In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[vsovivi]

În prealabil postat de nicolae44

as adauga si eu ceva daca nu-i cu suparare citesc biblia si e totusi un exemplu in vt
Proverbe 8:31
jucând pe rotocolul pământului Său şi găsindu-mi plăcerea în fiii oamenilor...ca pamantul e rotund sferic.niste idei mai plauzibile si interesante ar fi acum ca pamantul e concav, gol pe dinauntru si dealtfel Domnul nu-i impotriva descoperirilor geografice a ceea ce El a facut caci stiinta bisericii i-a informat gresit sute de ani pe oameni in ceea ce priveste pamantul cum ca ar fi plat si nu se misca ,apropo de galileo g.intr-adevar azi stiinta continua sa minta impreuna sau cu acceptul bisericilor institutionale cum ca ar mai fi alte lumi,extraterestri dar fac asta cu un scop f precis premeditat deci si nu din nestiinta.incearca sa vezi scriptura dupa subiectul ei principal jertfa Fiului lui Dumnezeu si dupa starea ta inaintea acestei lucrari minunate si vei cunoaste adevarul si adevarul te va face liber

Tonul tău profesoral şi fin ironic împreunat cu orientarea spre lucrurile mai importante din scripturi şi trimiterile către înţelegerile din scripturi unde dumneata găseşti ca şi concluzie că acolo rotocolul pământului înseamnă că e sferic nu face altceva decât să dovedească încăodată frica ta şi a multora de a pricepe scriptura cinstit, ci de frică daţi apă la moară şi îndreptăţire ştiinţificilor absurzi care au născocit şi născocesc la nesfârşit modele explicaţioniste contrazicând scripturile din necredenţă... cârcârpind la nesfârşit ca să puşte plăplăsmuiala...

Deci nu pot pricepe cum dumneata din rotocolul pământului pricepi că e vorba de sfericitate, când rotocol înseamnă roată şi ocol, adică exact senzaţia de care vorbeam: mergi pe aceiaşi direcţie şi ajungi mereu de unde ai plecat de parcă ai fi mers pe un cerc... senzaţie avută de Noe care putea privi cerul şi soarele ca să pricepaă unde se află, deşi totul era acoperit de apă. Iar această senzaţie nu se explică prin sfericitate ci prin finitatea creaţiei şi din faptul că e mititică, cât sub soare şi lună, tot atât deasupra doar că acolo sunt întinse ca un cort.

Voi însă nepricepând şi nevăzând credeţi pe ştiinţifiicii ce au modelat şi apoi au 'mărturisit' că cică au văzut conform cu modelele lor... sori, planete, sisteme solare, atomi, electroni şi alte prostii modelate de minţile lor în căutarea de a explica prin ei înşişi creaţia, folosindu-se de tot felul de unelte...

Nu ceea ce văd ei este greşit ci felul cum interpretează şi explică, crezând ei că găsesc ceea ce au născocit şi modelat... deci fals este tot ce văd ei prin prisma necredeţinţei... iar lucrurile nu sunt complicate ci simple şi sunt descrise în toată scriptura pornind de la Facerea.

Voi însă ca să nu se supere unii sau alţii sau ca să nu fiţi luaţi de proşti puteţi înlocui credinţa cu credulitatea... dar atunci ce aţi făcut şi cui slujiţi?

Deci mai înainte de a-mi da lecţii şi trimiteri biblice de unde se înţelege că pământul e sferic ar fi bine să citiţi Facerea şi să pricepeţi ce este scris acolo.

Nu a existat afară de Dumnezeu iar la început Dumnezeu a creat brusc fără timp un glob de nor, de apă, peste care se purta Duhul lui Dumnezeu pe deasupra în partea de sus, şi asta era Cerul şi Pământul, şi apoi le-a tocmit ca să fie bune şi frumoase şi slujitoare pentru ca Domnul şă-şi găsească odihna Lui în ele.

Se explică cum se face cerul şi cine poartă numele de cer, cum se face pământul şi cine poartă numele de pământ, luminătorii şi toate celelalte...

De unde se vede că nu mai există niciun glob afară de soarele şi luna şi cerul dintre ele la eclipsa de soare, când se formează o sferă perfectă, jumătate fierbinte şi încălzindu-se, jumătate rece şi răcindu-se şi între ele mijlocul cerului ca o ungere cu unt transparent a celor două calote sferice.

Jos avem pământul şi mările pământul semisferic, rond în adânc şi plat denivelat la suprafaţă şi mările care se adună spre jos într-un punct, pe undeva prin mijloc între nord şi sud. Şi acestea nu au unde să se ducă spre jos, mai în jos întrucât nu mai este nimic dedesubt, iar nimicul nu este un vid ci este lipsă inclusiv de spaţiu... adică nimic, de neimaginat, astfel că pământul şade pe nimic şi este întărit de stâlpii credinţei şi de munţii şi pietrele care se clatină la fiecare cutremur.

Voi cred că nu vreţi să citiţi sau nu vreţi să pricepeţi unde ne aflăm.