Dumnezeu, Patrie, Famile

[TINERI PENTRU ROMANIA]

CELE ŞAPTE VIRTUŢI

1. Dreptatea

Dreptatea e preceptul care cere respectarea regulilor morale.
Spiritul de dreptate e puterea de a lua fără slăbiciuni o decizie corectă.
Dreptatea trece prin respectul de sine şi generează respectul faţă de ceilalţi şi respectul din partea celorlaţi.
E nevoie de curaj pentru a rămâne credincios angajamentelor pe care ţi le-ai asumat, cuvântului dat şi idealului pe care ţi l-ai ales.

2. Curajul

Curajul nu e absenţa fricii ci capacitatea de a înfrunta greutăţile în ciuda temerilor şi spaimelor.
Curajul ne determină să impunem respect pentru ce considerăm drept.
Să nu faci ce e drept e o dovadă de frică. Deci să fii curajos înseamnă să fii drept.

3. Bunăvoinţa

Bunăvoinţa ne determină să fim atenţi cu aproapele nostru, să respectăm viaţa.
Bunăvoinţa învinge orice obstacol.
Dumnezeu a înzestrat unii oameni cu calităţi deosebite pentru a-i ajuta pe semenii lor, nu pentru a se folosi de ei.
Când alţii te vorbesc de rău, nu răspunde la rău cu rău, ci gândeşte-te că nu ţi-ai îndeplinit întotdeauna îndatoririle cum trebuie.

4. Respectul

Respectul e expresia interesului sincer şi dezinteresat arătat aproapelui manifestat prin stimă şi solicitudine.
Trebuie evitată critica şi denigrarea celorlalţi, căci acest nefericit obicei are ca scop inconştient lauda de sine. Înjosirea aproapelui e un mijloc facil de te pune în evidenţă fără prea mult efort.
Oamenii trebuie trataţi cu respect indiferent de calităţile şi slăbiciunile lor.

Fără modestie respectul nu e posibil, fără respect nu se poate naşte încrederea. Fără încredere Naţiunea îşi pierde treptat coeziunea.
Pentru a-i respecta pe ceilalţi trebuie să rezistăm propriilor noastre nerăbdări, mânii, dorinţe, spaime, etc..
Forţa sufletească, îmbianată cu respectul pentru aproapele şi cu politeţea, aduce cu sine o mare linişte.

5. Sinceritatea

Miciuna e o dovadă de laşitate.
Cuvântul dat trebuie respectat.
Nu trebuie să ne jurăm când declarăm că vom face ceva. Simplul fapt că o spunem ne angajează. Cuvântul nostru trebuie să fie o garanţie suficientă.
Sinceritatea e începutul şi sfârşitul tuturor lucrurilor, fără sinceritate n-ar exista nimic.

6. Onoarea

Onoarea Ţării, a Neamului, a Familie şi a noastră personal trebuie apărată.
E în firea oricărui om de a iubi onoarea, dar ceea ce e cu adevărat onorabil se află în fiecare dintre noi şi nu în altă parte. Onoarea conferită de alţii nu e cu adevărat onoare.
Onoarea e legată de felul de a fi, de respectarea cuvântului dat, de credinţa într-un ideal sau în adevăr.

7. Credinţa

Nu există onoare fără credinţă în idealuri şi în aceia care le împătăşesc.
Datoria de credinţă nu e doar o atitudine faţă de ceilalţi, ci şi faţă de principii şi valori. Ea simbolizează necesitatea respectării promisiunilor, îndeplinirii angajamentelor şi sinceritatea în vorbe şi fapte.
Trebuie să ne slujim Neamul şi Ţara şi ceea ce reprezintă sufletul Ţării.
Interesul pentru Religia noastră Creştin Ortodoxă, pentru Ţară, penru Neam şi pentru Familie trece înaintea interesului individual.

Să nu uităm niciodată cele de mai sus!
Să să ne slujim Biserica, Ţara şi Neamul!
Să ne respectăm îndatoririle faţă de familie şi faţă de părinţi!
Să fim miloşi şi să-i ajutăm pe ceilalţi!

Popescu Angela

[TINERI PENTRU ROMANIA]

NUMAI DUMNEZEU...

Numai Dumnezeu ne asigură echilibrul, ne orientează pasiunile, ne face să ne dăruim complet şi cu sinceritate dând astfel sens vieţilor noastre.
Se pot organiza conferinţe cu toţi specialiştii în finanţe, cu toţi experţii în economie.
Ei vor presupune, vor decreta dar în fond vor eşua pentru că le va scăpa esenţialul.

Sursa bolii nu e în corp.
Corpul e bolnav pentru că sufletul e bolnav.
Sufletul va trebui vindecat.
În aceasta constă marea revoluţie pe care trebuie s-o înfăptuim.
Speranţa noastră e în cei ce cred.

Schimbarea noastră presupune o luptă grea din partea fiecăruia dintre noi cu proprile-i slăbiciuni, o transformare chiar a bazelor vremilor pe care le trăim.
Necinstea, lipsa onoarei, patima banului, lipsa demnităţii, a respectului de sine, imoralitatea sunt rele care trebuie înlăturate.

Ne preocupă plăcerile mărunte, materiale sau pur şi simplu animale.
Ne izolăm, ne retragem în noi înşine pentru a păstra sau a câştiga mai mult.
Trăim doar pentru noi lăsându-ne dominaţi de un egoism feroce care ne-a transformat în rechini lacomi sau în reziduri umane corupte.
Nu vom depăşi această decădere decât prin rederesare morală reînvăţând iubirea de Ţară, de Neam şi de aproape.

E nevoie „într-un secol de nimic” ca unii oameni să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru un ideal colectiv acceptând fără rezerve toate sacrificiile, toate umilinţele presupuse de aceasta.
Importante sunt credinţa, altruismul, slujirea fără rezerve a unei cauze mai presus de individ.
Ceea ce contează sunt calitatea sufletului, vibraţia, voinţa dezinteresată de a ridica mai presus de orice Naţiunea, nu individul.
Va veni momentul când câţiva oameni altruişti şi câţiva oameni sfinţi vor da Ţării şi Neamului acel impuls spre perfecţionarea de sine atât de necesar în momentul de faţă.

Tomescu Ionuţ

În prealabil postat de TINERI PENTRU ROMANIA

NUMAI DUMNEZEU...

Numai Dumnezeu ne asigură echilibrul, ne orientează pasiunile, ne face să ne dăruim complet şi cu sinceritate dând astfel sens vieţilor noastre.
Se pot organiza conferinţe cu toţi specialiştii în finanţe, cu toţi experţii în economie.
Ei vor presupune, vor decreta dar în fond vor eşua pentru că le va scăpa esenţialul.

Sursa bolii nu e în corp.
Corpul e bolnav pentru că sufletul e bolnav.
Sufletul va trebui vindecat.
În aceasta constă marea revoluţie pe care trebuie s-o înfăptuim.
Speranţa noastră e în cei ce cred.

Schimbarea noastră presupune o luptă grea din partea fiecăruia dintre noi cu proprile-i slăbiciuni, o transformare chiar a bazelor vremilor pe care le trăim.
Necinstea, lipsa onoarei, patima banului, lipsa demnităţii, a respectului de sine, imoralitatea sunt rele care trebuie înlăturate.

Ne preocupă plăcerile mărunte, materiale sau pur şi simplu animale.
Ne izolăm, ne retragem în noi înşine pentru a păstra sau a câştiga mai mult.
Trăim doar pentru noi lăsându-ne dominaţi de un egoism feroce care ne-a transformat în rechini lacomi sau în reziduri umane corupte.
Nu vom depăşi această decădere decât prin rederesare morală reînvăţând iubirea de Ţară, de Neam şi de aproape.

E nevoie „într-un secol de nimic” ca unii oameni să nu mai trăiască pentru ei, ci pentru un ideal colectiv acceptând fără rezerve toate sacrificiile, toate umilinţele presupuse de aceasta.
Importante sunt credinţa, altruismul, slujirea fără rezerve a unei cauze mai presus de individ.
Ceea ce contează sunt calitatea sufletului, vibraţia, voinţa dezinteresată de a ridica mai presus de orice Naţiunea, nu individul.
Va veni momentul când câţiva oameni altruişti şi câţiva oameni sfinţi vor da Ţării şi Neamului acel impuls spre perfecţionarea de sine atât de necesar în momentul de faţă.

Tomescu Ionuţ

Te rog alege niste caractere mai mari pentru litere...

[TINERI PENTRU ROMANIA]

PĂMÂNTUL NATAL

Aparţinem unui Neam, unui Pământ, unui trecut.
Am putea ignora asta.
Am putea încerca s-o uităm.
Dar cum sângele apă nu se face vom reveni chiar fără voia noastră la sursele vieţii.

Ne întoarcem mai întâi la cei de un sânge cu noi.
Legăturile de familie devin din ce în ce mai strânse pe măsură ce trece timpul.
Când sângele e în joc nu stăm pe gânduri. Sângele devansează raţiunea. Ne identificăm cu el ca şi când venele noastre ar fi una, ca şi când familia n-ar avea decât o singură inimă care bate pentru toţi.

La fel şi cu Ţara.
Nu ne putem detaşa de ea chiar dacă o părăsim.
Vederea unei poze îngălbenite cu munţii noştri, amintirea mirosului de fân proaspăt cosit, unduirea domoală a dealurilor noastre, verdele câmpurilor noastre readuc la viaţă atât de puternic sentimentul de iubire pe care-l avem pentru Ţară încât simţim un nod în gât şi ne podidesc lacrimile.

Trecutul Ţării e întipărit în străfundul conştiinţei noastre şi al sensibilităţii noastre.
Totul la noi e supravieţuire, renaştere.
Trecutul Ţării renaşte în fiecare generaţie aşa cum primăvara renaşte în fiecare mugur.

Chiar dacă suntem rătăcitori prin lume pământul natal ne trimite în inimi un fluid cald pe care nu-l creăm şi care ne domină.
E de ajuns o voce la un post de radio prins într-o Ţară îndepărtată pentru ca amintirile, legăturile şi credinţa să reapară, adevărate filigrane înscrise cu litere de neşters în urzeala zilelor naostre chinuite.

Tomescu Ionuţ