Dogma Democratiei si Dogma Statului Paternal

[FlaviusM]

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu am auzit ca legea să interzică un partid care să susţină înlocuirea votului egal cu votul cenzitar. Dacă ar fi aşa, înseamnă că un astfel de partid ar trebui mai întâi să susţină schimbarea unei asemenea legi coercitive, fiindcă orice lege este activă până când este abrogată.

Nu cred ca in lege se specifica exact chestiunea votului cenzitar, dar aceasta metoda de votare incalca drepturile omului asa cum sunt ele formulate astazi. Asa cum un partid nu poate propune in programul sau desfiintarea Parlamentului, de exemplu, nu poate cere nici vot cenzitar.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Glumiţi, nu ? Nicicând puterea de cumpărare nu a ajuns la cote atât de joase cum a ajuns acum. Nevoia femeilor de a lucra este de dată foarte recentă, până atunci bărbaţii câştigau suficient dintr-un salariu, chiar de funcţionar sau de muncitor calificat, încât familiile (mai numeroase atunci) să trăiască cu mai multă lejeritate financiară decât trăiesc acum cu două salarii. Dacă nu cumva trei, fiindcă s-a ajuns în multe familii ca cele două salarii reunite să nu mai ajungă pentru acel 1 maxim 2 copii, şi să trebuiască încă un part-time.
Străbunicul meu a fost învăţător în comuna Oituz. Din salariul lui de institutor, dar şi cu ajutorul simţului gospodăresc al soţiei lui, se întreţineau 6 copii, care toţi, băieţi şi fete, au făcut facultatea. Unul dintre băieţi a fost bunicul meu, el a ajuns profesor la seminarul din Roman. Din salariul lui de profesor au trăit soţia şi cei trei copii ai lor, rămânându-i destul încât să-şi clădească o casă, casă care e şi astăzi de referinţă pentru arhitectura Romanului.
Casa în care locuiesc eu acum, casă D+P+E+M, a fost construită de o familie încă tânără în anul 1930. El era român de pe Valea Timocului (Serbia), de unde a fugit, flăcău fiind şi trecând Dunărea înot. Singurul obiect pe care l-a luat, în afară de chiloţii de înot, a fost o icoană de mari dimensiuni, care i-a servit drept...plută. S-a angajat la o covrigărie în Bucureşti şi s-a căsătorit cu o colegă care lucra tot acolo. În anii 20 aveau deja plăcintăria lor. În 1930 şi-au făcut casa, în care se făceau şi plăcinte. În anii 40 aveau şi două cinematografe şi făcuseră o altă plăcintărie. Casa au lăsat-o drept zestre fetei (pe care am moştenit-o eu), iar cele două cinematografe le-au lăsat celor doi băieţi. Aceasta era puterea de cumpărare de atunci. Oare covrigarii de azi mai au asemenea posibilitate ? Iată şi cazul Veronicăi Micle, soţia unui reputat profesor universitar de la Iaşi. Din salariul de profesor, trăia lejer şi Veronica Micle şi cele două fete ale ei, luând lecţii de canto de la cei mai scumpi artişti ai epocii.
În anii 30, un locotenent în armată câştiga 2800 de lei, iar un colonel 6000 de lei. Preţurile pentru brânza telemea variau între 1,20 lei şi 2, 80 lei. În linii mari, un colonel îşi putea cumpăra 4 000 de kilograme de telemea din solda pe o lună. Câtă brânză câştigă coloneii de azi ?

Nu glumesc deloc. Dumneavoastra va referiti la o realitate complet diferita de cea de azi si la cateva categorii sociale extrem de reduse numeric si imi dati cateva exemple particulare. Si eu am astfel de povesti in familie (de exemplu, un stra-bunic notar sau altul ofiter), dar ele nu sunt reprezentative. Pe atunci in Romania existau foarte putini profesori, doctori sau mici intreprinzatori.
In acea perioada, 80-90% din populatia Romaniei era formata din tarani, care detineau de regula foarte putin pamant sau deloc, caz in care lucrau pe mosiile boieresti. Evident ca si printre ei existau diferente, insa marea lor majoritate traiau mizer. Dumneavoastra chiar va doriti o intoarcere la epoca rascoalelor taranesti?
In orice caz, se pot lua statisticile pentru orice aspect al vietii (educatie, sanatate, speranta de viata, etc) in perioada interbelica sau cea dinainte de primul razboi mondial si se vede clar ca astazi lucrurile stau mult mai bine.

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

La ce aspect anume vă referiţi, de natură să invalideze analogia ?

Un stat are cu totul alta ratiune de a exista in comparatie cu o societate comerciala, nu cred ca nu va dati seama de diferenta. Adica Romania este, dupa dumneavoastra, un SRL (al cui?) al carui singur scop este de a realiza profit pentru patron?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Eu nu propun utopii. Eu vorbesc de lucruri care au funcţionat în practica şi experienţa istorică.

Au functionat cat de cat rezonabil pentru epoca lor, dar fiecare sistem are si data lui de "expirare". Sunt multe aspecte care pur si simplu nu mai pot fi repuse in functiune, chiar daca ele au fost eficiente candva. Si feudalismul a functionat la un moment dat, vreti sa ne intoarcem la el?

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

Şi nu ar fi mai cinstit ca legea să consemneze oligarhia? Şi ce înţelegeţi, exact, prin "cetăţeni de categoria a 2-a"? Faptul că nu am putea vota în colegiul electoral 1, că, pedeştri fiind, nu am fi în Ordinul Ecvestru ? Nu am asemenea orgolii, nu îmi doresc să fiu patrician. Mă simt bine ca plebeu şi sunt conştient că sunt la fel de moştenitor al Romei cum sunt şi patricienii. Şi noi, plebeii, am dat mereu oameni mari împărăţiei, cum au dat şi patricienii. Discordia între clasele sociale, discordia dintre bogaţi şi săraci este, după mine, o aiureală înteţită în vremurile din urmă.

Nu, pentru ca dupa parerea mea oligarhia in sine este nedreapta, indiferent de faptul ca ea exista sau nu. Sistemul pe care-l propuneti este de fapt un feudalism "soft", o societate statica in care practic nimeni nu poate iesi din limitele categoriei sociale in care s-a nascut.