intrebare pentru filocalicii forumului

În prealabil postat de anna21

Adica am rezolvat patimile comune: lacomia, desfranarea, fumatul, mania, lenea si lipsa de ravna.. Si au mai ramas de cucerit culmile duhovnicesti.

O neintelegere grava a conditiei omului si a raportului cu Dumnezeu cel Rastignit si Inviat.
O pozitie asemanatoare iudeilor care L-au rastignit pe Hristos. Mari nevoitori, iudeii aceia. Lipsiti cu totul de patimi, nu era pic de boala in popor cand S-a pogorat Domnul. Cand a intrat in Ierusalim a gasit acolo cete de sfinti, mii si mii, curati ca lacrima. Nici un desfranat, nici un impietrit cu inima, nici un ratacit. Totul alb ca zapada. A venit, nu-i asa, intre oameni stapani pe sine, induhovniciti, curati ca lacrima, a venit doar asa sa elibereze diplome de buna purtare, sa mai dea un autograf, sa mai bea un pahar de vin si sa il ridice in cinstea victoriilor incontestabile impotriva bolii si a mortii, impotriva vrajmasului. Nu-i asa? Dar cum e?

Iluzia colosala ca omul poate sa realizeze despatimirea de unul singur, prin fortele proprii.
O eliminare a Domnului din ecuatia vietii personale, a vietii societatii, o alungare a Lui dincolo de istoria pe care o traim, in idei abstracte, in turnul de fildes.
Desigur, eliminare si alungare in mintea ratacita a unora, in inchipuirea lor.

Impresia puerila, care denota clar lipsa oricarei lucrari duhovnicesti, ca lacomia, desfranarea de tot felul etc. - ca toate acestea sunt la cheremul vointei personale. Doar sa vrea omul si gata ... e inger. Ce ne mai trebuie si ajutor de la Domnul... Facem noi totul, de voim.

Cine a mai inventat si cuvantul har? Iar Mila Domnului... ce-o mai fi si asta? La ce ne-o mai servi?
Nu-i asa?
Dar cum e?

Vai noua, farisei fatarnici! Morminte frumos varuite, vai noua!

Puneti mana pe carte, cei care ganditi ca in citatul selectat mai sus. Mai mergeti pe la biserica, mai desfundati urechile, ochii, inima. Ziceti 5 cuvinte sfinte, mereu, ziceti, ziceti! Urmati cuvantul Apostolului!

Sau faceti, desigur, cum voiti.
Desconsiderati, mai ales, lucrarea sfintitoare a rugaciunii.
Desconsiderati tot ce voiti. Cine va opreste?
Otraviti cu gandirea cea intunecata orice aer curat gasiti, orice pagina cu macar cateva cuvinte curate. Cine va opreste?

Dumnezeu sa ne ierte pe toti!

P.S. Sfantul acela, un siriac parca, de-i zicea pare-mi-se Efrem, acela care plangea in fiecare zi cu amar, o facea doar asa de fenta, nu-i asa? Facea si el poezele, sarmanul, altminteri inger fiind cu toata despatimirea la zi, incheiata odata pentru totdeauna. Nu-i asa?
Dar cum e?