Casnicia - razboiul duhovnicesc al mirenilor?

În prealabil postat de fallen

Ba ar mai fi inca cateva: daca te bate sau te ameninta cu moartea, daca te sileste sa faci avort sau avorteaza fara voia ta sau comite alt pacat de moarte, daca trece la alta religie parca....
da-mi voie sa caut un citat

http://turnu.ro/invataturi_catehetice.htm.

Eu stiam de la sotul meu, pentru ca el cunoaste Biblia mult mai bine decat mine, ca divortul este permis doar in caz de adulter dupa cum spune Domnul nostru Iisus Hristos.

Care este pozitia oficiala a Bisericii ortodoxe legat de acest subiect, si nu ma refer la ceva scris pe un blog ci la o declaratie oficiala cu privire la divort?

Este intr-adevar divortul permis de Biserica in caz de violenta, avort, sodomie, apostazie, impotenta?

Pentru ca , in acest caz nu prea corespunde cu ce scrie in Biblie.

În prealabil postat de TunsDiana

Eu stiam de la sotul meu, pentru ca el cunoaste Biblia mult mai bine decat mine, ca divortul este permis doar in caz de adulter dupa cum spune Domnul nostru Iisus Hristos.

Care este pozitia oficiala a Bisericii ortodoxe legat de acest subiect, si nu ma refer la ceva scris pe un blog ci la o declaratie oficiala cu privire la divort?

Este intr-adevar divortul permis de Biserica in caz de violenta, avort, sodomie, apostazie, impotenta?

Pentru ca , in acest caz nu prea corespunde cu ce scrie in Biblie.

Am pus acestă întrebare unui preot care mi-a răspus scurt "ce a legat Dumnezeu nici un om nu poate dezlega." "Din punctul de vedere al bisericii nu există divorţ.
Mi-am amintit o povestioară pe care o voi povesti pe scurt:
Într-o familie soţul bea mereu. Venea seară acasă târziu beat iar soţia îi purta de grijă şi nu-l certa fiind cu adevărat credincioasă. Omul se lăuda cu minunata lui soţie beţivilor care mânaţi de curiozitate au dorit să-i facă o vizită pentru a se convinge că este adevărat. Când a mers acasă acel bărbat beat cu alţii beţi la oră târzie femeia s-a purtat la fel de frumos. Unul dintre ei a întrebat-o cum poate fi aşa răbdătoare căci pe el soţia l-a părăsit de mult timp. Femeia i-a răspuns senină "Lasă-l să se bucure acum în acestă scurtă viaţă dacă aşa doreşte, eu mă voi bucura în veşnicie"

[fallen]

Oau, chiar ca s-a creat valva mare...
Si totusi, cineva a vrut sa doar sa dea doar un exemplu de "asa nu ", despre cum a gresit si s-a pocait. Ceva de genul am facut si eu la inceput, crezand ca poate mai sunt persoane in situatia mea.
Lore, nu cred ca el (Cezar) nu e cununat cu sotia, ci eu.
Glykys, nu am crezut niciodata ca esti rea si nu te-am acuzat de nimic, ai avut intotdeauna dreptate cel putin in privinta mea. Tu aici pe forum esti o "trambita a dreptatii", care le aduci aminte la toti unde au gresit. Problema e ca Cezar nu avea nevoie la acel moment sa i se reaminteasca unde a gresit, ca stia si el, ci sa ne arate (sa ne dea un exemplu) cum si-a vazut greselile si cum a incercat sa le indrepte. Cel putin eu asa am avut impresia, dar poate gresesc.
Anna, scuze ca te mai pomenesc la pers. a 3a, dar nu prea te prind online. Sa stii ca totusi nu-mi idolatrizez logodnicul si nu ma cred mai prejos decat el, nicicum, si cred ca-n sinea lui nici el nu crede asta, doar ca si el, ca si multi altii, abordeaza acest stil de a "incuraja" oamenii, mai din topor, asa, stil "moromete", adica daca ai un moment de slabiciune, ca sa te ambitioneze iti zice "hai, misca, nu esti bun de nimic, etc". Probabil asa a fost si el la randul lui incurajat de-ai lui. Nu toata lumea, pe vremea cand eram noi mici, ducea copiii la psiholog cand intimpinau dificultati.
In orice caz, toti cei care intra si scriu pe un forum public chestii personale, trebuie sa fie pregatiti sa primeasca nu doar incurajari, cum poate se asteapta unii, ci mai ales critici si poate chiar si ironii, uneori.

[lore86]

În prealabil postat de dorinastoica14

Am pus acestă întrebare unui preot care mi-a răspus scurt "ce a legat Dumnezeu nici un om nu poate dezlega." "Din punctul de vedere al bisericii nu există divorţ.
Mi-am amintit o povestioară pe care o voi povesti pe scurt:
Într-o familie soţul bea mereu. Venea seară acasă târziu beat iar soţia îi purta de grijă şi nu-l certa fiind cu adevărat credincioasă. Omul se lăuda cu minunata lui soţie beţivilor care mânaţi de curiozitate au dorit să-i facă o vizită pentru a se convinge că este adevărat. Când a mers acasă acel bărbat beat cu alţii beţi la oră târzie femeia s-a purtat la fel de frumos. Unul dintre ei a întrebat-o cum poate fi aşa răbdătoare căci pe el soţia l-a părăsit de mult timp. Femeia i-a răspuns senină "Lasă-l să se bucure acum în acestă scurtă viaţă dacă aşa doreşte, eu mă voi bucura în veşnicie"

De acord in cazul acesta, femeia se mantie prin rabdare.
dar cand sotul o obliga sa comita crima sau pacate impotriva firii nu cred ca mai e un impediment la divort.
Poti sta alaturi de un om pana cand vietuirea alaturi de el te-ar obliga sa comiti pacate grave, care iti primejduiesc mantuirea.
Nu cred ca femeia se va putea folosi la judecata de circumstante atenuante zicand: Din cauza barbatului am comis crime, din cauza lui am facut pacate impotriva firii.
cred ca vietuirea alaturi de barbat e ingaduita pana la pacat.(una e sa nu poti tine post, sau sa respecti randuiala din zilele de marti si joi ca asa vrea sotul si alta e sa faci avort ca asa vrea sotul).
In definitiv pacatele impotriva firii sunt tot desfranare, iar avortul e crima(cu mult mai grav).

În prealabil postat de lore86

De acord in cazul acesta, femeia se mantie prin rabdare.
dar cand sotul o obliga sa comita crima sau pacate impotriva firii nu cred ca mai e un impediment la divort.
Poti sta alaturi de un om pana cand vietuirea alaturi de el te-ar obliga sa comiti pacate grave, care iti primejduiesc mantuirea.
Nu cred ca femeia se va putea folosi la judecata de circumstante atenuante zicand: Din cauza barbatului am comis crime, din cauza lui am facut pacate impotriva firii.
cred ca vietuirea alaturi de barbat e ingaduita pana la pacat.(una e sa nu poti tine post, sau sa respecti randuiala din zilele de marti si joi ca asa vrea sotul si alta e sa faci avort ca asa vrea sotul).
In definitiv pacatele impotriva firii sunt tot desfranare, iar avortul e crima(cu mult mai grav).

În situaţiile enumereate de Diana duhovnicul sau episcopul dacă este cazul poate da sfatul corect.
Mă intrigă însă ultimul motiv din acea enumereare şi anume "impotenţa". Dacă ar fi spus "neputinţa unuia dintre cei doi de a procreea" nu aş fi spus nimic. Ori impoenţa este deja o suferinţă fizică ce poate apărea după un timp între cei doi. Nu vreau să continu dezbatearea dar acesta nu poate fi un motiv de divorţ decât pentru o persoană care pune foarte mult accent pe relaţia fizică dintre cei doi. În astfel de situaţii trebuie mult discernământ.
Suntem mame de fete în aceiaşi măsură în care suntem şi mame de fete dar suntem şi soţii. Nu e simplu deloc!

Totuşi, cred că nu trebuie să pierdem din vedere că nu atât despărţirea în sine este condamnată de Domnul, cât adulterul pe care-l presupune alipirea de un alt trup.

[IOLANDA]

Tocmai astazi am primit de la Manastirea Petru Voda,o carte (pe care am solicitat-o eu ,fiind recomandata uneia din fiicele mele ,de la manastirea Frasinei)este vorba despre "Cartea omului-sau un barbat si o femeie,de la facerea si pina la innoirea acestei lumi"..autor =Florin Stuparu.Abia am apucat sa citesc citeva pagini ,dar intrand pe acest forum,am avut surpriza sa gasesc aceasta discutie(de altfel,avind legatura cu cartea primita de mine)...si mi=am zis ca ar trebui sa intervin si eu ,avand experienta celor 31 ani de casnicie. In primul rand il apreciez foarte mult pe "ioan cezar",ptr,deschiderea sufletului si ptr,sinceritatea debordanta de care a dat dovada (multi ,nu sunt in stare sa o faca....si stim de ce)...ii doresc din tot sufletul sa reuseasca impreuna cu sotia si copiii lui pe acest "drum anevoios"al mantuirii. Mi-am amintit ,ca de fapt ,acum vreo 20de ani,am inceput si eu aceasta "zbatere" sa-i spunem,pentru a gasi "calea mantuirii"....si da...este o zbatere in adevaratul sens al cuvantului. Pot spune ,ca dupa atatia ani,am reusit intr-un fel impreuna cu sotul meu,sa ne "inghesuim"...la intrarea acestei minunate "cai"...drept care ii multumim Bunului Dumnezeu, pentru Mana intinsa,pe care am simtit-o de nenumarate ori,in caderile noastre.....si suntem inca la inceput.....deci...concluzia....ptr.mantuire trebuie "lupta"...fara intrerupere.......va recomand sa incercati cartea ,pe care am pomenit-o mai sus.....Doamne Ajuta!!!!!!!!!!

[heaven]

În prealabil postat de N.Priceputu

Totuşi, cred că nu trebuie să pierdem din vedere că nu atât despărţirea în sine este condamnată de Domnul, cât adulterul pe care-l presupune alipirea de un alt trup.

Sunt de parere ca adulterul,despartirea,conflictele,sunt doar niste efecte.Este de dorit sa se vada putin dincolo de ele,in adevarata cauza,radacina a problemelor.Evitand sa se atinga aceasta cauza (pentru ca de cele mai multe ori doare si poate genera conflicte),nu se reuseste decat sa se tensioneze si mai mult ,in timp, situatia,sa se acumuleze frustrari,pana la punctul in care ajunge de nesuportat si chiar se poate ajunge la ruptura.Confruntarea cu problema este singura solutie.
Eu nu stiu ce se intampla in viata ta,insa indiferent despre ce ar fi vorba,comunicarea deschisa este cea mai importanta,insa si introspectia,observarea si auto-observarea (ganduri,emotii,comportament si descoperirea cauzei care le genereaza).
Deasemenea,multi dintre noi cand intram intr-o relatie (casnicie),traim cu iluzia ca celalalt ne este dator sa ne faca fericiti si proiectam asupra lui propriile noastre nevoi afective,mai mult sau mai putin implinite in copilarie,ceea ce inevitabil va duce,mai devreme ori mai tarziu, la nemultumire si la dorinta de a-l schimba pe celalalt si sfarsind prin a cere altcuiva,ceea ce noua insine nu ne oferim...
Iar partenerul vine cu aceiasi poveste interioara.Asa cum bine au sesizat multi,in cuplu totul functioneaza ca intr-o oglinda,o oglinda,care ne provoaca necontenit sa invatam impreuna.Poti sparge oglinda,atunci cand te infurii,sa o arunci cat colo,insa cand vei intalni alte si alte oglinzi,ele toate iti vor arata acelasi lucru...pe tine insuti! :)
De aceea,pentru a schimba ceea ce nu functioneaza in relatie,in primul rand cu noi insine este nevoie sa lucram,iar prin comunicare,sinceritate,deschidere,asertivitate,ala turi de fiinta iubita sa vindecam,sa transformam relatia.
Legaturile de iubire sunt ca vinul...in timp pentru unii se transforma in otet,in timp ce pentru altii intr-o licoare de soi ales! :)

[cristiboss56]

În prealabil postat de N.Priceputu

Totuşi, cred că nu trebuie să pierdem din vedere că nu atât despărţirea în sine este condamnată de Domnul, cât adulterul pe care-l presupune alipirea de un alt trup.

http://cristiboss56.blogratuit.ro/Pr...EI-b1-p991.htm

[zaharia_2009]

Am avut si eu curiozitatea sa citesc acest fir .
A fost o senzatie tare stranie , asemanatoare cu acum vreo 2 ani cind la discutii participau ,,celebrele" userite Ory si Fany, Andreicozia , Geonektarios si nu numai .
A fost o senzatie de: unde dai si unde crapa!
In orice caz , eroismul credintei , sinceritatea debordanta , smerenia marasmica si induiosarea maladiva a lui Caesar ma trimite negresit cu gindul la spasitul Geonektarios. Iar aceste atribute folosite de mine sunt enumerate la modul cel mai serios si descriptiv. Da ma rog , este treaba fiecaruia cum doreste sa traiasca dumnezeirea.
Unde dai si unde crapa, deci : mai nimeni nu a vrut sa inteleaga sensul observatiei facute la un moment dat de Glykys si ca urmare au luat-o la buseli care cum a prins-o .
Aici m-au desgusta de-a dreptul surorile care i-au adresat intrebari de-a dreptul stupide : de ce vorbesti tu , ce tu esti casatorita , tu ai copii...? Exact cum sunt inteventiile penibile nenumarate si facute de multi useri in care se imbraca aceasta atitudine total aiurea .
Dar f. corect si frumos a raspuns Glykis : ,,... nu este nevoie sa fiu, dar este nevoie sa marturisesc poruncile Domnului " si a rupt gura tirgului . Cine are discernamint de om matur poate intelege ca a facut o greseala bagindu-o ,,in corzi".
Dupa parerea mea, poti fi om grozav, sa pictezi zeci de tablouri, sa fi artist nu gluma , sa ai publicate ... nu mai stiu ce , dar daca imi pui o asemenea intrebare , te rog sa ma intelegi sora ca esti stupida ! Iti tai craca de sub picioare astfel, ca sa nu zic altcumva .
O alta sora , desi pina la urma a cotit-o, a considerat ea bine ca sa ne spuna ca defapt toti suntem niste desfrinati . Prostia asta ma duce cu gindul la un jenant user banat de mult , care era extrem de slobod la gura si care afirma pe un fir de discutie despre malahie ca in fond : ,,...toti barbatii au facut asa ceva , iar cei care nu recunosc sunt niste ipocriti !"
Noroc ca au fost totusi voci care au indreptat categoric si bine situatia ... dar idea arata ca multi sunt oamenii care gindesc gaunos !
Iarasi am avut o senzatie stranie ca multi, prea multi crestini nu stiu cind biserica accepta deslegarea unei casatorii (canoanele , de, ce sa facem, daca nu le suportam ?; numai cind le vom suporta atunci le vom si cunoaste) dar ca fabuleaza fiecare dupa cum il tine imaginatia . Ba cei/cele care sunt mai pietre de moara in contra credintei amesteca venial criteriile civile, ,,sociale", de bun simt , cu cele de ordin duhovnicesc , si facindu-se oarecum ,,vocea patriotului nationale" reusesc un coctail, cica duhovnicesc .

Dar peste toate aceste intimplari ramine pt. mine concluzia trista ca multi , prea multi inca, inteleg sa raspunda despre galos cind ei sunt intrebati de soson. Adica , fie nu sunt intelese, patrunse , corect ideile celui care scrie , fie se trezeste pacatul exact in cine nu te astepti si mai ales in locul in care credeai mai putin, si incepe sa dea raspuns !

Mi-am permis sa scriu aceste impresii in primul rind ca nu am participat la discutii , adica fara a crea vreo influenta in discutii , ci am ,,ascultat" de pe margine cum se ciorovaie.
In al doilea rind , acestea sunt impresiile mele , si sunt indrituit pt. ele, nefiind obligat sa le imprumut pe ale altuia .
Cine mi le impartaseste bine , cine nu ...la fel . Eu nici o data nu am fost macinat de ispita de a fi pe placul cuiva, de a fi in postura rabinului din banc : vai, tu ai dreptate, dar si tu ai ... aaa, si si tu ai dreptate ! Nu, eu imi marturisesc gindurile mele, si atit !
Dar daca cumva sunt si frati care s-au tulburat de parerile mele atunci le recomand frateste sa nu se mai arunce cu capul inainte la greseli , ca doar acestia sunt supusi tulburarii !
Ma bucur insa, in incheiere, ca a rinduit Dumnezeu ca sa i se intimple si unui alt user ceea ce mi se intimpla mie mai des : sa te trezesti total pe dos luat la intrebari despre subiectul de discutie , si sa fi facut praf in cuvinte , comparatii si constatari jenante (pt. cel care ti le arunca) cind defapt tu sti f. bine ca marturisesti Adevarul adevarat (si nu relativ) si ca nu voiesti sa faci nici un rabat de la El.
Pacea si linistea mea , de mult, este aceasta :
,, Daca pe Mine m-au prigonit si m-au ocarit , si pe voi va vor prigoni"
si inca
,,Fericiti veti fi cind va vor ocari si va vor prigoni si vor zice tot cuvintul rau importiva voastra ... marturisind pt. Mine"

O seara cu pace fratilor forumisti !