati, ci lucratori pastorali ucisi, la fel ca in raport. Martiri pot fi doar in Biserica, adica in BO, nu poate fi martir cineva din afara Bisericii, si martorii au fost omorati pentru credinta lor. Aceasta era si dogma BC acum ceva timp: "si ca nimeni nu se poate mantui, oricat de multe pomeni ar fi facut si chiar daca a varsat sange in numele lui Cristos, decat daca a perseverat in sanul si unitatea Bisericii Catolice." http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=14253

Doamne ajută!
Doar Dumnezeu ştie cine sunt martirii autentici... Totuşi, tind să cred că o persoană care a mers până la sacrificiul suprem în dragostea pentru Hristos va dobândi cununa muceniciei, în ciuda apartenenţei la o Biserică diferită de a noastră.
Să ne gândim, în acest sens, la situaţia unora dintre creştinii persecutaţi în primele secole care, fiind condamnaţi la moarte de către autorităţile romane, mureau în chinuri groaznice mărturisindu-L pe Hristos, dar nu erau încă botezaţi. În istoria acelei perioade a persecuţiilor, au existat multe cazuri de creştini ucişi pentru credinţa lor pe când erau doar catehumeni. Pentru a explica aceste situaţii, a fost formulată învăţătura despre "Botezul sângelui".
Dacă Biserica noastră a trecut în rândul Mucenicilor persoane nebotezate (catehumeni care s-au jertfit pentru Domnul nostru Hristos), oare nu cu mult mai mult creştinii botezaţi deja, care sunt ucişi în persecuţiile de astăzi, pot fi consideraţi drept martiri, chiar dacă nu au făcut parte formal din Biserica ortodoxă?
Mi-ar fi imposibil să mi-L imaginez pe Mântuitorul nostru la Judecata de apoi privindu-i cu indiferenţă pe aceşti credincioşi înflăcăraţi ai Săi şi spunându-le: "nu vă pot mântui, chiar dacă v-aţi dat viaţa pentru Mine, fiindcă nu figuraţi în lista membrilor B O".
Cred că Domnul nostru Iisus Hristos îi va primi alături de El pe toţi cei care L-au iubit în mod sincer şi mai ales pe acei vrednici copii ai Săi, care L-au urmat până la moarte. Cred că-i va primi în bucuria comuniunii eterne cu El, chiar dacă, din diverse motive, n-au avut şansa de a face parte din Sfânta Biserică Răsăriteană.
"si ca nimeni nu se poate mantui, oricat de multe pomeni ar fi facut si chiar daca a varsat sange in numele lui Cristos, decat daca a perseverat in sanul si unitatea Bisericii Catolice"
Nu ştiu ce se va întâmpla cu cei care au vărsat sângele altora "pentru Hristos", da' cred că nu va fi prea bine de ei...
În schimb, în acest topic, au fost menţionate cazurile unor creştini care şi-au vărsat propriul sânge pentru Domnul Iisus. Ei nu i-au ucis pe alţii, ci, urmându-L pe Martirul suprem şi Dumnezeul nostru Iisus Hristos, s-au sacrificat pe ei înşişi, dăruindu-şi astfel în întregime viaţa lui Dumnezeu. Au făcut parte din confesiuni diferite, într-adevăr.
Cred cu toată convingerea în întreaga învăţătură dogmatică a Bisericii noastre ortodoxe... şi la fel de convinsă sunt că "Dumnezeu este iubire şi cine rămâne în iubire rămâne în Dumnezeu şi Dumnezeu rămâne în El" (I Ioan4, 16).
Creştinii catolici şi protestanţi ucişi pentru credinţă L-au iubit pe Hristos. Oare eu, cea care mă mândresc cu adeziunea la dreapta credinţă, oare cât de mult Îl iubesc? Oare dacă m-aş afla în situaţia acelor creştini, cât de mult aş putea face din iubire faţă de El? Dacă sunt ortodoxă (Ortodoxia = dreapta credinţă, dar şi dreapta slăvire), de ce nu-L slăvesc pe Hristos prin întreaga mea viaţă, aşa cum au făcut acei creştini din alte confesiuni?
Ei au murit pentru Hristos! Eu de ce oare nu trăiesc doar pentru El?
Dumnezeu să ne dăruiască tuturor multă râvnă în a-L mărturisi, iar pe cei persecutaţi pentru El să-i ocrotească şi să-i învrednicească de fericirea veşnică!

Hristos în mijlocul nostru!