Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

Ceea ce descrii este o relaţie oarecare, într-adevăr, nu o căsătorie trăită ca taină. Dacă Hristos lipseşte, lupta nu mai are o miză duhovnicească, ci doar de dominare a celuilalt.

[fallen]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ceea ce descrii este o relaţie oarecare, într-adevăr, nu o căsătorie trăită ca taină. Dacă Hristos lipseşte, lupta nu mai are o miză duhovnicească, ci doar de dominare a celuilalt.

Si totusi ai baga mana in foc ca daca respectivul cuplu nu merge la biserica, inseamna ca nu se iubesc si ca Hristos chiar lipseste de acolo?
Pe mine m-a ingrijorat ce a spus Anna21, ca ei se intelegeau mai bine cand nu mergeau la biserica si erau "atei" (ma rog, nu cred ca erau chiar atei).
De ce trebuie sa se intample asta? (Inafara de clasica explicatie ca-si baga dracul coada)?

Si altceva :ma tem ca e posibil ca relatia de "dominare" sa se continue chiar si in cadrul unui cuplu "practicant"...

În prealabil postat de fallen

Si totusi ai baga mana in foc ca daca respectivul cuplu nu merge la biserica, inseamna ca nu se iubesc si ca Hristos chiar lipseste de acolo?

Ba pot să se iubească şi fără să-şi închine viaţa lui Hristos. Există numeroase cazuri, cred. Dar o viaţă în Hristos înseamnă renunţare la voia ta ca să faci voia Lui, şi atunci nu mai poate fi vorba de dominarea celuilalt, ci de o luptă comună cu egoismul, cu patimile, cu moartea pe care o purtăm în noi.

Pe mine m-a ingrijorat ce a spus Anna21, ca ei se intelegeau mai bine cand nu mergeau la biserica si erau "atei" (ma rog, nu cred ca erau chiar atei).
De ce trebuie sa se intample asta? (Inafara de clasica explicatie ca-si baga dracul coada)?

De multe ori se întâmplă asta, însă altă explicaţie nu am decât cea pe care o menţionezi. De ce să-l ignorăm? Orice om care se apropie de Hristos îi dă de furcă. Iar nunta e normal să o atace, pentru că e dumnezeiască, e „taină mare”, iar cei doi, dacă luptă ţinându-se lipiţi de Domnul, „riscă” să ajungă în cer înainte de vreme.

Si altceva :ma tem ca e posibil ca relatia de "dominare" sa se continue chiar si in cadrul unui cuplu "practicant"

Da, pentru că un cuplu practicant nu e nici pe departe desăvârşit, ci doar s-a angajat pe această cale. Cei practicanţi sunt conştienţi de războiul pe care-l au de dus împreună, cu ei înşişi, cu orgoliile proprii, cu dorinţele trupeşti şi lumeşti, cu propria tendinţă de a se impune celuilalt. De fapt, numai căutând împreună să trăiască o viaţă în har vor ajunge să-şi dea întâietate unul altuia, să-l afirme şi nu să-l domine pe celălalt.

[anna21]

În prealabil postat de fallen

Si totusi ai baga mana in foc ca daca respectivul cuplu nu merge la biserica, inseamna ca nu se iubesc si ca Hristos chiar lipseste de acolo?
Pe mine m-a ingrijorat ce a spus Anna21, ca ei se intelegeau mai bine cand nu mergeau la biserica si erau "atei" (ma rog, nu cred ca erau chiar atei).
De ce trebuie sa se intample asta? (Inafara de clasica explicatie ca-si baga dracul coada)?

Si altceva :ma tem ca e posibil ca relatia de "dominare" sa se continue chiar si in cadrul unui cuplu "practicant"...

Si ce daca "se iubesc" si se inteleg?
Si cum ar putea fi Hristos prezent in mijlocul unei familii care nu merge la biserica (pt ca nu vrea)? Cu forta?
Si daca cei doi "se iubesc" ajung prin asta in rai? Sau cum?

[Yasmina]

În prealabil postat de anna21

Si ce daca "se iubesc" si se inteleg?
Si cum ar putea fi Hristos prezent in mijlocul unei familii care nu merge la biserica (pt ca nu vrea)? Cu forta?
Si daca cei doi "se iubesc" ajung prin asta in rai? Sau cum?

Nu exista motivul iubirii new-age care declara ca iubirea"purifica"?(deci zero pacate)...ba mai mult, ca propria sexualitate te aduce mai aproape de Divin?

[Yasmina]

În prealabil postat de N.Priceputu

Ceea ce descrii este o relaţie oarecare, într-adevăr, nu o căsătorie trăită ca taină. Dacă Hristos lipseşte, lupta nu mai are o miză duhovnicească, ci doar de dominare a celuilalt.

Buna observatie!