Dogma Democratiei si Dogma Statului Paternal

[FlaviusM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Observ că şi printre creştinii (de toate confesiunile) au pătruns aceste două "dogme". Ele nu au nici cea mai mică legătură cu Biserica. Nu am găsit nicăieri în Biblie ceva care să sugereze, nici măcar pe departe, că democraţia ar fi o formă de guvernământ superioară altora. Nici că statul ar fi chemat să guverneze în cele care ţin de casa noastră, de familia noastră sau de societăţile noastre.Nu cunosc niciun text magisterial prin care cei chemaţi să înveţe poporul credincios să fi susţinut aşa ceva. Nu îmi amintesc să fi întâlnit la niciunul din Sfinţii Părinţi ceva care să consune cu această pretinsă superioritate a democraţiei, sau să suţină statul social şi paternal. Liturgica, nici ea nu ne oferă nicio bază în a susţine aberaţia democrată. Dimpotrivă.

De unde ne vin aceste erori? Cum s-a ajuns ca aceste adevărate dogme, dar dogme ale lumii, să pătrundă în Biserică? Mister! Şi totuşi, covârşitoarea majoritate a creştinilor, asimilând duhul şi învăţătura lumii, au ajuns să creadă aşa ceva. Până acolo încât, dacă s-ar face un sondaj cu întrebarea "credeţi în democraţie ca formă superioară de guvernare?", răspunsul "da" ar fi la fel printre credincioşi, ca şi printre necredincioşi. Nu ştiu dacă adevăratele dogme ale Bisericii ar întruni atâtea sufragii. Nu ştiu dacă răspunsurile ar fi în aceeaşi proporţie afirmative la întrebarea "este Isus Cristos Dumnezeu?" sau "serveşte Botezul la remisiunea păcatelor?". Ei bine, oamenii cred în Zeiţa Democraţiei. Mai mult decât în Isus Cristos. Mai mult decât în eficienţa Sfintelor Taine. Dovada ? Mulţi se simt ultragiaţi atunci când arunci îndoiala asupra dogmelor lor. Atunci când susţii că democraţia este un sistem de guvernare printre altele, fiecare cu bune şi cu rele, în mare prin nimic superior lor. Atunci când le spui că poate că statul nu ar trebui să se ocupe de sănătatea oamenilor, nici de educaţia lor. Ei reacţionează într-un fel, ca şi când le-ai spune că Dumnezeu nu există. Acestea sunt dogmele lor.

In teorie, democratia inseamna pur si simplu un sistem politic in cadrul caruia statul este condus de reprezentantii alesi ai natiunii (prin vot universal) si bazat pe principii precum separatia puterilor in stat, egalitatea cetatenilor in fata legii si respectarea drepturilor omului.

Cu ce anume din aceste caracteristici nu sunteti de acord? Ce alte sisteme politice credeti ca ar trebui sa avem in vedere ca alternative la sistemul democratic actual?

[DragosP]

Eu de exemplu nu-s de acord cu votul universal.
Mai degrabă aş înclina spre un sistem de vot apropiat de cel cenzitar.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

In teorie, democratia inseamna pur si simplu un sistem politic in cadrul caruia statul este condus de reprezentantii alesi ai natiunii (prin vot universal) si bazat pe principii precum separatia puterilor in stat, egalitatea cetatenilor in fata legii si respectarea drepturilor omului.

Cele menţionate (votul universal, etc) sunt străine de învăţătura lui Cristos şi de învăţătura Bisericii. De aceea, nu pot fi în niciun caz considerate dogme, nefiind adevăruri revelate. Şi totuşi, vedem bine cât de mulţi le consideră astfel.

Cu ce anume din aceste caracteristici nu sunteti de acord? Ce alte sisteme politice credeti ca ar trebui sa avem in vedere ca alternative la sistemul democratic actual?

Pentru stadiul actual al dezvoltării României, părerea mea este că o monarhie cu Parlament bicameral, un Matur Corp bazat predominant pe senatori de drept şi o Cameră a Deputaţilor bazată pe vot cenzitar ar fi preferabilă. Ceva în genul Constituţiei de la 1866.

[FlaviusM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Cele menţionate (votul universal, etc) sunt străine de învăţătura lui Cristos şi de învăţătura Bisericii. De aceea, nu pot fi în niciun caz considerate dogme, nefiind adevăruri revelate. Şi totuşi, vedem bine cât de mulţi le consideră astfel.
Pentru stadiul actual al dezvoltării României, părerea mea este că o monarhie cu Parlament bicameral, un Matur Corp bazat predominant pe senatori de drept şi o Cameră a Deputaţilor bazată pe vot cenzitar ar fi preferabilă. Ceva în genul Constituţiei de la 1866.

La prima vedere inteleg ca cel mai mult respingeti votul universal si egalitatea cetatenilor, de vreme ce propuneti un sistem de vot cenzitar si senatori de drept. Cam cum ati vedea, in teorie, implementarea unui astfel de sistem in ziua de azi, pornind de la realitatile anului 2012? De exemplu, ce anume l-ar califica pe un om pentru a face parte "de drept" din Senat? Si ce categorii sociale ar continua sa aiba drept de vot?

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Cam cum ati vedea, in teorie, implementarea unui astfel de sistem in ziua de azi, pornind de la realitatile anului 2012?

Prin luptă politică. Mai întâi, este necesar ca un număr suficient de oameni, observând eşecul democraţiei universale, să ajungă la concluzia corectă privind cauza răului: ea nu stă în oameni, nici într-un partid ori altul, de vreme ce s-a realizat alternanţa la putere de mai multe ori. Cauza stă în viciul de sistem, mai exact în acest sistem al democraţiei universale. Prin urmare, acesta este un sistem care trebuie înlocuit. Mai departe, platforma unui astfel de partid, care să vizeze reforma prin redescoperirea tradiţiei, trebuie să plece de la realitatea că democraţii au mai fost în istorie, relativ frecvent (Atena şi alte cetăţi greceşti, Roma, Republica Veneţiană etc), dar, pe de altă parte, absurditatea democraţiei universale este foarte nouă. Vot universal şi egal există în România abia din 1923, căci până atunci, în România Clasică, exista vot bazat pe cens. Nici în celelalte ţări europene, care ne-au servit ca model, democraţia universală nu precede cu mult. O vreme, această inovaţie a putut funcţiona cu rezultate pe alocuri satisfăcătoare, fiindcă se baza, în fond, pe instituţii şi pe oameni formaţi în sistemul anterior. Dar, în zilele noastre, s-a ajuns ca sistemul democraţiei universale să-şi arate pe deplin absurditatea.

De exemplu, ce anume l-ar califica pe un om pentru a face parte "de drept" din Senat? Si ce categorii sociale ar continua sa aiba drept de vot?

Vechile Constituţii defineau cine accede la demnitatea de senator pe viaţă şi, în parte, ele pot fi aplicate şi astăzi, cu modificările de rigoare. Mai exact, e vorba de a ţine cont că trăim în timpuri în care contraselecţia deja a operat. A fi preşedintele Înaltei Curţi vreme de un anumit număr de ani, lucru care în Constituţia României Clasice oferea demnitatea de a fi senator pe viaţă, nu mai înseamnă acelaşi lucru ca atunci. Pe de altă parte, funcţii precum şefii (sau delegaţii) principalelor culte, sau Preşedintele Academiei Române, ori cei care au fost rectorii unor Universităţi de prestigiu timp de două sau trei legislaturi şi altele de felul acesta pot furniza un pool din care o viitoare Constituţie ar putea alege demnităţi senatoriale.

Toate categoriile sociale ar putea avea drept de vot, dar nu de vot egal, ci în bază cenzitară. Pentru început, acest principiu cenzitar ar putea fi introdus numai într-una dintre camere, fiindcă oricum suntem în situaţia absurdă ca singura diferenţă dintre camerele parlamentare să stea în norma de reprezentare. Socotesc că, cel puţin în ceea ce priveşte Camera Inferioară, care are atribuţii tradiţionale privind Bugetul ţării, votul egal este cu totul ilogic. De ce ? Fiindcă este absurd ca cineva care nu a cotizat nici cu un leu la Buget să aibă aceeaşi capacitate de a influenţa Bugetul pe care o are altcineva, care a cotizat poate milioane de lei. Dacă, de exemplu, eu aş înfiinţa o societate comercială, să spunem "Sticla S.R.L." şi aş prevedea prin statut că acţionarii au vot egal indiferent de participaţia lor, oricine ar fi de acord că ar trebui să fiu bătut în cap să vin cu astfel de propunere. Sau că cine ar participa la o asemenea societate este încă mai bătut în cap ca mine. Dar, dacă acest lucru este valabil referitor la o societate şi la Statulul ei, de ce nu ar fi cu atât mai valabil la o ţară şi la Constituţia ei?

[FlaviusM]

Mihnea Dragomir:

In conditiile legilor de azi, un partid politic care sa sustina o transformare ca cea pe care o propuneti nu poate functiona. Din ce stiu legea nu permite existenta unui partid care sa sustina deschis inlocuirea unor elemente fundamentale ale sistemului de azi, asa ca "lupta politica" de care vorbiti nu prea poate fi pusa in practica. In orice caz, ce intelegeti prin "esecul democratiei universale"? Va referiti la criza economica actuala sau la alte aspecte? Chiar luand in consideratie ultimii cativa ani de criza severa, lumea nu a dus-o niciodata atat de bine, comparativ cu alte epoci. Chiar in perioada pe care se pare ca o admirati atat (Romania inainte de primul razboi mondial), 80-90% din romani traiau intr-o mizerie absoluta. Nu cred ca doriti intoarcerea la asa ceva.
Nu sunt de acord cu analogia Romania = Sticla SRL. Un stat nu este o societate comerciala. Pe langa asta, nu prea mi-este clar care ar fi diferenta practica intre ce este acum si cum ar sta lucrurile dupa o asemenea reforma. De ce credeti ca sistemul propus de dvs. ar fi mai cinstit sau ar functiona mai bine? De exemplu, ce rezultate urmariti sa obtineti prin votul cenzitar? Ce anume ar merge mai bine in Romania daca, la nivel oficial, prin lege, o categorie restransa de oameni ar detine intreaga putere de decizie? Nu spun ca acum nu e tot cam asa, dar macar acest lucru este neoficial si in buna parte rezultatul coruptiei; in sistemul propus de dvs., noi am fi cetateni de categoria 2.

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de FlaviusM

Mihnea Dragomir:

In conditiile legilor de azi, un partid politic care sa sustina o transformare ca cea pe care o propuneti nu poate functiona. Din ce stiu legea nu permite existenta unui partid care sa sustina deschis inlocuirea unor elemente fundamentale ale sistemului de azi, asa ca "lupta politica" de care vorbiti nu prea poate fi pusa in practica.

Eu nu am auzit ca legea să interzică un partid care să susţină înlocuirea votului egal cu votul cenzitar. Dacă ar fi aşa, înseamnă că un astfel de partid ar trebui mai întâi să susţină schimbarea unei asemenea legi coercitive, fiindcă orice lege este activă până când este abrogată.

In orice caz, ce intelegeti prin "esecul democratiei universale"? Va referiti la criza economica actuala sau la alte aspecte?

Criza economică este ultimul rezultat al unei crize care a afectat mai întâi fibra morală. Criza la care mă refer este o criză a valorilor şi o criză dată de (contra)selecţie. Şi nicăieri nu se vede contraselecţia mai bine decât în politică, fiindcă domeniul politic a fost cel mai mult expus democraţiei universale. Este suficient să comparaţi discursuri parlamentare de acum 100 de ani cu discursurile din parlamentul de azi, ca să vă edificaţi. O cale şi mai simplă este să comparaţi persoanele care au condus guvernul României în aceste perioade: pe Kogălniceanu cu Văcăroiu, pe Titu Maiorescu cu Victor Ciorbea, respectiv pe Ion Brătianu cu Boc.

Chiar luand in consideratie ultimii cativa ani de criza severa, lumea nu a dus-o niciodata atat de bine, comparativ cu alte epoci. Chiar in perioada pe care se pare ca o admirati atat (Romania inainte de primul razboi mondial), 80-90% din romani traiau intr-o mizerie absoluta. Nu cred ca doriti intoarcerea la asa ceva.

Glumiţi, nu ? Nicicând puterea de cumpărare nu a ajuns la cote atât de joase cum a ajuns acum. Nevoia femeilor de a lucra este de dată foarte recentă, până atunci bărbaţii câştigau suficient dintr-un salariu, chiar de funcţionar sau de muncitor calificat, încât familiile (mai numeroase atunci) să trăiască cu mai multă lejeritate financiară decât trăiesc acum cu două salarii. Dacă nu cumva trei, fiindcă s-a ajuns în multe familii ca cele două salarii reunite să nu mai ajungă pentru acel 1 maxim 2 copii, şi să trebuiască încă un part-time.
Străbunicul meu a fost învăţător în comuna Oituz. Din salariul lui de institutor, dar şi cu ajutorul simţului gospodăresc al soţiei lui, se întreţineau 6 copii, care toţi, băieţi şi fete, au făcut facultatea. Unul dintre băieţi a fost bunicul meu, el a ajuns profesor la seminarul din Roman. Din salariul lui de profesor au trăit soţia şi cei trei copii ai lor, rămânându-i destul încât să-şi clădească o casă, casă care e şi astăzi de referinţă pentru arhitectura Romanului.

Casa în care locuiesc eu acum, casă D+P+E+M, a fost construită de o familie încă tânără în anul 1930. El era român de pe Valea Timocului (Serbia), de unde a fugit, flăcău fiind şi trecând Dunărea înot. Singurul obiect pe care l-a luat, în afară de chiloţii de înot, a fost o icoană de mari dimensiuni, care i-a servit drept...plută. S-a angajat la o covrigărie în Bucureşti şi s-a căsătorit cu o colegă care lucra tot acolo. În anii 20 aveau deja plăcintăria lor. În 1930 şi-au făcut casa, în care se făceau şi plăcinte. În anii 40 aveau şi două cinematografe şi făcuseră o altă plăcintărie. Casa au lăsat-o drept zestre fetei (pe care am moştenit-o eu), iar cele două cinematografe le-au lăsat celor doi băieţi. Aceasta era puterea de cumpărare de atunci. Oare covrigarii de azi mai au asemenea posibilitate ? Iată şi cazul Veronicăi Micle, soţia unui reputat profesor universitar de la Iaşi. Din salariul de profesor, trăia lejer şi Veronica Micle şi cele două fete ale ei, luând lecţii de canto de la cei mai scumpi artişti ai epocii.

În anii 30, un locotenent în armată câştiga 2800 de lei, iar un colonel 6000 de lei. Preţurile pentru brânza telemea variau între 1,20 lei şi 2, 80 lei. În linii mari, un colonel îşi putea cumpăra 4 000 de kilograme de telemea din solda pe o lună. Câtă brânză câştigă coloneii de azi ?

Nu sunt de acord cu analogia Romania = Sticla SRL. Un stat nu este o societate comerciala.

La ce aspect anume vă referiţi, de natură să invalideze analogia ?

Pe langa asta, nu prea mi-este clar care ar fi diferenta practica intre ce este acum si cum ar sta lucrurile dupa o asemenea reforma. De ce credeti ca sistemul propus de dvs. ar fi mai cinstit sau ar functiona mai bine?

Eu nu propun utopii. Eu vorbesc de lucruri care au funcţionat în practica şi experienţa istorică.

De exemplu, ce rezultate urmariti sa obtineti prin votul cenzitar? Ce anume ar merge mai bine in Romania daca, la nivel oficial, prin lege, o categorie restransa de oameni ar detine intreaga putere de decizie? Nu spun ca acum nu e tot cam asa, dar macar acest lucru este neoficial si in buna parte rezultatul coruptiei; in sistemul propus de dvs., noi am fi cetateni de categoria 2.

Şi nu ar fi mai cinstit ca legea să consemneze oligarhia? Şi ce înţelegeţi, exact, prin "cetăţeni de categoria a 2-a"? Faptul că nu am putea vota în colegiul electoral 1, că, pedeştri fiind, nu am fi în Ordinul Ecvestru ? Nu am asemenea orgolii, nu îmi doresc să fiu patrician. Mă simt bine ca plebeu şi sunt conştient că sunt la fel de moştenitor al Romei cum sunt şi patricienii. Şi noi, plebeii, am dat mereu oameni mari împărăţiei, cum au dat şi patricienii. Discordia între clasele sociale, discordia dintre bogaţi şi săraci este, după mine, o aiureală înteţită în vremurile din urmă.

[FlaviusM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu am auzit ca legea să interzică un partid care să susţină înlocuirea votului egal cu votul cenzitar. Dacă ar fi aşa, înseamnă că un astfel de partid ar trebui mai întâi să susţină schimbarea unei asemenea legi coercitive, fiindcă orice lege este activă până când este abrogată.

Nu cred ca in lege se specifica exact chestiunea votului cenzitar, dar aceasta metoda de votare incalca drepturile omului asa cum sunt ele formulate astazi. Asa cum un partid nu poate propune in programul sau desfiintarea Parlamentului, de exemplu, nu poate cere nici vot cenzitar.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Glumiţi, nu ? Nicicând puterea de cumpărare nu a ajuns la cote atât de joase cum a ajuns acum. Nevoia femeilor de a lucra este de dată foarte recentă, până atunci bărbaţii câştigau suficient dintr-un salariu, chiar de funcţionar sau de muncitor calificat, încât familiile (mai numeroase atunci) să trăiască cu mai multă lejeritate financiară decât trăiesc acum cu două salarii. Dacă nu cumva trei, fiindcă s-a ajuns în multe familii ca cele două salarii reunite să nu mai ajungă pentru acel 1 maxim 2 copii, şi să trebuiască încă un part-time.
Străbunicul meu a fost învăţător în comuna Oituz. Din salariul lui de institutor, dar şi cu ajutorul simţului gospodăresc al soţiei lui, se întreţineau 6 copii, care toţi, băieţi şi fete, au făcut facultatea. Unul dintre băieţi a fost bunicul meu, el a ajuns profesor la seminarul din Roman. Din salariul lui de profesor au trăit soţia şi cei trei copii ai lor, rămânându-i destul încât să-şi clădească o casă, casă care e şi astăzi de referinţă pentru arhitectura Romanului.
Casa în care locuiesc eu acum, casă D+P+E+M, a fost construită de o familie încă tânără în anul 1930. El era român de pe Valea Timocului (Serbia), de unde a fugit, flăcău fiind şi trecând Dunărea înot. Singurul obiect pe care l-a luat, în afară de chiloţii de înot, a fost o icoană de mari dimensiuni, care i-a servit drept...plută. S-a angajat la o covrigărie în Bucureşti şi s-a căsătorit cu o colegă care lucra tot acolo. În anii 20 aveau deja plăcintăria lor. În 1930 şi-au făcut casa, în care se făceau şi plăcinte. În anii 40 aveau şi două cinematografe şi făcuseră o altă plăcintărie. Casa au lăsat-o drept zestre fetei (pe care am moştenit-o eu), iar cele două cinematografe le-au lăsat celor doi băieţi. Aceasta era puterea de cumpărare de atunci. Oare covrigarii de azi mai au asemenea posibilitate ? Iată şi cazul Veronicăi Micle, soţia unui reputat profesor universitar de la Iaşi. Din salariul de profesor, trăia lejer şi Veronica Micle şi cele două fete ale ei, luând lecţii de canto de la cei mai scumpi artişti ai epocii.
În anii 30, un locotenent în armată câştiga 2800 de lei, iar un colonel 6000 de lei. Preţurile pentru brânza telemea variau între 1,20 lei şi 2, 80 lei. În linii mari, un colonel îşi putea cumpăra 4 000 de kilograme de telemea din solda pe o lună. Câtă brânză câştigă coloneii de azi ?

Nu glumesc deloc. Dumneavoastra va referiti la o realitate complet diferita de cea de azi si la cateva categorii sociale extrem de reduse numeric si imi dati cateva exemple particulare. Si eu am astfel de povesti in familie (de exemplu, un stra-bunic notar sau altul ofiter), dar ele nu sunt reprezentative. Pe atunci in Romania existau foarte putini profesori, doctori sau mici intreprinzatori.
In acea perioada, 80-90% din populatia Romaniei era formata din tarani, care detineau de regula foarte putin pamant sau deloc, caz in care lucrau pe mosiile boieresti. Evident ca si printre ei existau diferente, insa marea lor majoritate traiau mizer. Dumneavoastra chiar va doriti o intoarcere la epoca rascoalelor taranesti?
In orice caz, se pot lua statisticile pentru orice aspect al vietii (educatie, sanatate, speranta de viata, etc) in perioada interbelica sau cea dinainte de primul razboi mondial si se vede clar ca astazi lucrurile stau mult mai bine.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La ce aspect anume vă referiţi, de natură să invalideze analogia ?

Un stat are cu totul alta ratiune de a exista in comparatie cu o societate comerciala, nu cred ca nu va dati seama de diferenta. Adica Romania este, dupa dumneavoastra, un SRL (al cui?) al carui singur scop este de a realiza profit pentru patron?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu propun utopii. Eu vorbesc de lucruri care au funcţionat în practica şi experienţa istorică.

Au functionat cat de cat rezonabil pentru epoca lor, dar fiecare sistem are si data lui de "expirare". Sunt multe aspecte care pur si simplu nu mai pot fi repuse in functiune, chiar daca ele au fost eficiente candva. Si feudalismul a functionat la un moment dat, vreti sa ne intoarcem la el?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi nu ar fi mai cinstit ca legea să consemneze oligarhia? Şi ce înţelegeţi, exact, prin "cetăţeni de categoria a 2-a"? Faptul că nu am putea vota în colegiul electoral 1, că, pedeştri fiind, nu am fi în Ordinul Ecvestru ? Nu am asemenea orgolii, nu îmi doresc să fiu patrician. Mă simt bine ca plebeu şi sunt conştient că sunt la fel de moştenitor al Romei cum sunt şi patricienii. Şi noi, plebeii, am dat mereu oameni mari împărăţiei, cum au dat şi patricienii. Discordia între clasele sociale, discordia dintre bogaţi şi săraci este, după mine, o aiureală înteţită în vremurile din urmă.

Nu, pentru ca dupa parerea mea oligarhia in sine este nedreapta, indiferent de faptul ca ea exista sau nu. Sistemul pe care-l propuneti este de fapt un feudalism "soft", o societate statica in care practic nimeni nu poate iesi din limitele categoriei sociale in care s-a nascut.

[Mihai36]

1- votul cenzitar si cel popular au ajuns sa aibe acelasi rezultat = burghezocratia.
2 -nu este nici o diferenta notabila intre un rege si un presedinte , unul sta doar pina la moarte sau pina la demisie , celalalt pina la terminarea mandatului.

-ar trebui stabilit succint care ar fi coordonatele unei orinduiri care sa fie pe placul lui Dumnezeu si al majoritatii.- din punct de vedere al relatiilor profesio-economice dar si din punctul de vedere al capacitatii conducatorilor.

in filozofia si practica ce tine de ierarhie se cunosc mai multe sisteme in afara de democratie si dictatura.
-teocratia - conducere religioasa- clerici sau reprezentanti oameni religiosi
-tehnocratia- conducerea din partea specialistilor pe domeniul respectiv
-meritocratia -selectionarea dupa caracter -executata de oameni care pot citi caracterul omului dincolo de aparente (de psihologi, sfinti, empatici).

-idealul ar fi poate ingemanarea acestora 3 care sa fie transopuse pina la cele mai mici ierarhii .

-idealul ce tine de relationarea economica ar fi un sistem socialist- fara patroni si sclavi , proprietate colectiva, eventual particular colectiva in care patronii sa fie proprii muncitori cu sarcini impartite dupa abilitati iar rezultatele impartite dupa efort si necesitati -ca intro familie (asociatie familiala, chibut, etc).

[Mihnea Dragomir]

În prealabil postat de Mihai36

1- votul cenzitar si cel popular au ajuns sa aibe acelasi rezultat = burghezocratia.

Dacă, într-adevăr, votul cenzitar ar putea duce la ceea ce numiţi "burghezocraţie", nu acelaşi lucru se poate spune despre votul popular (egal). Eu nu prea văd burghezi în parlament. Văd ţărani veniţi la oraş, văd ciobani îmbogăţiţi peste noapte şi ajunşi în Parlamentul European, etc. Puţini burghezi autentici, clasă, dealtfel, care nu a ajuns niciodată în istoria noastră la maturitate socială.

2 -nu este nici o diferenta notabila intre un rege si un presedinte , unul sta doar pina la moarte sau pina la demisie , celalalt pina la terminarea mandatului.

Şi totuşi, una dintre diferenţe aţi menţionat-o deja. Ca regulă generală, "durata de funcţionare" ca să zic aşa a unui rege în comparaţie cu un preşedinte este una mai lungă. Dacă mai adăugăm şi faptul că, în principiu, regele aparţine unei aceleiaşi familii, pe câtă vreme nu întotdeauna preşedintele aparţine unei aceleiaşi coterii, ajungem la concluzia că altă diferenţă între cei doi stă în durabilitatea politicii unui rege faţă de aceea a unui preşedinte. Politică ce poate fi mai bună sau mai proastă în cazul regelui, asta e altă discuţie. Dar este de aşteptat să fie mai durabilă.

-ar trebui stabilit succint care ar fi coordonatele unei orinduiri care sa fie pe placul lui Dumnezeu si al majoritatii.- din punct de vedere al relatiilor profesio-economice dar si din punctul de vedere al capacitatii conducatorilor.

in filozofia si practica ce tine de ierarhie se cunosc mai multe sisteme in afara de democratie si dictatura.
-teocratia - conducere religioasa- clerici sau reprezentanti oameni religiosi
-tehnocratia- conducerea din partea specialistilor pe domeniul respectiv
-meritocratia -selectionarea dupa caracter -executata de oameni care pot citi caracterul omului dincolo de aparente (de psihologi, sfinti, empatici).

Oricare formă de guvernământ poate fi pe placul lui Dumnezeu sau poate să fie împotriva lui Dumnezeu. Se poate imagina o democraţie creştină (precum Veneţia) sau o monarhie păgână, precum Imperiul Roman. Poporul lui Dumnezeu a rămas la fel, şi în vremea teocraţiei (Judecătorii), şi în vremea Regatului Unificat ori a "Regatului Fărâmiţat" (Regi) şi chiar sub ocupaţie asiriană sau romană.

-idealul ce tine de relationarea economica ar fi un sistem socialist- fara patroni si sclavi , proprietate colectiva, eventual particular colectiva in care patronii sa fie proprii muncitori cu sarcini impartite dupa abilitati iar rezultatele impartite dupa efort si necesitati -ca intro familie (asociatie familiala, chibut, etc).

Mulţumesc, dar cred că, din cauza diferenţei de vârstă, eu m-am săturat de sistem socialist şi de proprietate colectivă. Vreau un sistem normal şi o proprietate normală. Cât despre "principiul repartiţiei" ("de la fiecare după posibilităţi, fiecăruia după necesităţi), să nu mai aud niciodată.