In care se va demonstra ca Pamantul poate sa fie plat, nu sferic

[androneo]

Are dreptate Anna21 cand zice sa va lasam in pace, cu alegerea voastra. Dar noi suntem buni crestini si nu vrem sa ne lasam fratii prinsi in negura ignorantei si a lipsei de ratiune !!

"Există, însă o dovadă deloc ambiguă a sfericităţii Pământului. Dacă mergem afară într-o noapte senină şi vom privi către Steaua Polară vom vedea că se află la jumătatea distanţei între orizont şi punctul de deasupra capului. Deci se află la o înălţime de 45 de grade deasupra orizontului. Dacă mergem în expediţie la Polul Nord, vom vedea Steaua Polară deasupra capului. Dacă, în schimb, mergem către sud, în Antalya să zicem, vom vedea că Steaua Polară a coborât evident către orizont. Dacă ajungem pe ecuator, nu vom mai vedea deloc Polara fiindcă se va afla chiar pe orizont.

Dacă Pământul n-ar fi fost rotund, n-am fi putut observa acest efect. Dacă ar fi fost un disc, l-am fi observat doar dacă am fi mers pe muchie, dar e evident că nu facem asta. De aici tragem concluzia fără echivoc că ne aflăm pe o planetă sferică."

[vsovivi]

În prealabil postat de androneo

Are dreptate Anna21 cand zice sa va lasam in pace, cu alegerea voastra. Dar noi suntem buni crestini si nu vrem sa ne lasam fratii prinsi in negura ignorantei si a lipsei de ratiune !!

"Există, însă o dovadă deloc ambiguă a sfericităţii Pământului. Dacă mergem afară într-o noapte senină şi vom privi către Steaua Polară vom vedea că se află la jumătatea distanţei între orizont şi punctul de deasupra capului. Deci se află la o înălţime de 45 de grade deasupra orizontului. Dacă mergem în expediţie la Polul Nord, vom vedea Steaua Polară deasupra capului. Dacă, în schimb, mergem către sud, în Antalya să zicem, vom vedea că Steaua Polară a coborât evident către orizont. Dacă ajungem pe ecuator, nu vom mai vedea deloc Polara fiindcă se va afla chiar pe orizont.

Dacă Pământul n-ar fi fost rotund, n-am fi putut observa acest efect. Dacă ar fi fost un disc, l-am fi observat doar dacă am fi mers pe muchie, dar e evident că nu facem asta. De aici tragem concluzia fără echivoc că ne aflăm pe o planetă sferică."

Este o interpretare absurdă care pare prin observare că pământul nu poate să fie decât glob dar e acelaşi lucru ca şi cum ai observa soarele care pentru unii e la zenit şi pentru alţii la răsărit şi pentru alţii e la un anumit unghi sau pentru alţii e sub linia orizontului şi la ei e noapte şi nu se vede pe cer şi ei gata trag concluzia că pământul e sferic...

...însă interpretarea lor e absurdă căci nu ţin ei seama de unghiul de refracţie prin medii, adică nu ţin ei seama că soarele şi luna şi stelele nu răsar şi nu apun fizic ci doar ca iluzie şi ele sunt deasupra pământului plat denivelat şi rond în adânc, înconjurat lateral de mările de jos, şi apariţia şi instalarea nopţii se datorează unghiului făcut de lumină \_/soare\_/ prin medii astfel că doar un cerc, o oglindă plană, este luminată la un momendat şi această suprafaţă luminată care se deplasează pe suprafaţa plană a pământului odată cu soarele nu este luminată la suprafaţa pământului de raze drepte până la soare căci nu este luminată la un momendat toată suprafaţa pământului ci doar un cerc. Şi dacă ei nu ţin seama de refracţie prin medii, deci că razele fac unghi prin medii atunci pentru ei e musai că apusul şi răsăritul se poate explica doar cu modelarea pământului ca sferă.

Deci ei neglijează unghiul de refracţie la limita de separaţie precum şi curbarea luminii prin medii, şi această curbare a imaginii sau a razelor luminoase prin mediu se vede clar la efectul fata morgana pe nisip sau dispariţia ţărmului sau a catargului la vapoare pe apă care se depărtează de ţărm, efect ce se bazează pe încălzirea aerului în apropierea mării sau a nisipului şi astfel razele solare sau imaginile se arcuiesc. Căci dacă ar fi vorba de curbura pământului sesizată la doar câţiva kilometri de ţărm atunci vă daţi seama că pământul ar fi o sferă foarte foarte mică.

Însă eu cred că voi pur şi simplu nu vreţi ca să pricepeţi... nu că sunteţi bătuţi în cap sau că nu puteţi ci aşa vă place vouă ca să nu vreţi... vă place să ţineţi cu ursul: mormormor... şi defapt el merge şi hibernează şi apare pe nepusă masă şi vă (ră)sare în spate exact ca soarele.

[androneo]

"Steaua polară (latină Polaris) este o stea din constelația Carul mic situată foarte aproape de polul nord ceresc (declinație: +89° 15′ 51″). Din această cauză, și fiind ușor vizibilă cu ochiul liber (magnitudine aparentă: 1,97), este utilizată pentru orientare, indicând cu precizie destul de bună (sub 1°) direcția spre nordul geografic.

Deoarece steaua polară nu coboară sub orizont (nu apune), a devenit un simbol al casei regale suedeze în perioada de maximă expansiune a regatului, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea."

Gagauta, spre diferenta de Soare, Steaua Polara nu apune niciodata . Ea este mereu pe directia axei Pamantului, si indica Nordul mai bine ca o busola, deoarece busola are ca reper campul magnetic si polul magnetic este diferit pozitionat fata de polul geografic.
Adica carevasazica, Steaua Polara este mereu in acelasi loc, indicand Nordul. Si din emisfera sudica nu se vede niciodata, spre deosebire de Soare.

[vsovivi]

În prealabil postat de androneo

"Steaua polară (latină Polaris) este o stea din constelația Carul mic situată foarte aproape de polul nord ceresc (declinație: +89° 15′ 51″). Din această cauză, și fiind ușor vizibilă cu ochiul liber (magnitudine aparentă: 1,97), este utilizată pentru orientare, indicând cu precizie destul de bună (sub 1°) direcția spre nordul geografic.

Deoarece steaua polară nu coboară sub orizont (nu apune), a devenit un simbol al casei regale suedeze în perioada de maximă expansiune a regatului, în secolele al XVII-lea și al XVIII-lea."

Gagauta, spre diferenta de Soare, Steaua Polara nu apune niciodata . Ea este mereu pe directia axei Pamantului, si indica Nordul mai bine ca o busola, deoarece busola are ca reper campul magnetic si polul magnetic este diferit pozitionat fata de polul geografic.
Adica carevasazica, Steaua Polara este mereu in acelasi loc, indicand Nordul. Si din emisfera sudica nu se vede niciodata, spre deosebire de Soare.

Păi dacă nu apune steaua polară aşa cum zici tu, asta nu înseamnă oare că prin reducere la absurd ea se roteşte odată cu pământul şi că defapt dumneata eşti găgăuţă? Sau poate că atunci pământul nu se înclină ca să fie primăvară şi vară şi apoi viceversa ca să fie toamnă şi iarnă...

Deci ori apune şi răsare, ori îşi schimbă poziţia după teoriile lor ori pur şi simplu singuri v-aţi demonstrat absurdul teoriilor voastre.

[vsovivi]

Adică mai clar, dacă steaua polară e fixă pe cer şi ea e deasupra capului dacă stai la polul nord, atunci nu ar trebui din pricina înclinaţiei axei pământului vara şi viceversa iarna ca să nu o mai vedem perfect deasupra dacă ne aflăm la polul nord?

Deci iată stimabilă găgăuţă că ori nu e deasupra capului la polul nord în tot timpul anului, ori dacă e fixă poziţia ei atunci pământul nu se roteşte în jurul axei sale înclinându-se faţă de soare... sau steaua polară şi pământul se înclină deodată şi ea ar trebui să străbată distanţe uriaşe în acest balans...

...şi gata, iată cum singuri v-aţi dărâmat teoriile absurde! Iar dacă nu e fixă pe cer atunci şi ea răsare şi apune ca soarele şi luna... deci merge şi ea pe deasupra. Sau dacă ea stă atunci mergi tu şi vei obţine acelaşi efect de răsărit şi apus, mergi tu spre sud până o vezi că apune şi apoi cândva tot mergând o vei vedea răsărind.

Aşa-i că e greu de priceput?

-Steaua polară e totdeauna deasupra capului dacă te afli la polul nord,
-cu cât mergi spre sud poziţia ei coboară dar indică mereu nordul,

Din astea două idei rezultă foarte clar că pământul nu se învârte şi nu se înclină vara şi viceversa iarna căci atunci n-ar mai indica nordul sau poate că ea e fixă faţă de pământ.

Explicaţia reală e foarte simplă, pământul e rond în adânc şi plat la suprafaţă şi lumina de la ea face exact ca în cazul soarelui un unghi de tipul \_/ şi practic depărtându-ne de ea spre sud ea pentru noi apune la un momendat ca soarele şi dacă continuăm drumul spre sud la un momentdat pentru noi răsare, dar nu pentru că pământul e glob ci pentru că lumina de la ea şi imaginea de la ea prin păturile de aer face un unghi.

[androneo]

În prealabil postat de vsovivi

Păi dacă nu apune steaua polară aşa cum zici tu, asta nu înseamnă oare că prin reducere la absurd ea se roteşte odată cu pământul şi că defapt dumneata eşti găgăuţă? Sau poate că atunci pământul nu se înclină ca să fie primăvară şi vară şi apoi viceversa ca să fie toamnă şi iarnă...

Deci ori apune şi răsare, ori îşi schimbă poziţia după teoriile lor ori pur şi simplu singuri v-aţi demonstrat absurdul teoriilor voastre.

Deci, Steaua Polara nu apune niciodata, si este vizibila doar din Emisfera Nordica, pozitia ei indicand nordul. Daca suntem la Pol, o vedem deasupra capului, daca suntem pe aici prin Romania, o vedem la un ungi de 45 grd., cu cat ne deplasam inspre Sud, o vedem din ce in ce mai aproape de orizont, iar daca ajungem la Ecuator, se identifica cu linia orizontului. In Emisfera Sudica nu o vedem deloc.

Dacă Pământul n-ar fi fost sferic, n-am fi putut observa acest efect. Dacă ar fi fost un disc, l-am fi observat doar dacă am fi mers pe muchie, dar e evident că nu facem asta. De aici tragem concluzia fără echivoc că ne aflăm pe o planetă sferică.

Deci chiar si fara sa te uiti "la materialele trucate filmate din spatiu", fara sa tii cont de marturiile TUTUROR oamenilor care au vazut Pamantul din spatiu, fara sa fie nevoie sa calatoresti la Polul Sud, se poate observa fara tagada, datorita Stelei Polare, ca Pamantul este sferic.

[vsovivi]

Există steaua polară ca un pol nord ceresc şi un pol sud ceresc în care nu există o stea vizibilă. În jurul lor se rotesc celelalte stele pe cercuri concentrice. De exemplu luând carul mare el are poziţii diferite într-un an faţă de steaua polară şi practic el se roteşte în jurul stelei polare pe timpul unui an, aşa se vede de jos, deci stelele văzute din apropierea polului nord se rotesc în cercuri concentrice cu centrul în steaua polară respectiv dacă ne aflăm în polul sud acolo stelele se rotesc pe cercuri concentrice în jurul polului ceresc sud. Şi ele se rotesc astfel încât se păstrează formaţiunile, adică se învârte carul mare şi carul mic şi celelalte păstrându-se desenul, semnul, adică rămânând la aceiaşi distanţă unele faţă de altele în mişcarea lor circulară în jurul polului ceresc nord respectiv sud.

Unii ar explica aceste fenomene prin sfericitatea pământului şi mişcarea stelelor prin rotaţia în jurul axei sale a pământului şi că aşa se vede de jos din moment ce pământul se învârte şi în jurul axei sale şi în jurul soarelui şi sistemul solar se învârte şi el.

Să zicem că steaua polară şi axa pământului ca glob şi polul sud ceresc ar fi fixe pe întreg anul aşa cum se vede de jos. Atunci asta ar însemna că pământul nu-şi schimbă înclinaţia faţă de cer ci numai faţă de axa de rotaţie a pământului în jurul soarelui, axă ce trece prin soare, ajungând la apogeu înclinaţia în mijlocul verii şi apoi al iernii când axa NS a pământului faţă de soare are înclinaţie inversă maximă. Deci ar însemna că polii N şi S ai pământului şi ai cerului sunt ficşi şi plasaţi toţi patru pe aceiaşi axă care se înclină faţă de axa soarelui simultan, faţă de axa perpendiculară pe planul de rotaţie al pământului în jurul soarelui. Ar rezulta astfel că soarele este în centrul cerului şi pământul împreună cu toate stelele cerului îşi înclină axa faţă de el sau ar însemna că soarele ar penedula în sus şi în jos pe axa lui perpendiculară pe cercul mişcării de rotaţie a pământului în jurul soarelui în timp ce axa pământului şi axa polilor cereşti ar coincide şi ar fi fixă. Iar coincidenţa axelor ne-ar trimite la ideea că pământul e fix împreună cu steaua polară şi cu polul ceresc sud şi că soarele se învârte în jurul pământului pe o traiectorie a cărei înfăşurătoare ar fi un cilindru. Deci cum nu se poate uşor crede că e posibil ca tot cerul să se mişte sincron cu pământul în jurul soarelui, sincronism realizat de coincidenţa axei pământului cu axa ce trece prin steaua polară şi prin polul ceresc sud, rezultă că soarele se mişcă şi pământul e fix faţă de steaua polară şi faţă de polul ceresc sud faţă de care se mişcă stelele în cercuri concentrice.

Dacă pământul îşi schimbă înclinaţia axei sale N-S faţă de axa polilor cereşti înseamnă că respectiva stea polară nu mai arată nordul decât în planul format de cele două axe ce se intersectează.

Şi dacă pământul se învârte în jurul soarelui atunci polii cereşti în jurul cărora se învârt toate stelele, polii pământului şi soarele ar avea mişcări unele faţă de altele imposibil de descris pe timpul unui an ca să explice apariţia anotimpurilor.

[vsovivi]

Să mai încercăm odată explicaţia:

1. Avem axa1 cerească definită de polii cereşti nord şi sud în jurul căror poli se rotesc stelele din emisfera nordică şi stelele din emisfera sudică nu ştiu dacă în acelaşi sens faţă de axă sau în sensuri contrare.
2. Axa2 a pământului sferic definită de polii pământului nord şi sud.
3. Axa3 de rotaţie a pământului în jurul soarelui care trece prin soare şi e perpendiculară pe cercul sau elipsa de rotaţie având soarele în centru sau în unul din focare.


Demonstraţie:

Dacă axa1 nu coincide pe întreg anul cu axa2 atunci de nicăieri de pe pământ steaua polară nu arată nordul afară de punctele din planul determinat de cele două axe ce se intersectează, plan care intersectează sfera pământului rezultând un cerc ecuatorial. Şi cum steaua polară arată nordul de oriunde de pe pământ, de pe toată sfera, cu abatere de 1 grad rezultă că e musai ca axele 1 şi 2 să coincidă.

Dacă axele 1 şi 2 coincid atunci rezultă că avem doar două axe axa1=axa2=axa12 şi axa3.

Deci redefinim problema:

Avem axaNS de revoluţie a pământului ce coincide cu axa cerului formată de polul nord ceresc şi cel sud ceresc şi axa de rotaţie a pământului în jurul soareui ce trece prin soare adică axa3 de mai sus.

Să vedem dacă e posibil un astfel de model.

Pentru a exista anotimpuri şi diferenţe de lungime a zilei faţă de noapte, trebuie ca cele două axe ce toamna şi primăvara sunt paralele să formeze unghiuri vara spre nord şi iarna spre sud dacă noi ne aflăm în emisfera nordică.

Dacă axaNS ar avea acelaşi unghi cu axa3 pe toată perioada anului adică dacă am avea vară mereu în nord şi iarnă în sud tot anul atunci:

Luînd steaua polară în observaţie ea ar descrie un cerc mic pe când polul sud ceresc ar descrie un cerc mare cu centrul pe axa3.

Sau dacă ar fi în nord mereu iarnă şi în sud vară, tot anul atunci:

Steaua polară ar descrie un cerc mare şi polul sud ceresc un cerc mic cu centrul în axa3.

Cum avem 4 anotimpuri pe perioada unui an înseamnă că cercul mic şi cercul mare descris mai sus se transformă într-un ovoid cu axa3 trecând prin focarul mai aproape de extremitatea mai ascuţită.

Iar mişcarea stelei polare pe acel ovoid ar fi foarte înceată pe curba mică şi foarte rapidă pe curba mare, iar stelele ce ar avea traiectorii fixe şi circulare faţă de steaua polară ar avea acum dacă soarele ar fi reper şi fix nişte traiectorii ce rezultă în funcţie de poziţia lor la un momendat faţă de steaua polară şi a stelei polare pe ovoid faţă de soare, deci ele faţă de soare ar avea mişcări cu atât mai accelerate cu cât se află mai la distanţă de axa3. Iar acest lucru ne trimite la ideea de a avea stelele nişte viteze diferite faţă de soare pe parcursul unui an variind foarte mult ca mărime deşi de jos noi le vedem că într-un an se învârt pe cercuri concentrice. Ce rezultă de aici? Că pământul şi stelele nu se pot învârti în jurul soarelui simultan căci apar viteze imense cu accelerări şi încetiniri puternice la stelele din extremităţi şi deci e musai că soarele se învârte în jurul axeiNS a pământului.

Acuma dacă soarele se învârte în jurul pământului glob străpuns de axaNS, pentru ca să avem anotimpuri atunci e musai ca soarele să se balanseze adică vara soarele să fie mai sus spre nord şi iarna mai jos spre sud căci altfel nu avem zile mai lungi vara şi nopţi mai lungi iarna, deci traiectoria lui nu poate să fie un cerc în jurul pământului decât o elipsă a cărui plan face un unghi cu axaNS iar pământul e musai să se rotească în jurul axei NS ca să avem zile şi nopţi în timp ce stelele şi ele se rotesc pe cercuri concentrice în jurul aceleiaşi axeNS care trece prin polii cereşti parcurgând anual cercuri complete.

Iar dacă soarele s-ar învârti în jurul pământului pe o elipsă cu pământul situat la intersecţia axelor de simetrie, această forţă centripetă ce ar descrie mişcarea nu ar putea fi descrisă de absolut nicio-lege de atracţie universală şi de forţa centrifugă circulară decât dacă s-ar băga şi electromagnetismul în joc.

Iar a explica o mişcare permanentă elipsoidă într-un plan fix căci soarele e musai să se mişte în acelaşi plan oblic faţă de axaNS în timp ce pământul se învârte în jurul axei sale, tot pe axaNS, ca să avem zile şi nopţi, şi dacă vrem să explicăm aceste rotaţii la infinit doar pe baza legii atracţiei universale şi a electromagnetismului şi a forţei centrifuge circulare datorată vitezei de rotaţie şi inerţiei ar însemna defapt să credem într-o nebunie de mişcare oscilatorie permanentă căci nimic nu l-ar determina pe soare ca să-şi menţină acel plan de mişcare fix faţă de axaNS şi deci nimic nu l-ar obliga să-şi menţină mişcarea elipsoidă, şi cu timpul aceste forţe ar impune echilibrarea mişcării astfel că sfârşitul perioadei tranzitorii ar fi rotirea soarelui pe un cerc perpendicular pe axaNS lucru care ar face clar să dispară anotimpurile. Forţele electromagnetice NN NS SS ar impune eventual soarelui sau pământului o rotaţie în jurul axelor proprii, dar mişcarea finală ar fi doar circulară şi perpendiculară pe axaNS. Astfel că nu ar exista nici anotimpuri şi nici diferneţe între noapte şi zi.

Deci iată că v-am demonstrat, ca dar primit de sus, imposibilitatea practică a existenţei modelului lor explicaţionist solar şi planetar cu steauă polară cu tot. Nu cred însă că cineva a priceput. Poate mai sunt unii tari de cap care au avut răbdare ca să citească.

[Florin-Ionut]

În prealabil postat de androneo

"Există, însă o dovadă deloc ambiguă a sfericităţii Pământului. Dacă mergem afară într-o noapte senină şi vom privi către Steaua Polară vom vedea că se află la jumătatea distanţei între orizont şi punctul de deasupra capului. Deci se află la o înălţime de 45 de grade deasupra orizontului. Dacă mergem în expediţie la Polul Nord, vom vedea Steaua Polară deasupra capului. Dacă, în schimb, mergem către sud, în Antalya să zicem, vom vedea că Steaua Polară a coborât evident către orizont. Dacă ajungem pe ecuator, nu vom mai vedea deloc Polara fiindcă se va afla chiar pe orizont.

Dacă Pământul n-ar fi fost rotund, n-am fi putut observa acest efect. Dacă ar fi fost un disc, l-am fi observat doar dacă am fi mers pe muchie, dar e evident că nu facem asta. De aici tragem concluzia fără echivoc că ne aflăm pe o planetă sferică."

Îţi răspunde Samuel Birley Rowbotham în "Zetetic Astronmy:

DECLINATION OF THE POLE STAR.

Another phenomenon supposed to prove rotundity, is thought to be the fact that Polaris, or the north polar star sinks to the horizon as the traveller approaches the equator, on passing which it becomes invisible. This is a conclusion fully as premature and illogical as that involved in the several cases already alluded to. It is an ordinary effect of perspective for an object to appear lower and lower as the observer goes farther and farther away from it. Let any one try the experiment of looking at a light-house, church spire, monument, gas lamp, or other elevated object, from a distance of only a few yards, and notice the angle at which it is observed. On going farther away, the angle under which it is seen will diminish, and the object will appear lower and lower as the distance of the observer increases, until, at a certain point, the line of sight to the object, and the apparently uprising surface of the earth upon or over which it stands, will converge to the angle which constitutes the "vanishing point" or the horizon; beyond which it will be invisible.
What can be more common than the observation that, standing at one end of a long row of lamp-posts, those nearest to us seem to be the highest; and those farthest away the lowest; whilst, as we move along towards the opposite end of the series, those which we approach seem to get higher, and those we are leaving behind appear to gradually become lower.
This lowering of the pole star as we recede southwards; and the rising of the stars in the south as we approach them, is the necessary result of the everywhere visible law of perspective operating between the eye-line of the observer, the object observed, and the plane surface upon which he stands; and has no connection with or relation whatever to the supposed rotundity of the earth.