intrebare pentru filocalicii forumului

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

Imaginatia , de care vorbesti , este venita tocmai dintro trezie mult prea accentuata , dar o trezie deformata , o trezie tinuta activ de starea noastra pacatoasa . Nu cred , refuz sa cred ca imaginatia nu ne-a fost data de Dumnezeu , de Creatorul nostru , caci fara ea nu am fi evoluat , am fi ramas ca acum doua mii de ani . Imprastierea mintii , la care face referire si Parintele Cleopa , este o realitate , o realitate grea pentru noi , mai ales la rugaciuni , rugaciuni care parca bat pasul pe loc de multe ori . Chiar tu imi spuneai ceva interesant pe privat in acest sens , cand citeai rugaciunile de dimineata , seara , fara sa-ti dai seama de greseala imediat . Aici trebuie sa lucram mult , mult de tot !

Cu iertare, de trei ori iertare sa nu va suparati.
Adam cel inainte de caderea in pacat a fost facut cu fire curata si lipsita de orice imaginatie. Avea un discernamant curat si o stravadere pe care astazi doar sfintii o mai ating. Toate le vedea curat asa cum sunt, fara distorsionarea imaginatiei sau a unei minti pacatoase. Umbla gol si nu se rusina tocmai fiindca nu avea imaginatia care este aducatoare de pacat.
In clipa in care Adam a cazut in pacat a patruns si imaginatia in mintea sa. A fost momentul in care raul a intrat in firea omeneasca. Din clipa aceea si-a dat seama ca e gol si si-a imaginat deja ca e vazut gol.

Noi oamenii avem firea cazuta a lui Adam. Din pricina inmultirii pacatelor avem si imprastierea mintii la rugaciune. Insa Sfintii Parinti asa ne invata si asa si este: -intai curatare de pacate, apoi curatare a mintii de pacate, deci lipsa de pacate in gand, si apoi curatarea imaginatiei pacatului. Pentru a putea ajunge la inaltimea rugaciunii trebuie sa cureti tot lumescul din tine.
Omul profund induhovnicit este lipsit de imaginatie intrucat are discernamantul si dreapta judecata. Nu are nevoie de imaginatie pentru ca are incredere totala in Dumnezeu in a carui voie se lasa. Nu este nevoie sa isi imagineze ce va fi pentru ca ia viata asa cum e si cum ii randuie Dumnezeu. Nu isi imagineaza descoperiri nemaipomenite pentru ca stie ca daca trebuie sa descopere ceva Dumnezeu ii descopera in minte si atunci va stii. Dar va stii doar atunci cand Dumnezeu ii va descoperi. In toate face voia lui Dumnezeu si atunci nu are sens sa isi imagineze nimic.
Fiind induhovnicit si avand pe Dumnezeu in minte, nu mai are cum sa mai fie acolo si imaginatia. In minte e doar Dumnezeu. Si astfel Dumnezeu il intelepteste iar mintea celui induhovnicit vede totul clar si limpede in orice moment.

[anna21]

Am vrut si eu sa raspund la acea postare, dar am renuntat ca sa nu mai incing spiritele.
Eu am avut un thread pe aceasta tema, la care am renuntat pt ca nu prea cadeau oamenii de acord ca imaginatia este nociva cresterii duhovnicesti.
Daca ai informatii in plus despre acest subiect (care ma intereseaza), m-as bucura sa le postezi acolo:

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...ad.php?t=10618

În prealabil postat de dobrin7m

Cu iertare, de trei ori iertare sa nu va suparati.
Adam cel inainte de caderea in pacat a fost facut cu fire curata si lipsita de orice imaginatie. Avea un discernamant curat si o stravadere pe care astazi doar sfintii o mai ating. Toate le vedea curat asa cum sunt, fara distorsionarea imaginatiei sau a unei minti pacatoase. Umbla gol si nu se rusina tocmai fiindca nu avea imaginatia care este aducatoare de pacat.
In clipa in care Adam a cazut in pacat a patruns si imaginatia in mintea sa. A fost momentul in care raul a intrat in firea omeneasca. Din clipa aceea si-a dat seama ca e gol si si-a imaginat deja ca e vazut gol.

Noi oamenii avem firea cazuta a lui Adam. Din pricina inmultirii pacatelor avem si imprastierea mintii la rugaciune. Insa Sfintii Parinti asa ne invata si asa si este: -intai curatare de pacate, apoi curatare a mintii de pacate, deci lipsa de pacate in gand, si apoi curatarea imaginatiei pacatului. Pentru a putea ajunge la inaltimea rugaciunii trebuie sa cureti tot lumescul din tine.
Omul profund induhovnicit este lipsit de imaginatie intrucat are discernamantul si dreapta judecata. Nu are nevoie de imaginatie pentru ca are incredere totala in Dumnezeu in a carui voie se lasa. Nu este nevoie sa isi imagineze ce va fi pentru ca ia viata asa cum e si cum ii randuie Dumnezeu. Nu isi imagineaza descoperiri nemaipomenite pentru ca stie ca daca trebuie sa descopere ceva Dumnezeu ii descopera in minte si atunci va stii. Dar va stii doar atunci cand Dumnezeu ii va descoperi. In toate face voia lui Dumnezeu si atunci nu are sens sa isi imagineze nimic.
Fiind induhovnicit si avand pe Dumnezeu in minte, nu mai are cum sa mai fie acolo si imaginatia. In minte e doar Dumnezeu. Si astfel Dumnezeu il intelepteste iar mintea celui induhovnicit vede totul clar si limpede in orice moment.

În prealabil postat de dobrin7m

Din clipa aceea si-a dat seama ca e gol si si-a imaginat deja ca e vazut gol.

Desi intreaga postare imi pare foarte folositoare, retin acum acest cuvant selectat.
Am subliniat ceea ce as numi, cu ingaduinta voastra, "cheia" problemei noastre, a oamenilor dintre oameni, din relatiile interumane. Consider ca aici e toata problema sau, ma rog, miezul ei, rascrucea catre iad sau Rai. Dezbinarea, precum si buna (con)vietuire trec pe-aici. Va multumesc pentru cuvant si ma iertati pentru suparari.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

Cu iertare, de trei ori iertare sa nu va suparati.
Adam cel inainte de caderea in pacat a fost facut cu fire curata si lipsita de orice imaginatie. Avea un discernamant curat si o stravadere pe care astazi doar sfintii o mai ating. Toate le vedea curat asa cum sunt, fara distorsionarea imaginatiei sau a unei minti pacatoase. Umbla gol si nu se rusina tocmai fiindca nu avea imaginatia care este aducatoare de pacat.
In clipa in care Adam a cazut in pacat a patruns si imaginatia in mintea sa. A fost momentul in care raul a intrat in firea omeneasca. Din clipa aceea si-a dat seama ca e gol si si-a imaginat deja ca e vazut gol.

Noi oamenii avem firea cazuta a lui Adam. Din pricina inmultirii pacatelor avem si imprastierea mintii la rugaciune. Insa Sfintii Parinti asa ne invata si asa si este: -intai curatare de pacate, apoi curatare a mintii de pacate, deci lipsa de pacate in gand, si apoi curatarea imaginatiei pacatului. Pentru a putea ajunge la inaltimea rugaciunii trebuie sa cureti tot lumescul din tine.
Omul profund induhovnicit este lipsit de imaginatie intrucat are discernamantul si dreapta judecata. Nu are nevoie de imaginatie pentru ca are incredere totala in Dumnezeu in a carui voie se lasa. Nu este nevoie sa isi imagineze ce va fi pentru ca ia viata asa cum e si cum ii randuie Dumnezeu. Nu isi imagineaza descoperiri nemaipomenite pentru ca stie ca daca trebuie sa descopere ceva Dumnezeu ii descopera in minte si atunci va stii. Dar va stii doar atunci cand Dumnezeu ii va descoperi. In toate face voia lui Dumnezeu si atunci nu are sens sa isi imagineze nimic.
Fiind induhovnicit si avand pe Dumnezeu in minte, nu mai are cum sa mai fie acolo si imaginatia. In minte e doar Dumnezeu. Si astfel Dumnezeu il intelepteste iar mintea celui induhovnicit vede totul clar si limpede in orice moment.

Nu am cum sa ma supar , pentru ca observatile tale sunt totdeauna pertinente si nu se indeparteaza de la subiect , si sunt toteauna bazate pe Invataturile Sfintilor Parinti . Ce ne facem insa noi , cei cazuti , care nu ne putem compara cu Sfintii ? Imaginatia creatoare este totusi un Dar de la Dumnezeu . Vorbesc aici de imaginatia creatoare !Oricum ceea ce primim in dar , este din mila dumnezeiasca , caci cautand sa ajungem pe culmi, prin mari nevointe , fara sa avem virtutile , suntem in mare primejdie sa cadem in inselaciune, precum ne invata Sfantul Nectarie al Pentapoliei in invataturile sale despre discernamant . Nu putem compara omul de dinainte de cadere , cu cel cazut in pacat . Scopul vietii noastre este sa devenim desavarsiti si sfinti , dar calea este lunga , anevoiasa , ingusta , dar nu imposibila. Pentru omul din lume , rugaciunea spre Domnul este singura salvare de ai da in imaginatia sa cele bine placute Lui si cu adevarat de folos , mai pe inteles sa ne dea minte inteleapta .

[dobrin7m]

În prealabil postat de cristiboss56

Nu am cum sa ma supar , pentru ca observatile tale sunt totdeauna pertinente si nu se indeparteaza de la subiect , si sunt toteauna bazate pe Invataturile Sfintilor Parinti . Ce ne facem insa noi , cei cazuti , care nu ne putem compara cu Sfintii ? Imaginatia creatoare este totusi un Dar de la Dumnezeu . Vorbesc aici de imaginatia creatoare !Oricum ceea ce primim in dar , este din mila dumnezeiasca , caci cautand sa ajungem pe culmi, prin mari nevointe , fara sa avem virtutile , suntem in mare primejdie sa cadem in inselaciune, precum ne invata Sfantul Nectarie al Pentapoliei in invataturile sale despre discernamant . Nu putem compara omul de dinainte de cadere , cu cel cazut in pacat . Scopul vietii noastre este sa devenim desavarsiti si sfinti , dar calea este lunga , anevoiasa , ingusta , dar nu imposibila. Pentru omul din lume , rugaciunea spre Domnul este singura salvare de ai da in imaginatia sa cele bine placute Lui si cu adevarat de folos , mai pe inteles sa ne dea minte inteleapta .

Am postat pe threadul lui anna21 un citat din cartea "Ortodoxia este metoda de vindecare a sufletului" de Mitropolitul Ierotheos Vlahos din care extrag aici un citat sa il discutam un pic.

http://www.crestinortodox.ro/forum/s...410#post430410

"Al treilea tip este îmaginaţia creatoare, care dezvoltă civilizaţia şi arta. Oamenii încearcă să rezolve unele probleme sau să înainteze în dezvoltarea artei. Nu este ceva de condamnat, căci, aşa cum am spus, este o stare firească după cădere. Dar trebuie subliniat că este foarte primejdioasă pentru rugăciunea curată".

Deci imaginatia creatoare este si ea o stare fireasca dupa caderea lui Adam in pacat nu este o virtute daruita de Dumnezeu. Insa daca vrem sa ajungem la adevarata cunoastere de Dumnezeu trebuie sa ne ferim de ea pentru ca aceasta imaginatie creativa merge mana in mana cu mandria de sine si slava desarta. De aceea de pilda calugarul pictor de icoane sau biserici nu purcede la inceperea lucrului fara rugaciune curata ca apoi ceea ce creaza sa nu fie rezultatul imaginatiei sale ci a gandurilor bune ce vin de la Dumnezeu.

Acum darurile lui Dumnezeu sub forma de vedenii iarasi nu sunt produsul imaginatiei noastre ci sunt daruri de la Dumnezeu, cum ar fi vederea unui sfant sau a Maicii Domnului. de aceea doar cei ce se invrednicesc de aceste daruri le si primesc. Iar aceste vedenii nici nu e voie sa le includem in imaginatie. de aceea se numesc vedenii. Pentru ca sursa lor, originea lor este afara de mintea noastra, este de la Dumnezeu.

Acum am vazut cum traiesc monahii in Sf. Munte cand am primit la noi anul trecut o saptamana pe duhovnicul meu. Nimic nu isi imagineaza spre rezolvare a ceva pentru viitor ci lasa totul la voia Domnului. Iar hotararile le ia atunci pe loc cand sunt necesare si atunci cu rugaciune ca sa fie o hotarare buna si pe voia Domnului.
Daca e vorba de ceva constructiv iarasi se face rugaciune la Dumnezeu ca sa ii dea gand bun ca ceea ce vrea sa construiasca, fie si un proiect sa fie bun cu minte limpede si curata. A sta si a pritoci in imaginatie un viitor , indiferent din ce unghi privim este foarte primejdios si departe de adevarata traire ortodoxa.

Ce simplu poate fi viata. Orice lucrare avem de intocmit inainte de a o incepe in loc sa ne imaginam cum va fi si cum sa o fac, mai bine am face rugaciunea de incepere a lucrului si apoi am purcede la munca, ca Dumnezeu ajuta cu ganduri bune sa ducem la bun sfarsit lucrarea inceputa.

Oricum Dumnezeu nu randuie ca absolut toti sa fim mari descoperitori cu importanta extraordinara pentru oameni. Iar acei mari descoperitori din istoria omenirii eu consider ca tot Dumnezeu le-a dat gandul descoperirii, din pas in pas si nu au realizat ei prin propria lor imaginatie creatoare. Eu cred ca Dumnezeu in prestiinta Sa pune in anumiti oameni mai multa latura creatoare, sau inclinatie spre descoperire si apoi omul creste si isi dezvolta sau nu inclinatia. Unii din pacate isi dezvolta inclinatia dar cazuti fiind in pacate, altii isi dezvolta inclinatia credinciosi si lucratori in voia Domnului iar altii isi ingrop singuri talantul.

Legat de aceasta chiar am avut discutii cu un ateu caruia i-am spus: exemplu descoperirea atractiei gravitationale. Newton a avut gandul cel bun de la Dumnezeu sa descopere aceasta forta de atractie insa nu putem spune ca inainte de acest moment nu a existat in natura acest fenomen, dar nici nu putem spune ca inainte de Newton nu au fost oameni la fel de destepti sau poate mai destepti ca el. Eu consider ca Newton a descoperit pentru ca Dumnezeu a vazut ca e nevoie ca oamenii sa descopere asta si i-a dat gandul cel bun. Pana la Newton nu a fost poate nevoie ca oamenii sa stie de existenta acestui fenomen.

In ceea ce priveste pe mine am vazut ca imaginatia mi-a fost de multe ori foarte daunatoare in toate aspectele vietii. Si am vazut ca acum de cand ma las in voia Domnului sunt mult mai linistita, mai calma, nu mai am teama de ce va fi in viitor. Chiar imi amintesc o exclamatie minunata a sotului meu acum 2 zile: "Stiu ce va fi cu mine pana luni. De luni ce va vrea Dumnezeu." Am zambit si mi-am dat seama ca asa trebuie sa traim.

În prealabil postat de dobrin7m

Am postat pe threadul lui anna21 un citat din cartea "Ortodoxia este metoda de vindecare a sufletului" de Mitropolitul Ierotheos Vlahos din care extrag aici un citat sa il discutam un pic.

Cred ca e acelasi lucru cu "Psihoterapia ortodoxa. Stiinta Sfintilor Parinti" - Mitropolitul Hieroteos Vlachos. Acum se gaseste sub aceasta denumire...sper sa nu gresesc. Eu o am sub aceasta denumire.

[dobrin7m]

În prealabil postat de ovidiu b.

Cred ca e acelasi lucru cu "Psihoterapia ortodoxa. Stiinta Sfintilor Parinti" - Mitropolitul Hieroteos Vlachos. Acum se gaseste sub aceasta denumire...sper sa nu gresesc. Eu o am sub aceasta denumire.

Da, da, asa este.

[cristiboss56]

În prealabil postat de dobrin7m

In ceea ce priveste pe mine am vazut ca imaginatia mi-a fost de multe ori foarte daunatoare in toate aspectele vietii. Si am vazut ca acum de cand ma las in voia Domnului sunt mult mai linistita, mai calma, nu mai am teama de ce va fi in viitor. Chiar imi amintesc o exclamatie minunata a sotului meu acum 2 zile: "Stiu ce va fi cu mine pana luni. De luni ce va vrea Dumnezeu." Am zambit si mi-am dat seama ca asa trebuie sa traim.

Multumesc din suflet pentru toata postarea ta , si-mi dores din suflet sa spun si eu cuvintele sotului tau !
Sa fiti binecuvantati !

[Daniel_7]

As pune si eu o altfel de intrebare,daca tot avem voie sa punem orice fel de intrebari.

Vrea cineva in viitorul apropiat sau mai indepartat sa ajunga filocalic? Are cineva aceasta intentie ?

[dobrin7m]

În prealabil postat de Daniel_7

As pune si eu o altfel de intrebare,daca tot avem voie sa punem orice fel de intrebari.

Vrea cineva in viitorul apropiat sau mai indepartat sa ajunga filocalic? Are cineva aceasta intentie ?

As raspunde cu cuvintele:
"Fiti asadar desavarsiti precum Tatal vostru desavarsit este"

Este asadar gresit sa vrem asta? Oare ne indeamna Hristos sa facem ceva care nu sta in putinta noastra?

Eu cred ca adevaratii crestini traitori vor si isi doresc din tot sufletul sa ajunga cat mai aproape de Dumnezeu. Cine nu vrea asta nu este traitor.