intrebare pentru filocalicii forumului

[Daniel_7]

In afara de faptul ca titlul este complet gresit,nu exista filocalici printre noi ,asta evident,

as vrea sa-l intreb pe Vladcat,ce intrebare dorea sa puna,dar scurt si la obiect ,ca sa pot obiectiva acest thread,deci il rog sa spuna cu cuvintele lui,ce il doare .....

În prealabil postat de Daniel_7

In afara de faptul ca titlul este complet gresit,nu exista filocalici printre noi ,asta evident,

as vrea sa-l intreb pe Vladcat,ce intrebare dorea sa puna,dar scurt si la obiect ,ca sa pot obiectiva acest thread,deci il rog sa spuna cu cuvintele lui,ce il doare .....

Uite Daniel, care era intrebarea mea, care poate a fost prea vag exprimata in contextul primului meu post:

Parintii spun sa iti amintesti pacatele dar aceast lucru presupune multe imagini(chipuri de persoane, locuri etc.) care imprastie gandirea si pot chiar sa reactiveze patimi (manie, slava desarta etc.). Care e solutia pentru a asculta sfatul parintilor dar a te feri totusi de imagini vatamatoare ?

[Daniel_7]

Parerea mea practica si sincera este ca nu trebuie sa-ti amintesti pacatele in amanuntul lor,ci doar faptul ca ai pacatuit.

Si cred ca Parintii nu spun sa-ti amintesti pacatele,ci sa le spovedesti si apoi sa nu le mai faci.Asa cred ca scapi si de amintirea lor.

Mai este un moment cand e bine sa iti mai reactivezi amintirea unui pacat savarsit anterior: atunci cand apare o stare de mandrie,pentru a te smeri.

Cred ca important pentru pocainta nu este amintirea pacatelor noastre,ci amintirea faptului ca Adam a gresit, ca putem gresi in orice moment(deci vigilenta),si mai trebuie pocainta pentru faptul ca omul a cazut din slava lui cea mare,si ea trebuie redobandita prin efort.

Efort care inseamna printre altele: asceza,rugaciune,milostenie,indepartare de lume si placerile ei etc.

În prealabil postat de Daniel_7

Parerea mea practica si sincera este ca nu trebuie sa-ti amintesti pacatele in amanuntul lor,ci doar faptul ca ai pacatuit.

Si cred ca Parintii nu spun sa-ti amintesti pacatele,ci sa le spovedesti si apoi sa nu le mai faci.Asa cred ca scapi si de amintirea lor.

Mai este un moment cand e bine sa iti mai reactivezi amintirea unui pacat savarsit anterior: atunci cand apare o stare de mandrie,pentru a te smeri.

Cred ca important pentru pocainta nu este amintirea pacatelor noastre,ci amintirea faptului ca Adam a gresit, ca putem gresi in orice moment(deci vigilenta),si mai trebuie pocainta pentru faptul ca omul a cazut din slava lui cea mare,si ea trebuie redobandita prin efort.

Efort care inseamna printre altele: asceza,rugaciune,milostenie,indepartare de lume si placerile ei etc.

De acord cu tine in ceea ce priveste constientizarea permanenta a starii de pacatosenie, dar Ioan Gura de Aur in omilia la Matei, ori Isaac Sirul in „cuvinte pt singuratici”, sau chiar Dimitrie din Rostov intr-un cuvant despre pocainta, vorbesc totusi despre amintirea pacatelor. Ioan Gura de Aur chiar recomanda ca acest lucru sa se petreaca in fiecare seara inainte de rugaciune.....in locurile pe care le-am pomenit ei nu se refera la amintirea starii de pacatosenie ci la amintirea propriu-zisa a pacatelor....

[Daniel_7]

În prealabil postat de VladCat

De acord cu tine in ceea ce priveste constientizarea permanenta a starii de pacatosenie, dar Ioan Gura de Aur in omilia la Matei, ori Isaac Sirul in „cuvinte pt singuratici”, sau chiar Dimitrie din Rostov intr-un cuvant despre pocainta, vorbesc totusi despre amintirea pacatelor. Ioan Gura de Aur chiar recomanda ca acest lucru sa se petreaca in fiecare seara inainte de rugaciune.....in locurile pe care le-am pomenit ei nu se refera la amintirea starii de pacatosenie ci la amintirea propriu-zisa a pacatelor....

Iti amintesti pacatele pentru a-ti induce starea de smerenie si de pocainta,apoi incepi rugaciunea(pornind de la acesta stare),iar in cadrul rugaciunii excluzi orice gand,ramai doar cu starea ,fara gandul la ea.

Deci faci o spovedanie personala,apoi incepi rugaciunea ,curatat fiind...

Pot sa fac o analogie: Asa cum dupa spovedania la preot ,te simti mai in putere ,si ca ai scapat de o povara,asa este si dupa amintirea pacatelor.,rugaciunea curge mai usor.

[cristiboss56]

În prealabil postat de Daniel_7

Parerea mea practica si sincera este ca nu trebuie sa-ti amintesti pacatele in amanuntul lor,.

Un om smerit recunoaşte cu căinţă faptul că este supus greşelii, în timp ce un om mândru este doborât de două ori de păcatul săvârşit. Prima dată prin păcatul însuşi, iar a doua oară prin rănirea provocată de acesta propriului orgoliu nemăsurat. Este greu să te consideri sfânt atunci când păcatul îţi demonstrează clar slăbiciunile manifeste. Sfântul Isaac Sirul ne-a vorbit pe larg de toate aceste aspecte.
"Fireşte, e bine şi potrivit ca, aducându-şi aminte de păcatele sale, să nu se socotească vrednic de purtarea de grijă a lui Dumnezeu; dar să-şi aducă aminte şi de mila lui Dumnezeu şi să se mângâie! Fiindcă adevărata încredere în Dumnezeu întăreşte gândul şi-l face tare în orice mâhnire ce vine peste el şi face omul în stare să suporte toate cu curaj. Credinţa în purtarea de grijă a lui Dumnezeu e lumina gândului care se ridică în om prin har. Fiindcă mângâierea vine la cei care rabdă ispitele întâlnite în calea a ce e mai bun din pricina încrederii în Dumnezeu, Care se apropie şi îi ajută pe cei care-L iubesc spre bine, cum spunea Apostolul şi pentru că, aşa cum spunea Proorocul, "mântuirea e pururea aproape de cei ce se tem de El" şPs. 85, 10ţ (Sfântul Isaac Sirul, Cuvinte către singuratici, vol. III, trad. diac Ioan I. Ică jr, Editura Deisis, Sibiu, 2005, p. 152). Atunci când ne aducem aminte de păcatele noastre este necesar să păstrăm un echilibru. Adesea, demonii ne atacă mintea cu gânduri pline de deznădejde legate de greşelile anterioare. De regulă, gândurile demonice conţin în ele o disperare ascunsă. Ele ne spun că nu ne vom mântui sau că păcatele noastre mărturisite nu au fost iertate. Astfel, demonii încearcă să ne arunce în prăpastia deznădejdii, dorind astfel să ne facă să ne îndoim de mila lui Dumnezeu cu privire la noi. De aceea, Sfântul Isaac Sirul încearcă să determine un echilibru în această privinţă: ne putem aminti de păcatele săvârşite (cu excepţia păcatului desfrânării, aşa cum spun mulţi Sfinţi Părinţi ), dar în acelaşi timp nu trebuie să ne pierdem nădejdea în mila lui Dumnezeu. În caz contrar, ne este aproape imposibil să răbdăm ispitele diavolilor, deoarece deznădejdea ne lipseşte de orice curaj şi îndrăzneală împotriva atacurilor lor. Amintirea păcatelor nu trebuie să lucreze în noi gândul lipsei de grijă a lui Dumnezeu cu privire la persoana noastră. Din contră, această amintire plină de smerenie trebuie să ne aducă o încredere mai mare în puterea, mila şi purtarea de grijă pe care Dumnezeu ni le oferă pe parcursul vieţii noastre.

http://www.youtube.com/watch?v=ZnwmyCUYLq0

Atmosfera rugaciunii...

[glykys]

În prealabil postat de VladCat

Uite Daniel, care era intrebarea mea, care poate a fost prea vag exprimata in contextul primului meu post:

Parintii spun sa iti amintesti pacatele dar aceast lucru presupune multe imagini(chipuri de persoane, locuri etc.) care imprastie gandirea si pot chiar sa reactiveze patimi (manie, slava desarta etc.). Care e solutia pentru a asculta sfatul parintilor dar a te feri totusi de imagini vatamatoare ?

Aha, e si pentru mine mai clar acum...
Parintele Paraian a fost intrebat odata ceva asemanator si el spunea ca intelege acest lucru prin faptul ca pocainta se face cu fata spre viitor, nu spre trecut, prin inlocuirea pacatului prin virtute. Adica nu stai sa plangi in pat si sa iti amintesti cat de pacatos ai fost, ci iti lucrezi mantuirea, la modul practic. De exemplu: ai fost hot, sa zicem. Nu incepi sa plangi si sa iti amintesti cate case ai furat, ci parasesti furtul, te faci om cinstit, care castiga din munca lui, in prima faza, adica intri in normalitate. Apoi inlocuiesti pacatul cu virtutea: devii om milostiv si din ce castigi cinstit, le dai si altora. In loc sa furi, faci milostenie. Asa vedea lucrurile, concrete si in viata practica. Pana aici a fost par. Paraian.

Cum a facut Zaheu adica, nu a stat sa isi aminteasca pacatele, ce si cum a furat, cand, cui, cu cine.... ci imediat a facut ce trebuie: s-a pocait (a recunoscut ca e pacatos) si-a reparat greselile facute (da de patru ori inapoi ce a furat de la altii) si s-a angajat pe calea milosteniei, virutea opusa pacatului (isi da jumatate de avere saracilor). Deci felul de a arata ca te-ai indreptat este cel practic, nu cel teoretic, mental. Pocainta se vede in fapte, nu in ganduri, imagini sau vorbe. Tu (nu ma refer neaparat la tine) poti sa iti imaginezi ca te-ai pocait, ca iti pare rau pentru pacate, dar daca faptele pe care le faci iti dovedesc contrariul, inseamna ca e ceva putred si, de fapt, nu esti cum te crezi. Adica degeaba zici vai, ce pacatos sunt eu, daca nu ajungi sa te indrepti! Pentru ca nici pocianta nu e scop in sine, ci mijloc (asta am spus-o de la mine, se poate ca altii sa aiba alte pareri).

De altfel, si la spovedanie se marturisesc pacatele, nu si imprejurarile sau persoanele. Daca ceea ce te preocupa nu e doar o curiozitate intelectuala, ar trebui sa te sfatuiesti cu duhovnicul, repet.

Edit: am vazut ce exemple ai dat. Problema este ca noi suntem in lume, sunte mireni, nu suntem calugari, pustnici. Avem alte datorii. Si tot par. Paraian spunea ca minusurile calugarului sunt plusurile mireanului si invers, minusurile mirenilor sunt plusurile calugarilor. Fireste ca un hot care se pocaieste si se duce in pustie nu are ce face altceva acolo decat sa isi planga pacatele, caci nu poate nici munci cinstit, nici nu are cui sa faca milostenie, nu are cui sa ii repare greselile... Dar noi traim printre oameni si printre oameni trebuie sa ne lucram mantuirea.

Va sincer multumesc inca o data tuturor

Hristos in mijlocul nostru.

[Daniel_7]

Spun Parintii (filocalici) ca e nevoie pentru a avea o rugaciune ulterioara spornica,ca trebuie sa ne strapungem inima inainte cu amintirea Judecatii,cu faptul ca putem muri oricand nepregatiti.....

Si apoi incepem rugaciunea de seara sau de noapte,atunci straduindu-ne sa alungam orice gand ne vine in minte...