Experiente luminoase in iubire/casatorie

Un scurt efort de a reveni la ceea ce se numeste "realitate".
Cunosc doua feluri de experiente ale singuratatii: una deprimanta, provenita dintr-un clivaj launtric si obiectivata in nepotriviri relationale concrete..... alta luminoasa, ca un fel de pas inapoi pentru a sari o stacheta inalta.
O solitudine ca rod al esecului fiintial. Alta ca gest asumat, bazat pe nadejde si incredere.
In relatia de cuplu: o retragere ca gest de inchidere si negare, inclusiv fizica, din relatie. O alta ca laborator sau bucatarie a unei cine frumoase, asadar o pregatire pentru participare, cu deschidere.
Se succeda ambele ipostaze, cu ponderi variabile, ca durata, ca intensitate, ca rod.

Multe cupluri traiesc o singuratate in doi. Nimic mai urat, pentru gustul meu.
Am trait asta si mi-a fost de ajuns o experienta. Ceva din mine a invatat spontan ca asa ceva sa nu se mai repete.
Cum fac? Ma iau de tacalie si ma trag inlauntru, la taina. Caut sa spun in cuvinte, in mine, care imi e idolul, patima, viclenia. Caut apoi, cu dinadinsul, desi mandria urla in mine, sa numesc in cuvinte binefacerile pe care le-am primit de la sotia mea. Si dau slava lui Dumnezeu.
Cand reusesc asta, nu stiu cum se face dar o gasesc pe sotia mea imbunata si senina. Lucrez eu dar efectul apare, mi se pare, in ea!
Culmea e ca si ea mi-a zis ca face la fel...

Si sunt convins, tot mai convins, ca daca merge ceva prost intre noi, asta e din cauza ca eu nu m-am priceput sa ma bucur de darul primit.
Aici e munca mea. Uneori imi iese, prin Mila lui Dumnezeu.

[adam000]

În prealabil postat de ioan cezar

Culmea e ca si ea mi-a zis ca face la fel...

Tocmai de aceea functioneaza. Dar asta este o alegere asumata a celuilalt. O alegere. Altfel, unui orb, sau unuia care alege sa nu vrea sa vada, poti sa-i arati cele mai frumoase culori, cat timp omul se cramponeaza in orbirea asumata, isi face rau singur, precum si celuilalt si tot orb/daltonist ramane, indiferent de ce ai face tu obiectiv. Intr-o astfel de faza, numai rugaciunea pt celalalt poate ajuta, ca Domnul sa isi arate mila sa si sa-i deschida ochii celuilalt. Asta pt cine vrea sa procedeze crestineste. Altfel, cu patima, necrestineste, totul poate degenera intr-o foarte urata lupta pt putere, in care nu mai e vorba de nici cea mai vaga urma de dragoste (care presupune libertate), ci doar despre dorinta de putere (patima).

Multumeste-i Lui Dumnezeu ca ai o sotie credincioasa (in sensul de om care doreste si se straduie sa fie pe placul Lui Dumnezeu)