Cu si despre Parintele Teofil : "Intalniri cu oameni iubitori de Dumnezeu"

[cristiboss56]

În Aula „Dumitru Stăniloae” a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia va avea loc luni, 5 martie 2012, de la ora 18.00, o seară duhovnicească în memoria Părintelui Teofil Părăian. Se va viziona un film documentar realizat chiar cu Părintele Teofil despre viaţa sfinţiei sale şi despre învăţătura sa plină de bucurie şi lumină. Trei invitaţi, prieteni ai Părintelui Teofil, părintele Sabin Vodă, părintele Florin Botezan şi părintele Jan Nicolae vor evoca personalitatea Părintelui Teofil Părăian. Întâlnirea este organizată de Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Radio Reîntregirea şi Facultatea de Teologie, iar intrarea este liberă.

Mai multe amănunte despre această seară duhovnicească a oferit părintele Sabin Vodă: „Evenimentul de luni seara dorim să fi o evocare a Părintelui Teofil, în preajma zilei sale de naştere. La 3 martie se împlinesc 83 de ani de la naşterea sa şi în ultimii ani de viaţă ai Părintelui ziua acesta era marcată cu multă bucurie la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus unde veneau cei mai apropiaţi prieteni ai sfinţiei sale. Întreaga obşte îl aniversa pe Părintele Teofil şi pe Părintele Stareţ Ilarion Urs, care are ziua de naştere pe 4 martie, prin liturghie, agapă şi un cuvânt rostit de Părintele Teofil. Era o atmosferă foarte familială, pentru că Părintele Teofil a fost un adevărat părinte cu inimă de părinte, cu inimă de frate şi cu inimă de prieten. Împreună cu Părintele Florin Botezan şi cu Părintele Jan Nicolae vom încerca să ni-l readucem aminte pe Părintele Teofil cel din inimile noastre. Spunea Părintele cuvântul acesta: „inima mea are numai intrări, cineva care a intrat în inima mea nu mai poate ieşi de acolo” şi despre prieteni spunea că şi le-a programat pentru veşnicie. Avem această convingere că am rămas şi noi, cei care l-am cunoscut, în inima Părintelui Teofil, aşa cum şi sfinţia sa a rămas în inimile noastre, tot pentru veşnicie. Va fi o seară frumoasă care va fi întregită de vizionarea unui film documentar realizat la Mănăstirea Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus chiar cu Părintele Teofil despre viaţa sa, cu amintiri din copilărie şi din viaţa familiei părintelui şi a satului natal, Topârcea, dar şi cu gânduri şi concluzii duhovniceşti ale părintelui Teofil”.

Părintele Arhimandrit Teofil Părăian, duhovnicul Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus, a trecut la cele veşnice acum doi ani, în data de 29 octombrie 2009, la vârsta de 80 de ani.

Părintele Teofil s-a născut la 3 martie 1929 într-o familie de plugari din satul Topârcea, din apropierea Sibiului, primind la botez numele de Ioan şi fiind primul dintre cei patru fraţi. S-a născut fără vedere, motiv pentru care urmează cursurile unei şcoli primare pentru nevăzători la Cluj-Napoca, între anii 1935 – 1940. Îşi continuă cursurile la o şcoală de nevăzători la Timişoara, între anii 1942 – 1943, iar până în 1948 urmează tot la Timişoara cursurile liceale într-un liceu teoretic pentru văzători. În această perioadă îl cunoaşte pe părintele Arsenie Boca de la care deprinde rugăciunea minţii: „Doamne Iisuse Hristoase, Fiul lui Dumnezeu, miluieşte-mă pe mine păcătosul”, rugăciune pe care continuă să o exerseze încă înainte de intra în monahism. Preocuparea pentru viaţa religioasă şi pentru aprofundarea cunoştinţelor teologice îl determină să urmeze cursurile Facultăţii de Teologie din Sibiu, între anii 1948 – 1952, iar la 1 aprilie 1953 ia hotărârea de a intra în obştea Mănăstirii Brâncoveanu de la Sâmbăta de Sus. După patru luni este călugărit în ziua praznicului Adormirii Maicii Domnului şi primeşte numele de Teofil, cuvânt provenit din limba greacă ce se traduce cu „iubitor de Dumnezeu”. La şapte ani de la călugărie, tot de praznicul Adormirii Maicii Domnului, părintele Teofil este hirotonit diacon de către Mitropolitul Nicolae Colan, iar la 13 mai 1983, după 23 de ani de diaconie este hirotonit preot de către Mitropolitul Antonie Plămădeală. Tot atunci primeşte şi hirotesirea întru duhovnic. În anul 1986 părintele Teofil este hirotesit protosinghel, iar în anul 1988 arhimandrit.

S-a impus ca reprezentant de excepţie al monahismului prin intermediul unei neobosite activităţi cultural-teologice concretizate prin conferinţe, în peste 100 de oraşe ale ţării, cu teme teologice, lucrări scrise (42 de cărţi) şi intervenţii media.

[glykys]

În prealabil postat de cristiboss56

În Aula „Dumitru Stăniloae” a Facultăţii de Teologie Ortodoxă din Alba Iulia va avea loc luni, 5 martie 2012, de la ora 18.00, o seară duhovnicească în memoria Părintelui Teofil Părăian. Se va viziona un film documentar realizat chiar cu Părintele Teofil despre viaţa sfinţiei sale şi despre învăţătura sa plină de bucurie şi lumină. Trei invitaţi, prieteni ai Părintelui Teofil, părintele Sabin Vodă, părintele Florin Botezan şi părintele Jan Nicolae vor evoca personalitatea Părintelui Teofil Părăian. Întâlnirea este organizată de Arhiepiscopia Ortodoxă de Alba Iulia, Radio Reîntregirea şi Facultatea de Teologie, iar intrarea este liberă.

Mie mi-ar placea tare, tare mult sa particip. Mai vine cineva de pe forum?

[cristiboss56]




Arhiepiscopia Timişoarei, împreună cu Biblioteca Judeţeană Timiş şi Filarmonica Banatul, organizează în zilele de 26 şi 27 aprilie 2012 o nouă serie de manifestări închinate personalităţii Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian, după cum ne-a menţionat George Giurgiu.

Manifestarea din acest an îşi propune să pună în lumină însemnătatea extraordinară a activităţii pastorale susţinută de marele duhovnic şi teolog român, prin inaugurarea în cadrul Bibliotecii Judeţene Timiş a unui spaţiu dedicat Fondului de documentare „ Arhimandritul Teofil Părăian”. Cu acest prilej va avea loc o masă rotundă pe tema „ Tinereţe şi renaştere spirituală”. În continuare, evenimentul va fi urmat de o emoţionantă seară de evocări închinate marilor duhovnici ai Ardealului precum, Părintele Arsenie Boca, Părintele Serafim Popescu şi Părintele Teofil Părăian. Evocările vor fi însoţite de momente artistice. Manifestarea va avea ca invitaţi ierarhi şi preoţi, ucenici apropiaţi ai „ Părintelui Bucuriei”, Arhimandritul Teofil Părăian.

Astfel, vor fi prezenţi la eveniment, Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul, episcop-vicar al Arhiepiscopiei Germaniei, Austriei şi Luxemburgului, pr. protos. Matei Bilauca, stareţul Mănăstirii „ Duminica Tuturor Sfinţilor” din Şinca Nouă, jud. Braşov. şi pr. Ioan Gînscă, artist plastic şi directorul editurii „ Teognost”, din Cluj-Napoca.

Programul manifestării va debuta joi 26, aprilie, de la ora 12:00 cu inaugurarea Fondului de documentare „ Arhimandritul Teofil Părăian” de la Biblioteca Judeţeană Timiş, filiala Casa Tineretului, din str. Arieş nr.9. Apoi, va continua de la ora 18:00 în Sala Capitol a Filarmonicii Banatul din Timişoara, unde va avea loc o întâlnire duhovnicească cu viaţa şi învăţătura troiţei de duhovnici ai Ardealului, Părintele Arsenie Boca, Părintele Serafim Popescu şi Părintele Teofil Părăian. Programul va fi intercalat de recitări de poezie religioasă, în interpretarea actriţelor Lamia Beligan şi Maria Ploae, dar şi de momente muzicale susţinute de Sorin Petrescu, Sorin Dogariu, Theodor Alexandru Rădulescu şi Ovidiu Cozma.

Cu binecuvântarea Înalt Preasfinţitului Părinte Nicolae, Mitropolitul Banatului, vineri, 27 aprilie, de la ora 7.30, la catedrala mitropolitană „ Sfinţii Trei Ierarhi” din Timişoara, va fi oficiată Sfânta şi Dumnezeiasca Liturghie de către Preasfinţitul Părinte Sofian Braşoveanul şi Preasfinţitul Părinte Paisie Lugojanul, episcop vicar eparhial, înconjuraţi de un sobor de preoţi şi diaconi. După Sfânta Liturghie soborul slujitorilor va oficia o slujbă de pomenire pentru Arhim. Arsenie Boca, Arhim. Serafim Popescu şi Arhim. Teofil Părăian.

[cristiboss56]

Cu prilejul celei de-a XIV-a ediţii a manifestărilor religioase şi culturale dedicate prăznuirii Sfântului Ierarh Martir Antim Ivireanul, ocrotitorul spiritual al Râmnicului, la Biblioteca Județeană „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, la iniţiativa Biroului de catehizare a tineretului din cadrul Arhiepiscopiei Râmnicului a fost vernisată expoziţia itinerantă de fotografie „De dragul Părintelui Teofil”, după cum informează Biroul de Presă al Arhiepiscopiei Râmnicului.

La eveniment au luat parte din partea Arhiepiscopiei Râmnicului Părintele Constantin Olariu, Inspector în cadrul Biroului de catehizare a tineretului, împreună cu Părintele Iulian Mădălin Buşagă, Protopop de Drăgăşani.

Editura Teognost din Cluj-Napoca împreună cu un grup de prieteni apropiaţi Părintelui Arhimandrit Teofil Părăian (3 martie 1929 - 29 octombrie 2009), unul dintre cei mai mari duhovnici contemporani, au conceput expoziţia itinerantă de fotografie intitulată „De dragul Părintelui Teofil”.

Expoziţia prezintă pe simeze fotografii vechi din colecţia Mănăstirii Brâncoveanu, precum şi fotografii recente realizate de Dorin Berian, Ioan Gînscă, Ovidiu Man, Ovidiu Muraru, Horea Preja, Andrei Rosetti, Pantelimon Şuşnea şi Serafim Vuc. Expoziţia mai cuprinde texte reprezentative din cuvântările părintelui precum şi un panou interactiv pe care vizitatorii pot expune fotografii personale cu Părintele Teofil.

Expoziția va fi deschisă în perioada 25 septembrie – 5 octombrie 2012 în holul Bibliotecii Județene „Antim Ivireanul” din Râmnicu Vâlcea, cu program de vizitare între orele 09.00-18.00.

[glykys]

Poate stiati, eu acum am dat probabil de ultimele cuvinte ale par. Teofil si m-am gandit sa vi le impartasesc si voua:

Părintele Teofil şi-a păstrat nota de umor salvator(niciodată ironic), des întîlnită şi la Părintele N. Steinhardt, în contrast cu starea sa trupească gravă, pînă la final . Înainte de a i se face anestezia a mai spus celor de faţă:,,Ştiţi bancul ăla cu omul care-o murit şi o ajuns la porţile raiului? O bătut la porţi şi pînă să iasă Sf. Petru nu mai era nimeni. Sf. Petru o întrebat dacă o fost cineva şi îngerii i-o zîs că o fost un om, da l-o luat iară înapoi la reanimare. Apoi, cu mine, să nu faceţi tot aşa!..”
http://calindragan.wordpress.com/200...mina-bucuriei/

[cristiboss56]

Floarea nu poate fi comparată cu nimic altceva. Floarea e ceva unic. Şi asta ne aduce aminte că şi noi suntem ceva unic în lumea aceasta. Adică ceva ca noi, ca fiecare dintre noi, nu mai există în lumea aceasta, suntem ceva unic. Aşa că există o legătură între flori şi oameni. Florile sunt unice prin rosturile lor de a înfrumuseţa lumea aceasta, pământul acesta, şi aşa suntem şi noi. Şi noi avem rostul acesta de la Dumnezeu: să înfrumuseţăm pământul, să aducem ceva din cer pe pământ, să înmulţim ceea ce este frumos, să înflorim aşa cum înfloresc floriile, fără să ştie pentru cine înfloresc. O floare înfloreşte prin firea ei, ea nu are cum să se gândească să înflorească pentru cineva anume. Şi, bineînţeles, pentru că vine de la Dumnezeu, pentru că Dumnezeu face tot ce este frumos în lumea aceasta, floarea adaugă ceva la frumuseţea lumii şi mai ales îi desfată pe cei la care ajunge.
O floare înfloreşte pentru ea, în primul rând, pentru că aşa există, dar înfloreşte şi pentru oamenii care vin în legătură cu ea. Oriunde ar fi, o floare înfloreşte. Există o floare care se numeşte „floarea-reginei" sau „floare-de-colţ". Creşte pe munte, în locuri la care se ajunge greu şi de aceea este văzută de puţini oameni. S-ar putea întâmpla să nu ajungă nimeni la floarea-de-colţ; şi ea totuşi înfloreşte, pentru că e în firea ei să înflorească, pentru că aşa a lăsat-o Dumnezeu. Dar când ajunge cineva totuşi la ea, înseamnă că a înflorit şi pentru acela care o vede şi care o culege. Aşa trebuie să fim şi noi. Fiind în noi ceva unic, trebuie să avem şi ceva din gingăşia unei flori. De altfel, şi florile sunt de mai multe feluri. Gândiţi-vă la un bujor, de pildă, aşa de mare, plăcut mirositor, parcă ar vrea să spună ceva despre măreţia lui Dumnezeu prin mărimea lui, prin parfumul lui. Sunt însă şi flori plăpânde, de exemplu ghioceii, brânduşele – nuşcelele, cum le mai spune pe aici - sau viorelele. Cât sunt de plăpânde, cât sunt de mici şi totuşi ce parfum minunat au, mai ales în buchet! Te desfată, pentru că aşa a vrut Dumnezeu.
Ei, dacă noi ne asemănăm cu florile, şi noi trebuie să fim aşa. Şi noi trebuie să aducem ceva nou în lumea aceasta, ceva care să se realizeze prin noi, să oferim oamenilor din jurul nostru ceva din ceea ce purtăm în sufletul nostru. Florile aduc bucurie, să aducem şi noi bucurie. Florile aduc gingăşie, să aducem şi noi gingăşie. Florile cele plăpânde ne îndeamnă cumva la smerenie, să avem deci smerenie. Florile care sunt mai mari spun ceva despre măreţia lui Dumnezeu, să spunem şi noi ceva despre măreţia lui Dumnezeu. Florile mirositoare îşi revarsă parfumul lor în jur, să avem şi noi „miros de bună mireasmă duhovnicească", să oferim ceva din sufletul nostru când, cu darul lui Dumnezeu, putem să oferim.

Spor de bucurie şi de mulţumire
Când aducem lui Dumnezeu florile pe care le-am primit de la alţii, zicem cumva ca la Sfânta Liturghie: „Doamne, îţi aduc «ale Tale dintru ale Tale». De ce? Pentru că ceea ce îţi ofer eu acum, Tu ne-ai dat. Floarea nu e creată de mine, mi-au dat-o prietenii mei, mi-au dat-o cei care mă iubesc, floarea aceasta mi-au dat-o cei care mă cinstesc, şi eu, Doamne, le-am primit pe toate acestea, iar acum Ţi le ofer Ţie, odată cu sufletul meu, odată cu inima mea, primeşte-le pe ele cum m-ai primit pe mine.

Poetul Vasile Militaru are o rugăciune de seară în care sunt pomenite şi florile. El zice:
„Cu de lacrimi gene ude înalţ rugă Domnului, Sufletul păzeşte-mi, Doamne, în tot ceasul somnului. Gândurile ce mă tulbur' cu-al Tău Duh înfrânge-le, Trupului meu dă-i odihnă, răcoreşte-mi sângele. Somn uşor să mă cuprindă, să dorm lin ca florile Şi cu inimă curată să mă scoale zorile. Să pornesc la muncă sfântă, cum pornesc albinele, Să pot umple ca şi ele fagurii cu binele. Şi să Te slăvesc pe Tine, de pe valea plângerii, Dumnezeule din slavă, ce-L slăvesc toţi îngerii."

E o alcătuire gingaşă ca florile, e o alcătuire pe care o poţi oferi lui Dumnezeu în rugăciunile de seară, când îi spui lui Dumnezeu: „Aş vrea, Doamne, ca în lumea aceasta să se înmulţească binele - «să pornesc la muncă sfântă cum pornesc albinele, să pot umple ca şi ele fagurii cu binele» - şi să Te slăvesc pe Tine, din lumea aceasta -„de pe valea plângerii, Dumnezeule din slavă, ce-L slăvesc toţi îngerii" să mă unesc cu îngerii întru a Te preaslăvi, a Te preaslăvi ca şi florile, cu gingăşie, cu delicateţe, cu smerenie, cu mărturisire. Să înfloresc şi eu ca ele pentru cei din jurul meu, să aduc şi eu un spor de bucurie, un spor de mulţumire. Să nu fiu ca buruienile, pe care le smulg oamenii pentru că nu au nevoie de ele, ci să fiu ca florile, pe care le iubesc oamenii, pe care le oferă, pe care le primesc, pe care le sădesc şi la grijesc, ca să fie mai multă bucurie, ca să fie mai multă frumuseţe în lumea aceasta.
Astfel de gânduri mi-au venit în minte acum, când ne pregătim pentru spovedanie şi când ar trebui să spunem şi dacă suntem ca florile, şi dacă oferim ceva pentru binele altora, când ar trebui să spunem şi dacă suntem delicaţi, şi dacă suntem sau nu suntem gingaşi, când ar trebui să spunem dacă înmulţim binele sau nu îl înmulţim, dacă avem conştiinţa că am putea să fim sau chiar suntem ca florile şi prin aceasta să aducem mai mult bine în lumea aceasta Pentru că am fost creaţi ca să înmulţim binele, ca să fim şi noi ca florile, bineînţeles oameni fiind, şi nu numai flori. Am fost creaţi ca să învăţăm de la flori să fim curaţi, să fim luminaţi, am fost creaţi să ne bucurăm de ceea ce oferă Dumnezeu în lumea aceasta prin florile care cresc şi înfloresc, să ne bucurăm şi prin ceea ce adunăm noi în sufletul nostru spre mărirea lui Dumnezeu. Amin.

Părintele Teofil Paraian, fragmente din cuvântul ţinut la Mănăstirea Brâncoveanu, 8 martie 2002 Apărut în volumul „Calea spre bunătate”

[glykys]

Eu acum am dat peste acest filmulet si tare m-am bucurat:

http://www.youtube.com/watch?NR=1&v=...ture=endscreen