intrebare pentru filocalicii forumului

[CelMandru]

Mulţumesc soră dobrin7m pentru cuvintele ziditoare! Dumnezeu să te întărească şi mai mult în lucrarea ta smerită! Slavă Domnului pentru toate!

Noroc ca Ioan Cezar e mai ravnitor ca mine in chemarea fratilor la sobornicitate...eu nu sunt nici ravnitor si sunt si cam orgolios cand vine vorba de trebi din astea(la restul sunt smerit, pe cuvant de cercetas)...

Cel Mandru, in ceea ce ma priveste, ai nimerit drept la tinta cu postarea ta....stii de ce?...eu uitasem ceva in toata povestea asta cu amintirea si plangerea pacatelor.....uitasem de Hristos....ma canoneam sa imi plang netrebnicia fata de cei pe care i-am vatamat si ii vatam in continuare dar treaba asta nu se petrecea pe fundalul sentimentului de vina fata de Hristos..ori mintea mea destoinica imi zice ca tocmai din aceasta vina ar trebui sa reiasa si vina fata de altii...ma gandesc ca altfel exista riscul ca toata plangerea sa devina patima in sinea ei si sa se prapadeasca dracii de ras...mi-e frica ca asa se intamplase cu mine.

Dobrin ma inclin in fata ravnei si bunavointei tale.
Mie personal, la gandirea mea actuala, imi vine cam greu sa cred ca imaginea pacatului este in sine un pacat. Un exemplu: Am spus o replica plina de manie cuiva si lucrul asta l-a ranit...ulterior daca eu voi incerca sa imi amintesc nemernicia, imi va veni obligatoriu in minte, chipul aceluia, fie si foarte vag, sau oarecare intiparire a mea care sa fie legata de mania ce imi amintesc ca am simtit-o atunci...atata timp cat pe mine nu ma delecteaza imaginile astea, ci el sunt aduse de faptul ca eu vreau sa imi infrunt mizeria, eu nu pot crede momentan ca pacatuiesc.....as vrea sa ma lipsesc de aceste imagini dar nu stiu cum si nu prea pot...am senzatia ca daca renunt la ele renunt si la sansa de a imi plange pacatul....desi la mine „plangerea pacatului”, din detalii nedemne de discutat aici, s-ar putea sa aiba o esenta patimasa...deci poate nu la plangere mi-e frica sa renunt ci la patima...nu stiu ce sa zic.

[Daniel_7]

Si totusi nu a aparut nici un filocalic pana acum....Putem noi sa-i inlocuim prin postarile noastre pe filocalici?

În prealabil postat de Daniel_7

Si totusi nu a aparut nici un filocalic pana acum....Putem noi sa-i inlocuim prin postarile noastre pe filocalici?

Frate drag am gresit. Trebuia sa scriu „persoane care sunt preocupate de rugaciune” ori „persoane care citesc Filocalia”...la ele ma refeream si parerile lor le-am auzit si sper sa le aud in continuare. Acum fii bun te rog frumos si fie discuta pe tema topicului fie daca esti preocupat de altceva, cum ar fi de pilda necesitatea de a aborda subiecte grele doar cu parintii din pustie ori foarte imbunatatiti, deschide un topic special pentru aceasta.

[Daniel_7]

Cred ca gresesti in continuare in exprimare.In primul rand termenul de filocalic poate fi aplicat doar la cei care traiesc la inaltimea celor care au scris Filocalia,deci mari parinti.

In al doilea rand,cred ca fiecare dintre noi este ,mai mult sau mai putin ,preocupat de rugaciune,si care citesc Filocalia.

Deci cred ca trebuie sa definesti mai exact segmentul la care te referi.

Apoi textul pe care il aduci in discutie,cred ca e greu de comentat de cineva care nu are experienta necesara,practica ,a ceea ce se discuta acolo.

Si eu l-am citit pe Gheron Isihastul ,ba si ce spun ucenicii lui despre el,il consider foarte mare,dar nu ma incumet sa fac judecatile pe care le ceri tu.

[acvilla77]

În prealabil postat de Daniel_7

Si totusi nu a aparut nici un filocalic pana acum....Putem noi sa-i inlocuim prin postarile noastre pe filocalici?

nu putem , si ar fi bine sa nu postam cuvinte desarte,daca nu ne este locul aici.
'vai voua fariseilor fatarnici,ca alergati in lungul marilor si-n largul pamantului sa va faceti un ucenic,si cand il gasiti,il faceti fiu al pierzarii.'

În prealabil postat de VladCat

eu uitasem ceva in toata povestea asta cu amintirea si plangerea pacatelor.....uitasem de Hristos....ma canoneam sa imi plang netrebnicia fata de cei pe care i-am vatamat si ii vatam in continuare dar treaba asta nu se petrecea pe fundalul sentimentului de vina fata de Hristos..ori mintea mea destoinica imi zice ca tocmai din aceasta vina ar trebui sa reiasa si vina fata de altii...ma gandesc ca altfel exista riscul ca toata plangerea sa devina patima in sinea ei si sa se prapadeasca dracii de ras...mi-e frica ca asa se intamplase cu mine.

O, frate Vlad, bine ca spusesi acestea!
Pai, dupa mine, uite ce-am de zis:
a) in meseria mea avem de-a face des cu oameni care se framanta in ganduri, se muncesc ei pe ei insisi, pentru raul pe care cred ca l-au facut altora (nu conteaza ca de multe ori chiar l-au facut, cu adevarat, conteaza ce crede omul, gandurile sale exista in el, cu ele lucreaza). Din aceste regrete intoarse pe toate fetele, din muncirea asta de sine, ies: sentimente intense de autoinvinovatire pana la intensitate clinica, ganduri de autodevalorizare fara speranta, imagine de sine negativa exagerata si fara suport real, trairi de angoasa, spaima, anxietate, panica, intentii de autopedepsire pana la mutilare corporala etc. Iese si insingurare, autoblocarea sentimentulu de comuniune, scaderea energiei, tulburarea instinctelor etc. O intreaga debandada. Omul e deja in una sau alta din formele depresiei sau face alte tulburari asociate. In plus, ca sa se mai linisteasca pe plan emotional, si sa isi mai faca curaj, incepe sa se inchipuie plin de valoare (in mod compensator pentru busiturile pe care si le trage singur in mod lipsit de discernamant), sa consume diverse substante (alcool, droguri etc.), sa caute indulcitori de tot felul, devine patimas etc. Toate sunt de la gandurile de autosabotare, pedeapsa, vina. Ar fi muuuulte de spus. Rezultatul e insa unul singur: inca un pacient psi. Urmeaza mult chin, cheltuiala de tot felul, rezultate discutabile...
b) Dar toate acestea sunt forme de tulburare care au in spate manifestari ale mandriei. El omul, singur in forul sau interior, unde troneaza un judecator implacabil, dur, nemilos, foarte exigent in plan moral, un dumnezeu intransigent poate mai cumplit decat dumnezeul iudeilor din V.T., el biciuieste si schilodeste persoana in cauza. Iata: un eu mandru, pedepsitor, arogant. Birrrrr!
Iata pe scurt cam ce ne aduce "lumea", pe care o pupa-n cur toti inselatii, care se mai si cred crestini, da, da, asa si chiar mai rau stau lucrurile, sa fiu iertat...
c) Cu totul altfel este atunci cand omul isi trece toate judecatile despre sine si despre lume prin "sita" ganduilor la Hristos. Cand Domnul este judecatorul nostru, cand Domnul ne conduce din Biserica Lui, atunci avem acolo orice, dar nu pedeapsa care duce la deznadejde. Domnul e puternic, e bun si milostiv, e iubitor. Domnul iarta, invata, lamureste, insufleteste, bucura, aduce pacea etc.
Gandul permanent la Domnul ne scuteste de mizeriile depresiei si pune franta pe genunchi mandria. Gandul indragostit si smerit, se-ntelege, adica, in fond, rugaciunea. In fine, pentru diferente mai fine, a precizat deja sora Dobrin cele doua modalitati distincte de raportare la Hristos, in postarea de mai sus.

[cristiboss56]

În prealabil postat de ioan cezar

O, frate Vlad, bine ca spusesi acestea!
Pai, dupa mine, uite ce-am de zis:
a) in meseria mea avem de-a face des cu oameni care se framanta in ganduri, se muncesc ei pe ei insisi, pentru raul pe care cred ca l-au facut altora (nu conteaza ca de multe ori chiar l-au facut, cu adevarat, conteaza ce crede omul, gandurile sale exista in el, cu ele lucreaza). Din aceste regrete intoarse pe toate fetele, din muncirea asta de sine, ies: sentimente intense de autoinvinovatire pana la intensitate clinica, ganduri de autodevalorizare fara speranta, imagine de sine negativa exagerata si fara suport real, trairi de angoasa, spaima, anxietate, panica, intentii de autopedepsire pana la mutilare corporala etc. Iese si insingurare, autoblocarea sentimentulu de comuniune, scaderea energiei, tulburarea instinctelor etc. O intreaga debandada. Omul e deja in una sau alta din formele depresiei sau face alte tulburari asociate. In plus, ca sa se mai linisteasca pe plan emotional, si sa isi mai faca curaj, incepe sa se inchipuie plin de valoare (in mod compensator pentru busiturile pe care si le trage singur in mod lipsit de discernamant), sa consume diverse substante (alcool, droguri etc.), sa caute indulcitori de tot felul, devine patimas etc. Toate sunt de la gandurile de autosabotare, pedeapsa, vina. Ar fi muuuulte de spus. Rezultatul e insa unul singur: inca un pacient psi.

Interesant , ca in multe cazuri am auzit , mai ales in specialitatea de psihiatrie , multi medici incep in a semana , in anumite privinte , cu pacientii . . . !
Acum, te rog sa nu-mi iei postarea asta ca ceva rautacios , ci ca ceva sincer spus . Oare "psihologii" nu pot avea nevoie ei insasi de "psihologi" ?

În prealabil postat de cristiboss56

Interesant , ca in multe cazuri am auzit , mai ales in specialitatea de psihiatrie , multi medici incep in a semana , in anumite privinte , cu pacientii . . . !
Acum, te rog sa nu-mi iei postarea asta ca ceva rautacios , ci ca ceva sincer spus . Oare "psihologii" nu pot avea nevoie ei insasi de "psihologi" ?

Vezi, frate, vechea noastra meteahna, ori, ma rog, neintelegere dintre noi doi: iar fortezi usi deschise si, pe de alta parte, iarasi vinzi castraveti gradinarului...
In fine, fie dupa cum voiesti.

Unde dai si ... unde crapa! M-am lamurit cu asta, ca nicaieri, aici pe forum.

În prealabil postat de ioan cezar

Vezi, frate, vechea noastra meteahna, ori, ma rog, neintelegere dintre noi doi: iar fortezi usi deschise si, pe de alta parte, iarasi vinzi castraveti gradinarului...
In fine, fie dupa cum voiesti.

Unde dai si ... unde crapa! M-am lamurit cu asta, ca nicaieri, aici pe forum.

P.S. Oricum ai incercat s-o indulcesti, interventia ta, frate CristiBoss, tot prostie agresiva este pentru mine. Imi pare rau dar imi e tot mai clar ca altfel nu poti sa te comporti. Imi pare rau, cu adevarat regret. Sa nu ne facem iluzii - noi doi, ca si in cazul meu cu userul anna, nu ne putem intelege. Suntem inriuriti din surse diferite, asta mi-e clar. (Nu intamplator avem duhovnici foarte diferiti.) Ce fel de surse insa, eu nu ma pronunt. Domnul stie!