Cea mai buna postare

În prealabil postat de Mihnea Dragomir

S-au adunat enorm de multe postări. Unele mai aşa, altele mai altfel. Multe lucruri ziditoare, adesea sufocate de mult balast.

Care vi se pare, fiecăruia, a fi cea mai bună postare ? Cea mai frumoasă, cea mai plină de miez, aceea care v-a înălţat mai mult, aceea din care am avea cel mai mult de învăţat ?

Mie aceasta mi se pare cea mai curajoasa postare. Unii mai confunda autorii cu postarile, dar nu acest lucru este cel mai grav.

Cel mai grav este ca ne prefacem ca nu observam ca se face misiune catolica pe un forum ortodox. Ca inaintam orbeste spre ecumenism asa, prin invaluire. Cu ,,prietenie"...

Care e balastul din perspectiva catolica? Dar din perspectiva ecumenista? Probabil anatemele date ereticilor, pe care nu vrem sa le mai auzim! Si parca am vrea sa-i descurajam un pic si pe cei care si le reamintesc, aici pe forumul nostru!

În prealabil postat de glykys

Eheee... in vremea adolescentei mele, acum cativa ani, m-am indragostit! Era prima mea dragoste adevarata si cel putin atunci imi parea un om inaccesibil.

A fost o experienta luminoasa, caci pentru prima data am vazut si L-am simtit cu adevarat pe Hristos in ochii unui om, macar ca e un ateu si un viciat si jumatate. Stiti, noi spunem si credem ca fiecare om poarta in sine chipul lui Hristos, dar este asa, o credinta intelectuala, pe care nu o simtim de cele mai multe ori si pe care incercam sa ne-o impunem, atunci cand nu putem gasi singuri frumusetea din om. Am realizat toate comorile care se ascundeau in sufletul meu, pe care le descatusase acea iubire de primavara si mi-am zis ca nu ar trebui sa se piarda in van si ca ar fi mai bine sa imi innobilez acea iubire, sa nu se scuture ca florile de mai, sa il iubesc ca pe un frate... Asa am inceput eu sa ma rog sistematic acum cativa ani pentru respectivul, sa il lumineze Dumnezeu, sa se intoarca la calea cea dreapta... Lucrurile insa au luat o alta intorsatura, in sensul ca m-am mai intalnit cu el in drumul vietii si alte contexte la care nu m-as fi asteptat, si in mijlocul bucuriilor unei iubiri senine au aparut si suferinta, si nadejdea, si cioburile, si framantarile si reindragostirile si iluziile spulberate... Singurul lucru care a ramas intact si luminos si care face cu putinta "o iubire de la departare", atunci cand anotimpurile au trecut, imaginile s-au spart si toate asteptarile s-au stins este faptul ca L-am vazut pe Hristos in ochii lui. Printre multele umbre si intunecimi, aceasta a ramas Lumina cea adevarata. O iubire de la departare supravietuieste bine in rugaciune. Se nasc astfel niste punti sufletesti care cu greu ar putea fi construite altfel.


O alta lumina de primavara este legata de Pasti, de curtea unei catedrale, de sunetul unei orgi care a cantat numai pentru doua suflete si de daruirea unei crengute cu flori albe culeasa dintr-un pom.

Acum, purtand in suflet cele doua lumini de primavara, astept sa vina vara :).

glykys, dacă nu te-aş cunoaşte, n-aş crede că eşti atât de tânără, după cum scrii!
(Iartă-mă că te laud; poate nu-ţi prieşte.)

[xanixade]

Eheee... in vremea adolescentei mele, acum cativa ani, m-am indragostit! Era prima mea dragoste adevarata si cel putin atunci imi parea un om inaccesibil.

A fost o experienta luminoasa, caci pentru prima data am vazut si L-am simtit cu adevarat pe Hristos in ochii unui om, macar ca e un ateu si un viciat si jumatate. Stiti, noi spunem si credem ca fiecare om poarta in sine chipul lui Hristos, dar este asa, o credinta intelectuala, pe care nu o simtim de cele mai multe ori si pe care incercam sa ne-o impunem, atunci cand nu putem gasi singuri frumusetea din om. Am realizat toate comorile care se ascundeau in sufletul meu, pe care le descatusase acea iubire de primavara si mi-am zis ca nu ar trebui sa se piarda in van si ca ar fi mai bine sa imi innobilez acea iubire, sa nu se scuture ca florile de mai, sa il iubesc ca pe un frate... Asa am inceput eu sa ma rog sistematic acum cativa ani pentru respectivul, sa il lumineze Dumnezeu, sa se intoarca la calea cea dreapta... Lucrurile insa au luat o alta intorsatura, in sensul ca m-am mai intalnit cu el in drumul vietii si alte contexte la care nu m-as fi asteptat, si in mijlocul bucuriilor unei iubiri senine au aparut si suferinta, si nadejdea, si cioburile, si framantarile si reindragostirile si iluziile spulberate... Singurul lucru care a ramas intact si luminos si care face cu putinta "o iubire de la departare", atunci cand anotimpurile au trecut, imaginile s-au spart si toate asteptarile s-au stins este faptul ca L-am vazut pe Hristos in ochii lui. Printre multele umbre si intunecimi, aceasta a ramas Lumina cea adevarata. O iubire de la departare supravietuieste bine in rugaciune. Se nasc astfel niste punti sufletesti care cu greu ar putea fi construite altfel.


O alta lumina de primavara este legata de Pasti, de curtea unei catedrale, de sunetul unei orgi care a cantat numai pentru doua suflete si de daruirea unei crengute cu flori albe culeasa dintr-un pom.

Acum, purtand in suflet cele doua lumini de primavara, astept sa vina vara :).

???
Sa vezi pe Hristos in cineva? E asa ceva posibil?
Nu cumva cadem in extreme, incurcand in acelasi timp o gramada de chestii?
Nu cumva este diferita dragostea de Hristos de cea de cuplu?

[Yasmina]

În prealabil postat de xanixade

???
Sa vezi pe Hristos in cineva? E asa ceva posibil?
Nu cumva cadem in extreme, incurcand in acelasi timp o gramada de chestii?
Nu cumva este diferita dragostea de Hristos de cea de cuplu?

Te contrazic :)
Poti vedea ceva sfant intr-un om chiar si mie mi se intampla.Admiratia fata de o persoana poate avea grade diferite,poti admira si fara implicare patimasa.
Unii oameni au priviri siderale,de ingeri si au capacitatea de a te linisti la fel cum unii cu priviri obraznice,iti transmit mesaje nu tocmai crestinesti.

[xanixade]

În prealabil postat de Yasmina

Te contrazic :)
Poti vedea ceva sfant intr-un om chiar si mie mi se intampla.Admiratia fata de o persoana poate avea grade diferite,poti admira si fara implicare patimasa.
Unii oameni au priviri siderale,de ingeri si au capacitatea de a te linisti la fel cum unii cu priviri obraznice,iti transmit mesaje nu tocmai crestinesti.

Una e sa vezi calitatile cuiva si alta sa vezi pe Hristos.... desi eu nu cred ca asa ceva e posibil...

[costel]

În prealabil postat de xanixade

Una e sa vezi calitatile cuiva si alta sa vezi pe Hristos.... desi eu nu cred ca asa ceva e posibil...

Pai daca nu ar fi asa, atunci cum ar trebui sa intelegem cuvintele lui Hristos "intrucat ati facut unuia dintre acesti frati mai mici, Mie mi-ati facut"?

Sunt persoane care prin viata lor Il descopera pe Hristos. Si face acest lucru datorita unirii lor cu El.

[glykys]

În prealabil postat de xanixade

Una e sa vezi calitatile cuiva si alta sa vezi pe Hristos.... desi eu nu cred ca asa ceva e posibil...

Hristos se identifica cu omul, mai ales cu omul in suferinta. Acum cateva saptamani s-a citit urmatoarea pericopa:


Atunci va zice Împaratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații tatălui meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și mi-ați dat să beau; străin am fost și m-ați primit; Gol am fost și m-ați îmbrăcat; bolnav am fost și m-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la mine. Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit? Sau însetat și ți-am dat să bei? Sau când te-am văzut străin și te-am primit, sau gol și te-am îmbrăcat? Sau când te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai mei, prea mici, mie mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu mi-ați dat să beau; Străin am fost și nu m-ați primit; gol, și nu m-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu m-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? El însa le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici mie nu Mi-ați facut. Și vor merge aceștia la osânda veșnică, iar drepții la viața veșnică.”, Matei 25, 31-46).

Acum, am avut si eu o experienta... puteti sa o credeti sau nu. Dar deja suntem off topic.

[xanixade]

În prealabil postat de glykys

Hristos se identifica cu omul, mai ales cu omul in suferinta. Acum cateva saptamani s-a citit urmatoarea pericopa:


Atunci va zice Împaratul celor de-a dreapta Lui: Veniți, binecuvântații tatălui meu, moșteniți împărăția cea pregătită vouă de la întemeierea lumii. Căci flămând am fost și mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și mi-ați dat să beau; străin am fost și m-ați primit; Gol am fost și m-ați îmbrăcat; bolnav am fost și m-ați cercetat; în temniță am fost și ați venit la mine. Atunci drepții Îi vor răspunde, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând și te-am hrănit? Sau însetat și ți-am dat să bei? Sau când te-am văzut străin și te-am primit, sau gol și te-am îmbrăcat? Sau când te-am văzut bolnav sau în temniță și am venit la tine? Iar împăratul, răspunzând, va zice către ei: adevărat zic vouă, întrucât ați făcut unuia dintr-acești frați ai mei, prea mici, mie mi-ați făcut. Atunci va zice și celor de-a stânga: duceți-vă de la mine, blestemaților, în focul cel veșnic, care este gătit diavolului și îngerilor lui. Căci flămând am fost și nu mi-ați dat să mănânc; însetat am fost și nu mi-ați dat să beau; Străin am fost și nu m-ați primit; gol, și nu m-ați îmbrăcat; bolnav și în temniță, și nu m-ați cercetat. Atunci vor răspunde și ei, zicând: Doamne, când te-am văzut flămând, sau însetat, sau străin, sau gol, sau bolnav, sau în temniță și nu Ți-am slujit? El însa le va răspunde, zicând: Adevărat zic vouă: Întrucât nu ați făcut unuia dintre acești prea mici, nici mie nu Mi-ați facut. Și vor merge aceștia la osânda veșnică, iar drepții la viața veșnică.”, Matei 25, 31-46).

Nu ma refeream la acela care sufera, iar intamplarea amintita nu sugera asta.
Acuma poate mi s-a parut, poate nu.

În prealabil postat de xanixade

Una e sa vezi calitatile cuiva si alta sa vezi pe Hristos.... desi eu nu cred ca asa ceva e posibil...

Evident că e vorba de chipul lui Hristos, după cum a şi precizat; nu doar de nişte calităţi. Însă chipul acesta dumnezeiesc dintr-un om ţi se revelează, cu adevărat, numai când îl iubeşti, cunoscându-i taina sufletului.

[xanixade]

În prealabil postat de N.Priceputu

Evident că e vorba de chipul lui Hristos, după cum a şi precizat; nu doar de nişte calităţi. Însă chipul acesta dumnezeiesc dintr-un om ţi se revelează, cu adevărat, numai când îl iubeşti, cunoscându-i taina sufletului.

... e vorba de teologie inalta. Cand putem ca pacatosi sa cunoastem chipul lui Hristos in oricine il vedem? Si acesta ti se reveleaza cand il iubesti pe Hristos. Iar taina sufletului omului tot Dumnezeu o arata omului, dar nu oricarui om, ci mai degraba unui om la un neam - asa de drept trebuie sa fie acela. Ca si eu, de cate ori cad si am cazut in inselare, numai asa, ca am citit carte de teologie inalta si apoi imi imaginez, oare cum ar fi ce am citit, uitand ca imaginatia e podul dracilor.